Despre conceptul de smart city se discută tot mai mult în contextul în care pandemia accelerează operaționalizarea strategiilor de profil și al nevoii de atragere a finanțărilor din fonduri UE ce vor fi alocate în următorul exercițiu financiar mai ales pentru proiecte ecologice și de digitalizare. Dar ce pot face, în mod concret, firmele, investitorii și autoritățile publice pentru ca orașele să facă tranziția cu succes și să devină „inteligente”?
După cum bine știm, conceptul de «smart city» se referă la noțiunea de folosire a tehnologiei și a inovării pentru a îmbunătăți viața cetățenilor. Cu ajutorul datelor colectate într-un oraș se pot propune noi servicii, se pot aloca mai bine resursele și aceste informații pot fi utilizate pentru a lua decizii mai bune. Există trei tipuri și modele de oraș inteligent: cel soluționist, cel care se bazează pe «smart citizens» și cel al marilor grupuri de tehnologie. Cel soluționist consideră că totul poate fi transformat în date și că soluțiile se găsesc prin buna gestiune a acestora. Modelul are o viziune centralizată asupra gestiunii orașului și ignoră în cea mai mare parte rolul cetățenilor. Cel de-al doilea model, de Smart citizens, deschide orașul către platforme colaborative, către open-data și către comunități, deci implicit mută decizia spre cetățeni. Iar cel din urmă, al marilor companii este cel în care acestea sunt implicate prin însăși esența lor (de exemplu: Google Maps, Uber, Airbnb) și aduc un beneficiu utilizatorilor dar, dar de cele mai multe ori, fără a avea o acțiune coordonată cu cetățenii sau cu administrația orașelor.
Citeste si:
Fiecare model oferă o viziune separată a orașului inteligent, dar, în realitate, trăim la intersecția acestor modele. Cred că o colaborare între administrație și marile companii de tehnologie, cu respectul vieții private și cu libertatea pentru platformele colaborative să ocupe cât mai mult loc posibil în spațiul urban este transformarea la care vom asista în anii ce vin.
Ce oportunități sunt în România?
În România avem avantajul unui ecosistem IT destul de bine dezvoltat, iar în orașele în care administrația a încurajat implicarea lui, rezultatele au început să se vadă. Cred că în România modelul smart citizens are cea mai mare șansă de reușită și nu cred că există un meniu de proiecte impuse, ci mai degrabă comunitățile locale vor căuta și vor găsi soluții la probleme specifice locale (de exemplu: calitatea aerului, gestiunea deșeurilor, mobilitatea).
Citeste si:
În acest context, problemele prioritare ale marilor orașe sunt gestiunea traficului, a calității aerului și a deșeurilor, plus consumul de energie. În ceea ce privește principalele oportunități ale unui oraș de dimensiuni medii din România, acestea sunt, în opinia mea, soluțiile de mobilitate urbană și periurbană, viața culturală (agenda de evenimente, informații practice) și soluții durabile de genul accesului la produse locale sau utilizarea de servicii partajate.
Beneficii pentru autoritățile publice și cum putem măsura succesul unui proiect de smart city
OK, și ce beneficii obține o autoritate publică de pe urma unor potențiale proiecte de smart city de succes? În primul rând, eficientizarea serviciilor și cheltuieli mai reduse pentru același număr de servicii sau oferta mai multor servicii la bugetul inițial. Succesul se măsoară, astfel, prin creșterea încrederii cetățenilor în primării și în serviciile publice locale sau în creșterea satisfacției cetățenilor. Adică cetățenii acelui oraș simt că se trăiește bine acolo și că viața se îmbunătățește. Pe lângă cifre cheie, cum ar fi calitatea aerului sau timpul parcurs în trafic, se pot obține și indicatori ai percepției cetățenilor despre calitatea vieții: dorința cetățenilor de a rămâne în acel oraș, a altor cetățeni de a se muta într-un oraș în care se trăiește mai bine sau chiar în numărul de repatrieri ale românilor care sunt astăzi în străinătate.
Citeste si:
Ca o viziune pentru viitor, orașele care fac tranziția cu succes la „inteligent” vor fi cele care își îmbunătățesc sistemele critice prin combinarea unei abordări de jos în sus, centrată pe sisteme, cu o abordare de sus în jos, centrată pe date.
Orașul are geografii, populații, resurse naturale și nevoi urgente specifice, care variază foarte mult de la un oraș la altul. Prin urmare, o viziune de oraș inteligent trebuie adaptată nevoilor, provocărilor, oportunităților și resurselor unice ale fiecărui oraș.
Cu o viziune în vigoare, oficialii orașului ar trebui să înceapă prin îmbunătățirea sistemelor de operare existente, cum ar fi utilitățile sau transportul. O combinație de hardware conectat, software și contorizare facilitează integrarea și colaborarea dintre sisteme și rețele. Acest lucru permite infrastructurii unui oraș să creeze o masă critică de date care să permită îmbunătățirea continuă a sistemelor în sine. Realizarea acestei integrări face mai mult decât să îmbunătățească operațiunile.
Citeste si:
Îmbunătățirea și conectarea sistemelor oferă un volum extraordinar de informații care pot fi analizate de sistemele software inteligente. Această analiză a datelor va permite orașelor să dezvolte informații care să fie utilizate pentru a oferi servicii publice mai bune, mai eficiente și mai durabile.
Costin Borc este director al SNEF pentru ţările din estul Europei. Grupul francez SNEF deține în România IMSAT Groupe SNEF, integrator de soluții multitehnice cu o tradiție de 60 de ani, BRINEL, integrator de soluții IT&C cu experiență de 29 de ani în implementarea de soluții informatice, și COMOSERV, companie care activează pe piaţa serviciilor de inginerie mecanică industrială.
Sursa foto: Shutterstock
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
