Azi-miine porneste din nou la drum caravana Campionatului National de Fotbal, a carui prima divizie a fost proaspat redenumita Liga I. Bun prilej de vorbe si de ipoteze si binevenita noutate in aceasta seceta de subiecte serioase, atotcuprinzatoare in presa ultimelor saptamini.
Inceperea nolui sezon fotbalistic imi da prilejul unor reflectii asupra starii celui mai iubit sport al Romaniei, din perspectiva profanului, dar cu uneltele analistului economic.
Fara indoiala, peste tot in lume, dar cu precadere intre natiile mai temepramentale -latini, mediteraneeni, sud-americani- dar si in Marea Britanie iar mai nou in Germania, fotbalul este un fenomen de masa, cu un impact economic si social substantial.
O demonstreaza interesul enorm pe care l-a generat Campionatul Mondial din Germania, unde am vazut la lucru, in toata splendoarea sa, impecabila masina organizatorica si de business nemteasca. O demonstreaza zi de zi primele pagini ale presei europene din care nu lipseste macar un subiect legat de fotbal; o confirma cu asupra de masura sumele imense care se vehiculeaza in circuitul celest al fotbalului mare pentru transferuri, contracte de promovare, merchandising sau chiar achizitionari de cluburi.
Este o lume bogata, vibranta, selecta, aristocratica pina la un punct, desi mai are si ea derapajele sale inevitabile, asa cum s-a intimplat recent cu signor Moggi in Italia.
Totdeauna ma impresionaza cind vad in tribune regi, sefi de stat, prim-ministri, lorzi si miliardari aratind impecabil si sustinindu-si decent, dar pasional, echipa favorita, fara a minca seminte, fara a fuma si fara a se da in stamba. Imaginea recenta a “cancelaritei” Angela Merkel -o femeia altfel rece-gheata si taioasa ca un bisturiu- bucurindu-se ca un fan impatimit in tribuna Campionatului Mondial e de pus in panoplia eterna a fotbalului.
Fotbalul, zic unii, e religia secolului XXI. Eu nu merg atit de departe, dar sint de acord ca sportul-rege este un fenomen planetar cu potential economic fantastic. Din nefericire, ca in multe alte situatii, si in cazul fotbalului Romania “are potential”, dar nu-l valorifica; o tara fara veleitati industriale deosebite, fara resurse naturale prea mari, nici prea mare, nici prea mica, fara vocatia lucrului bine facut, Romania neglijeaza cu dezinvoltura o nisa pe care avem avantaje competitive indiscutabile si unde ne-am putea pozitiona rapid pe primele locuri in Europa.
Avem o mare scoala de fotbal -lucru demonstrat de faptul ca jucatorii romani au fost si sint una dintre cele mai cautate marfuri la export, avem o generatie care a jucat in strainatate si acum se intoarce in tara de la scoala “multinationalelor fotbalistice”, avem suportul popular neconditionat si patima milioanelor de suporteri. Ce ne lipseste atunci pentru a fi o mare putere fotbalistica in Europa?
Rumeg de multa vreme aceasta intrebare si am ajuns la convingerea ca boala fotbalului romanesc o reprezinta calitatea discutabila -umana si manageriala- a proprietarilor de cluburi.
Real, Barcelona, Juventus, AC Milan, Ajax, Chelsea, Manchester, toate marile cluburi ale lumii au ajuns unde au ajuns in primul rind datorita unei structuri actionariale solide si dedicate. Unde putem ajunge noi cu alde neica nimeni -mici gainari, vinzatori de una-alta prin talciocuri, evazionisti fiscali daca nu chiar tepari cu acte in regula- care reprezinta astazi majoritatea patronilor din fotbalul romanesc?! Culmea, cu totii sustinuti si proslaviti de conducatori ai structurilor patronale ori de reglementare fotbalistica, parca facuti de aceeasi mama.
Cred cu tarie ca aceasta populatie de insectar financiar trebuie sa dispara inainte ca fotbalul romanesc sa poata aspira la statutul pe care il merita in Europa. Nu exista in istoria economica a lumii situatii in care entitati comerciale -asa cum ar trebui sa fie si cluburile de fotbal- sa prospere avind in spate actionari slabi, incompetenti sau de-a dreptul hoti. Fotbalul nu poate face exceptie: daca vrem sa fim invitati la aceeasi masa cu Real Madrid si sa avem un cuvint de spus in forurile diriguitoare ale sportului-rege, trebuie sa curatam actionariatul cluburilor de urdorile de tranzitie care astazi dau imaginea de ansamblu a campionatului.
Cluburile romanesti de fotbal trebuie preluate de oameni de afaceri de anvergura, curati si pasionati, care stiu sa faca din acest cel mai iubit sport o afacere, redindu-i in acelasi timp credibilitatea care ii lipseste astazi.
Daca vrem sa fim pe picior de egalitate cu familia Agnelli, cu regele Spaniei, cu fostul premier Berlusconi ori cu magnatul Abramovici, nu putem iesi in lume cu devalizatori de banci, bisnitari de te-miri-ce ori autori de “inginerii financiare” in dauna Loteriei Romane.
