De mai mult de un an de zile, intarirea leului ne-a adus, noua, importatorilor, strangeri de mana si diplome de la HQ-urile din vestul Europei. Too good to be true! Prin vara, am fost asaltati de cereri, mai mult sau mai putin imperative, de schimbare a contractelor de inchiriere sau servicii din Euro in RON. Leul s-a stabilizat, economia creste, moneda locala trebuie sa se regaseasca, logic, in venituri si cheltuieli.
Nu va ascund ca am semnat toate noile contracte cu aceeasi placere cu care am acceptat contractele de inchiriere pe un an cu drepturile de renegociere an de an, la preturile pietei.
De ce oare? Pentru ca, prin natura business-ului, sunt in contact direct cu consumatorul si prefer un pahar de vin bun (nesanatos, dupa unii) in loc de apa rece. Eu ma intreb: cand vor incepe sa vina cererile in sens invers, de schimbare in Euro? Pentru ca eu nu lucrez prin intermediari care stiu sa pregateasca impachetari frumoase pentru statistici modelate in birouri elegante, de unde infrastructura Romaniei se vede blurat prin geamurile ce nu se deschid niciodata, incarcate de praful si murdaria unor metropole ce se autointituleaza cu emfaza “europene“.
Salariile au crescut cu 10% peste ritmul de crestere a productivitatii in anul pe care, in curand, il vom incheia. Relaxarea creditului de consum a generat o crestere, doar in acest an, cu 80% a indatorarii in euro a salariatului din Romania (procent susceptibil de a se micsora, dupa ultimele alunecari ale leului spre praguri mai realiste). Proportional cu indatorarea, a crescut si costul pe m.p. al locuintelor achizitionate in regim de credit. Creditele acordate de banci, doar in acest an, populatiei si companiilor se ridica la 12 miliarde de euro. Sectorul constructiilor a inregistrat cea mai mare crestere. Ca sa te imbogatesti repede trebuie, neaparat, sa investesti in proiecte imobiliare. Trendy! Explozia consumului, nesustinuta de o crestere a competitivitatii in productie si servicii, limiteaza utilizarea instrumentelor monetare cu care BNR ne-a tinut in frau pana acum. Inflatia incepe sa se foiasca nervos, alimentata de asteptarile celor ce isi negociaza salariile din 2008, sindicatele chiar visand la tipografiile ce, in comunism, tipareau bani in loc de carti.
Romania traieste, prin toti porii, intr-un prezent colorat si zgomotos ce alimenteaza visele, dupa modelul reclamelor care se termina cu “indrazneste mai mult” sau “banii trebuie sa fie ultimul lucru la care te gandesti cand iti doresti ceva”.
Iata ca, in luna noiembrie, costurile s-au micsorat simtitor fara vreo stralucita strategie de optimizare. Duduitul economiei, masurat in decibelii produsi de betonierele ce ne alimenteaza cosmarul deplasarilor in “urbanul” nostru, a inceput sa semene cu sunetul ceainicului uitat pe foc. Ratele creditelor din vara, platite in noiembrie, cand leul s-a comportat ca sufleul uitat in timpul unei telenovele, au alimentat cresterea sumelor restante la banci in procente nelinistitoare.
Privim cu speranta catre romanii de afara, ce ar trebui sa vina acasa de sarbatori (de voie sau de nevoie), si cu teama catre dirigintele BNR ce se pregateste sa puna notele la purtare pe acest an. Nemtii nu mai vor sa auda de muncitorii romani si polonezi, despre care spun ca sunt infideli si indisciplinati. Barilul de petrol a inceput sa se masoare in trei cifre, iar Kosovo, la doi pasi de noi, isi va declara unilateral independenta. Anul porcului se apropie de sfarsit. Nici macar sa-l sacrificam nu putem, dupa cum ne este obiceiul. 2008 se anunta un an interesant, benefic pentru aceia care, precum “Lahde Capital”, nu s-au lasat furati de mirajul obligatiunilor ipotecare. Am vazut, in ’90, stafiile constructiilor megalomanice ale lui Ceausescu. Am vazut, in Brazilia, in timpul crizei din ’98, orasele neterminate, parasite de investitori, de la granita cu Argentina si Paraguay. Ar fi trist ca, pe langa strazi bolnave de celulita, sa mai populam orasele noastre cu cladiri neterminate si sinistre, cum sunt cele de pe Nordului, colt cu Nicolae Caranfil.
