Este un fapt ce nu mai poate fi trecut cu vederea! ‘Scrisoarea de $1.00’ este o prezenta din ce in ce mai frecventa in buzunarul investitorilor si al actionarilor organizatiilor care au expuneri semnificative la instrumentele financiare complexe, generatoare de riscuri extreme.
‘Scrisoarea de $1’ este ‘rezultatul’ producerii acelor evenimente ‘exceptionale‘, care intra in calculele specialistilor cu frecvente de ‘o aparitie la 10,000 de ani’, dar care se produc la ‘fiecare 3 ani’...
‘Scrisoarea de $1’ este o dovada clara a unui anume dezinteres pe care il manifestam fata de ceea ce stim deja dar refuzam sa aplicam.
Este o expresie si a neputintei noastre de a intelege, a accepta si a ne adapta, un exemplu de “survival of the unfitted “.
Tehnic vorbind, ‘Scrisoarea de $1’ este un ‘template’ (o scrisoare sablon), care poate fi conceputa cu usurinta de oricine, fara sa fie nevoie de ‘expunerea’, ‘experienta’, ‘aptitudinile’ si ‘viziunea’ ‘absolut necesare’ celor care activeaza in aceste industrii, si poate avea urmatorul continut (orice alta varianta fiind premisa atat timp cat utilizeaza o frazeologie pompoasa…):
“…instabilitatea prezenta in mediul economic global a condus la o volatilitate extrema a tuturor pietelor financiare ( n.a.: acel eveniment exceptional , cu o frecventa de aparitie la 10,000 de ani si care se repeta la fiecare 3 ani), fapt care a surpins intreaga comunitate prin amplitudinea fara precedent a pierderilor inregistrate. Am fost si noi la fel de surpinsi, dar consideram ca astfel de momente sunt inevitabile in acest context, etc,etc,etc”
Dureaza cinci minute sa concepi un astfel de raspuns, costa $1 sa-l expediezi si reflecta volatilizarea a sute de miliarde de dolari…. Ce poate fi mai semnificativ pentru modul in care ‘intelegem’ evenimentele care ni se intampla?!
Cand vobim despre riscuri operationale ( frauda fiind inclusa in aceasta categorie de riscuri), cel mai adesea se face referire la ‘Cazul Barings’, probabil pentru faptul ca a avut loc pe continentul European.
Totusi, cu doar doi ani mai tarziu, anume in 1997, a avut loc un caz cu implicatii mult mai complexe si mai grave pentru mediul financiar.
Cea mai mare banca de investii de la acel moment, Nomura Securities (Japonia), a fost implicata intr-un scandal de frauda fara precedent, cu implicatii majore asupra riscului reputational.
Nu are rost sa redau ‘Cazul Nomura’, deoarece a fost deja explicat pe larg de unul dintre cei mai reputati specialisti in riscuri operationale, Dr. Marcelo Cruz.
Dr Cruz este unul dintre primii specialisti care a explicat necesitatea dezvoltarii modelelor de risc operational (in industria financiar-bancara), mai ales datorita naturii extreme a anumitor procese operationale.
"Modelele de evaluare a riscurilor operationale extreme (dar si a celor financiare extreme, de genul volatilitatea cursurilor de schimb si a valorii actiunilor) au fost preluate dintr-o industrie si mai complexa decat cea financiar-bancara, anume cea a asigurarilor.
Desi modelele sunt relativ noi, adica de prin 1997-98, sunt deja 10 ani de cand acestea se cunosc si au fost utilizate cu mult succes.
Succesul acestor modele a fost recunoscut inclusiv de BIS, care a inclus in acordul Basel II modelul de evaluare a riscurilor extreme operationale (am mai mentionat aceste aspecte in unul dintre articolele anterioare si am utilizat chiar aceasta teorie intr-un articol care facea referire si la scenariul de devalorizare soc al RON fata de CHF).
Asadar, nu poate sa afirme cineva, care este in cunostinta de cauza, faptul ca modelele nu sunt cunoscute sau ca nu au fost aplicate in practica…Practica internationala are o vechime de aproape 10 ani…!
Aici intervine, probabil, partea mai interesanta.
Trecem peste modul, deloc clar si evident, in care un trader care se situeaza la nivelul de baza poate/ ii este permis sa deschida pozitii de valori astronomice. Cum a fost gandit tot acest sistem, este ceea ce ar fi trebuit sa preocupe atat managerii care supervizau sistemul cat si pe autoritatile de supraveghere care au obligatia de a efectua un audit extern complet.
Asadar, din explicatii s-a inteles faptul ca Societe Generale a acoperit pierderile in intregime ( fapt notabil, de altfel) din profitul anului precedent. Totusi, nu se mentioneaza nimic despre rezervele constituite pana la acel moment. De ce oare?
Sa intelegem de aici faptul ca nu existau rezerve constituite la un nivel suficient, care sa acoperea pierderile (macar o buna pare din acestea) cauzate de evenimentele operationale extreme, sau ca riscurile operationale extreme nu au facut, pana la acest moment, parte din agenda de risc a bancii?
O banca mare, renumita, o banca solida, care a fost si premiata de revista de specialitate ‘RISK’, sa nu aiba oare, pe agenda sa de risc, modele de risc operational care sa acopere riscurile extreme?
Si aici ar trebui ca bancile sa aiba transparenta necesara si sa explice actionarilor si clientilor si analistilor cum stau lucrurile.
Legat indirect de subiect, un alt aspect interesant este faptul ca exista ceva ce noi nu stim dar Goldman Sachs stie!! Altfel cum sa ne explicam faptul ca, dintre toate bancile de investitie puternice, Goldman Sachs este singura care nu a suferit pierderi din expunerea pe care o are la ‘sub-prime’?
Cu siguranta ca avem ceva de invatat de la aceasta banca, ceva ce probabil cunoastem deja, dar refuzam sa aplicam…
In fine, intrebarile care se ridica, concluziile care se pot trage si lectiile care se pot invata sunt multiple, dar pentru aceasta va aparea, probabil, un nou ‘best seller’ care sa ne explice ca istoria se repeta si ca nu exista nimic nou sub soare…
Se vorbeste tot mai mult despre necesitatea unor noi reglementari, alte reglementari, care sa completeze Basel II …
Ma intreb, cine va face primul pas in sistemul bancar romanesc, astfel incat sa nu ne trezim ca purtam, capsat de buzunarul de la piept, “Scrisoarea de $1”?
