Despre campania electorala actuala s-a scris si s-a tot scris. Nu e subiectul preferat al acestei pagini si nici nu e mare lucru de adaugat. Exista insa un unghi al ei care m-a frapat si ale carui implicatii reverbereaza mult mai departe de acest moment.
Unul dintre candidatii cu sanse de a castiga primaria Bucurestiului are sloganul “Solutii nu discutii”. Marturisesc ca, o vreme, mi-a intrat pe o urecehe si mi-a iesit pe cealalta. Un slogan, ca oricare altele. Apoi mi-am dat seama ca era ceva in el, asociat cu figura darza si categorica a politicianului care-l ilustra, care ma deranja profund. Si mi-am dat seama ce. In acest slogan, discutiile si solutiile sunt antagonice. Cum ar veni, ori discuti ori ai solutii. Ba, mai mult decat atat, ni se propune un politician darz, ferm, militaros, care nu sta la discutii. El face, nu discuta!
Neindoios, acest model trebuie ca are priza la public, altminteri el nu ar avea asa de mare succes. Cu alte cuvinte, pe undeva prin subconstientul nostru colectiv, ne dorim un barbat darz care nu o freaca prin discutii ci face treaba. Portretul e seducator, pentru oricine, dar el e complet antagonic notiunii de demoratie.
Democratia presupune reprezentarea tuturor partilor interesate si, ca atare, necesita discutii. Multe. Nu e modul de guvernare perfect si, cu siguranta, nu e cel mai eficient. Dar e, vorba lui Churchill, e cel mai bun de pana acum. Pentru buna lui functionare, insa, e nevoie nu de solutii fara discutii ci de solutii prin discutii, desi asta nu e deloc usor. Discutiile cer rabdare, atentie, dorinta si capacitatea de a obtine consensul sau de a gasi un compromis onorabil cand consensul e imposibil.
Incapacitatea noastra, a tuturor, de a gasi solutii prin discutii, de a dialoga coerent si constructiv pentru a realiza mai mult impreuna decat separat e o problema nationala. Vedem la tot pasul, in activitatea noastra de consultanti, echipe care nu pot colabora pentru ca nu stiu sa discute constructiv, sa obtina sinergie in activitati pe care le fac impreuna, sa caute solutii care includ opiniile diferite, nu le dau, agresiv si superficial, de o parte.
La scara politica, aceasta inabilitate, izvorata din hiper-competitivitatea societatii noastre si din mentalitatea noastra de “care pe care” duce la paralizie politica si la un dispret in masa al cetatenilor pentru fundamentul insasi al democratiei: reprezentarea.
Desigur ca democratia noastra nu functioneaza din multe alte motive, dar poate cel mai important e atitudinea electoratului fata de valorile democratice. In lipsa unei hiper-senzitivitati fata de ele, vom fi mereu sclavii unei clase politice inepte si corupte.
“Solutii nu discutii” e un slogan periculos si pervers, a carui conotatie pozitiva mascheaza cel mai flagrant mesaj anti-democratic al acestei campanii.
