Stiu ca nu e o tema economica, dar sunt revoltat. Am auzit alaltaieri, din intamplare, o declaratie uluitoare a unui primar din Dobrogea. Era vorba despre un copil de 6 ani omorat de caini vagabonzi. Iar declaratia domnului primar era ca problema e ca acesti caini trec dintr-o zona administrativa in alta. Adica, nu e vina lui, ca erau cainii primarului vecin! Absolut uluitor. Ma uitam prostit la fata acelui om care declara cu seninatate ca de fapt problema cainilor vagabonzi e ca nu stau disciplinati in unitatea teritoriala la care au fost arondati.
Nu-i vorba ca celalalt primar implicat se rastea prin intermediul camerei la parintii aiuriti de soc ca e vina lor, pentru ca fetita se juca pe un maidan, la 200 de metri de casa, si nu statea acasa, supravegheata. Dupa standardele astea parintii mei au fost niste monstri nepasatori, care ma lasau sa ma joc singur prin jurul blocului. Un lucru razbatea cert din declaratii: nu era nici pe departe responsabilitatea vreunuia dintre primari.
Oare am innebunit eu, sau ei? A ajuns iresponsabilitatea si lasitatea noastra, a tuturor, atat de departe incat putem sa ne scuturam ca de o scama de responsabilitatea mortii atroce a unui copil de 6 ani? Alo! Trezirea!
Cam cati copii mai trebuie sa moara pana cand cineva va avea curajul sa ia taurul de coarne si sa adune si eutanasieze totii cainii de pe strada? Tot felul de asociatii fac lobby pentru catei, dar nici una pentru copii nostri.
Problema vine din aceea ca am transferat valorile noastre umane animalelor, desi ele nu sunt transferabile. Legea fireasca a naturii nu e viata ci moartea. Selectia naturala se face prin eliminarea exemplarelor neadecvate. Ideea ca orice animal are dreptul la viata, ca si un om, e pur si simplu ridicola. Un cuplu de iepuri produce cam 12 progenituri la 6 luni. Daca toti ar trai, un singur cuplu primordial ar putea popula planeta cam cu 60 miliarde de iepuri doar in 10 ani! Lucrurile nu stau altfel pentru caini, soareci, pisici sau pesti. A apara natura e una, pentru ca ea are legile si mecanismele ei de reglare, dar a popula orasele cu caini vagabonzi ocrotiti de lege, e cu totul altceva.
Chiar pentru oameni, bunastarea si siguranta de care ne bucuram azi sunt produsul ultimei generatii. Parintii generatiei mele au avut, toti, frati care au murit tineri. O familie fericita era aceea care-si pierdea mai putin de 1/2 din copii. Am muncit mult, generatie dupa generatie, ca sa ajungem la standardele sociale de azi. Nu putem sa transferam valorile noastre, adunate in mii de ani de evolutie a societatii, cainilor de pe strada. In orice caz, nu asa, fara nici un fel de responsabilitate si de efort. O societate distrusa, in deriva morala, si-a descoperit brusc iubirea pentru caini vagabonzi, inainte mult de aceea pentru semeni si, iata, chiar pentru copii. E absolut ridicol.
Cainii nu sunt vrabii. Sunt animale de prada, cu instincte primare de lupi. Incetati mascarada asta sinistra de-a iubirea pentru catei si eschivarea lasa de la responsabilitatea pentru cei care v-au ales. Scapati-ne de cainii strazii!
