De cate ori sunt obligata sa urmaresc mesajele publicitare pentru a nu pierde o discutie interesanta intrerupta de nevoia de finantare a televiziunilor comerciale, ma amuza consecventa cu care libertatea de a consuma a individului, orice si oricat, este corelata, mai mult sau mai putin inteligent, cu normalitatea.
Daca unui copil i se spune permanent ca are dreptul sa decida, sa aleaga, fara a i se explica care sunt criteriile de evaluare ale finalitatilor actiunilor sale si implicatiile pe termen lung in relatiile sale cu lumea, atunci vulnerabilitatea acestuia la crizele sistemului in care trebuie sa supravietuiasca, creste. El nu este educat pentru a evalua critic si, mai ales, responsabil toate optiunile de decizie.
Precum unii eroi ai desenelor animate ce ne “educa” copiii, romanii se joaca de-a consumul si, mai ales, de-a libertatea, cu precadere pe credit, fara sa-si puna problema scadentei platilor. Li se spune, in mesaje colorate, ca pot sa indrazneasca sa-si doreasca orice. Sunt, acum, liberi sa faca orice. Legile sunt in interesul lor. Consumatorul are toate drepturile la care poate visa. Consumatorul este regele. Normalitatea si luxul produselor cu beneficii mult peste nevoi se suprapun, in subconstientul colectiv, alimentand aspiratii generatoare de nefericire.
Regele consumator isi pierde insa sceptrul si libertatea deindata ce nu-si mai poate onora responsabilitatile din contract. Cati dintre oamenii “liberi” ce semneaza un contract au curiozitatea de a citi paragrafele ce specifica obligatiile partilor? La fel de multi ca cei care aleg sa urmareasca o emisiune despre criza subprime din SUA, despre cresterea pretului petrolului sau despre dramatica crestere de preturi la produsele alimentare, in locul unei emisiuni de divertisment.
Spalarea creierelor consumatorilor prin mesajele publicitare, alimentarea cu buna stiinta a apetitului, omenesc de altfel, pentru comoditate a reprezentat, pe termen scurt si mediu, solutia in batalia dintre produse similare pe piata. In acest tip de batalii a contat mai putin produsul in sine. Invingatorii erau aceia ce ofereau preturile cele mai mici si povestea cea mai distractiva insotita, eventual, de un cadou inutil dar foarte colorat,cu sau fara legatura cu produsul pe care, in acest fel, il scoteau din plutonul pestrit. Consumatorul educat pentru a alege astfel va fi foarte derutat atunci cand i se va comunica, brusc, ca trebuie sa platesca mai mult, asa cum am patit eu astazi cand biletele de avion comandate cu multa vreme in urma s-au scumpit, fara posibilitatea de a negocia. Turmele derutate de zgomote necunoscute reactioneaza imprevizibil. Consumatorii neobisnuiti sa-si puna intrebari, sa gandeasca critic reactioneaza radical si, mai ales, exagerat negativ.
In timp ce scriu, la stiri se anunta o noua scumpire a creditelor si prima imagine ce-mi vine in minte nu este masina de lux prezentata in stirea urmatoare ci, nervozitatea pisicii mele de cate ori incerc sa-i pun lesa pe care i-am cumparat-o (dintr-un impuls de care ma rusinez).
Libertatea si drepturile sunt concepte la fel de relative in contextul crizelor ce ne pandesc in lunile care vor veni, precum este independenta produselor politice ofertate in aceasta perioada de resursele producatorilor lor (care vor fi aceia, deoarece pentru acest tip de comert regulile europene nu impun etichetari prevazute pentru protectia consumatorilor).
