Marea tiganiada

Avem o problema tiganeasca. Haide sa lasam deoparte si excesele rasiste si accesele europenoide de corectitudine politica si sa numim lucrurile pe numele lor. In urma situatiilor explozive din Italia si a reactiilor extreme ale comunitatii italiene impotriva romanilor toata presa si opinia publica a explodat intr-un exces unanim si foarte romanesc de cautare a vinovatilor. Ca de obicei, vrem capete, nu solutii si ca de obicei nu vom capata nici una nici alta. Iar etnia tiganeasca este si de aceasta data un convenabil suspect de serviciu.

Avem un fapt: etnia tiganeasca este responsabila pentru un procent disproportionat de mare din criminalitate. Concluzia noastra: tiganii sunt hoti. E o concluzie usoara, in parte, cel putin, adevarata si care ne disculpa. Nu e problema noastra, e a lor. Nu numai ca ne disculpa, dar pe undeva ne si razbuna: lasa sa vada si europenii cum e. Ne-au facut rasisti si intoleranti. Ia sa vedem cum se descurca acum cu tiganii infractori.

Gandirea asta e profund gresita din mai multe motive. Primul e ca, in ochii lumii cel putin, tiganii sunt romani. Aceeasi gandire nivelatoare care ne face pe noi sa consideram toti tiganii hoti face pe europeni sa considere toti romanii infractori. In fata urii si a indignarii distinctiile fine dispar. Ca atare, problema nu e a lor ci a noastra. Poate ca nu noi, cei care ne indignam, cetatenii onesti si responsabili suntem cauza ei, dar cu siguranta doar noi putem fi solutia.

Apoi mai e problema cauzalitatii. Oricine a cochetat cat de cat cu statistica stie un fapt: corelatia nu determina cauzalitate. Exista o corelatie intre etnia rroma si infractionalitate, dar asta nu spune mai nimic. De pilda, aceeasi corelatie exista in SUA intre rasa neagra si criminalitate. Un economist genial si nonconformist, Steven Levitt, a studiat fenomenul criminalitatii si a constatat ca dupa ce se elimina influenta factorilor agravanti cum ar fi gradul de educatie, climatul familial, afluenta economica a familiei, corelatia intre rasa si criminalitate dispare. Cu alte cuvinte, un alb conceput de o mama singura, adolescenta, nedorit, crescut intr-o familie destramata si saraca are practic aceeasi sansa de a ajunge un criminal ca si un negru crescut in aceleasi conditii. Nu o fi oare aceeasi situatie si cu tiganii nostri?

La noi nimeni nu a studiat cu adevarat fenomenul infractionalitatii tiganesti. Noi avem pareri si clisee si nu ne mai trebuie fapte. Avem avocati ai echitatii care sustin (in ciuda evidentei) ca nu e adevarat ca tiganii comit infractiuni, pentru ca o fac si romanii si albanezii si chinezii, dupa cum avem romani verzi care considera tiganii pervertiti din fire, pentru ca nu au omenie si integritate deloc. Nu stiu ce ar spune o cercetare serioasa, dar tare m-ar mira sa dea peste alte concluzii decat a dat Levitt. Nu etnia e problema, ci excluderea ei brutala din societate. Cand ai crescut dispretuit, batjocorit si umilit, intr-o familie saraca cu parinti infractori, e greu sa ai sentimente pozitive si obligatii morale fata de cei care te umilesc. E un razboi surd: noi contra ei.

Am vorbit adeseori cu oamenii despre rasismul anti-tiganesc. Multi se considera deschisi si toleranti pentru ca nu au nimic cu tiganii. Daca-i intrebi, afli ca asta e o afirmatie ad-litteram: nu au nimic in comun cu ei si nici nu vor sa aiba. Asta e definitia rasismului nu a tolerantei. Daca vrem o solutie la problema tiganeasca, ea e la noi, nu la ei si nu are rezolvare in termen scurt. Trebuie sa invatam sa traim impreuna, daca vrem ca acest razboi surd sa inceteze. Trebuie stimulente pozitive pentru o viata normala, onesta, si stimulente negative pentru una infractionala. Trebuie toleranta zero pentru incalcarea legii dar si toleranta maxima si discriminare pozitiva pentru cei care traiesc in norma sociala. Si poate ca, dupa 20 de ani, o sa constatam si noi ca si americanii, ca rata infractionalitatii a scazut cu 70%. Pana atunci, inflamarea rasismului nu face decat rau.

Setari Cookie-uri