Catastrofele economice se intimpla rareori vara. Nu am confirmarea stiintifica a acestei ipoteze, e mai mult o observatie empirica. Natura umana este atit de puternic meteo-dependenta, incit totdeauna vara am impresia fie ca se intimpla numai lucruri bune, fie ca un filtru mental invizibil ne fereste de rau si de rele.
Vara aceasta nu face exceptie pe tarimul evenimentului economic, atit in Romania, cit si practic in toata lumea. Zi de zi, presa financiara a lumii e asaltata de stiri bune referitoare la performante economice incredibile ale covirsitoarei majoritati a corporatiilor, la imbunatatirea indicilor de incredere a consumatorilor, la cresteri economice generalizate, la fuziuni si achizitii de miliarde de dolari -toate semne clare ale unui climat economic foarte promitator.
Mass media romaneasca nu face exceptie: stiri bune pe toata linia, in pofida dezinteresului manifest al guvernului pentru problematica cea mai acuta a Romaniei, cea economico-financiara. Intr-adevar, inclin sa cred ca se contureaza un an economic de exceptie pentru Romania, si-mi doresc sa vad aceasta stare de spirit pozitiva replicata cel putin douazeci de ani de acum inainte. Dincolo insa de perdeaua rozulie a stirilor economice bune, simt nevoia sa atrag atentia asupra unor timide semnale care pe mine, unul, incep sa ma puna pe ginduri.
Un prim aspect, pe care l-am mentionat deja in treacat, este dezinteresul total al factorului politic fata de problematica economica. Un mucalit ar putea spune ca acesta e un lucru bun, macar guvernul nu ii incurca pe oamenii de afaceri. O iau ca pe o gluma, pentru ca daca cineva chiar crede in virtutile economice ale dezinteresului politic are o mare problema: directiile strategice ale dezvoltarii unei tari se dau de la nivel politic, or asta presupune factori de decizie care inteleg aprofundat fenomenul economic, tendintele lumii moderne si care mai au si curajul actiunii politice.
Ajung astfel al cel de-al doilea punct care ma ingrijoreaza: Romania nu are in acest moment crucial al evolutiei sale economice pre-aderare, pe nici un palier de decizie politica, oameni cu discernamint si experienta economica, specialisti reputati care sa-mi dea confortul psihic al capacitatii de a lua si implementa decizii financiare corecte.
Al treilea nor pe cerul albastru al stirilor acestei veri mi se pare cheltuirea banului public; recenta majorare a deficitului bugetar -masura economica de importanta colosala in orice tara- a trecut la noi practic neobservata, nu a facut obiectul dezbaterii publice. Nu am auzit macar o luare de pozitie, la nici un nivel, in legatura cu aceasta masura: are Romania resursele, oamenii si mecanismele institutionale sa gestioneze efectele unei decizii atit de radicale? Personal nu cred ca le avem si inteleg pozitia Guvernatorului BNR, singura autoritate ingrijorata public, desi timid si printre rinduri, de aceasta masura de haiducie financiara.
Mi-e teama ca o buna parte din cheltuielile pentru care guvernul a dezlegat acum baierile pungii bugetare se vor duce in salarii -direct sau mascat-, in spagi pentru contracte publice, in tot felul de aiureli populiste si subventii mascate, la care sintem mari mesteri.
Intr-un climat fiscal in care toata Europa inchide usor-usor robinetul risipirii banului public, Romania merge din nou contra curentului si -capra riioasa cu coada pe sus- decide sa consume si mai mult decit produce, ca sa umfle burtile citorva abonati la banul public.
Germania tocmai a anuntat, prin gura atent ascultata a principalului consilier economic al Cancelariei, ca, textual, “cei 30 de ani de risipa fiscala au luat sfirsit”. Risipa fiscala in Germania?! Va dati seama ca ne desparte un secol de acest gen sublim de responsabilitate politica? In acelasi timp, Ungaria, Cehia, tarile nordice, toata lumea stringe cureaua si se capitalizeaza, pentru ca la orizontul politicii mondiale se aduna nori negri: Orientul Mijlociu, Rusia mereu surprinzatoare, dezechilibrele demografice tot mai accentuate intre pensionari si populatia activa si atitea altele
In vremurile astea tulburi, cind toata lumea cu capul pe umeri se uita si dincolo de ziua de miine, onor guvernul nostru a declansat sarabanda fiscala. Samba si, trabajar no.
Uitindu-ma insa la persoanele care dirijeaza orchestra, tare ma tem ca pina la iarna nici macar oficial n-o se ne mai mearga bine.
