Unul dintre subiectele aduse in atentie de presa in ultimele saptamani se refera la un interes mai mare pentru plasamentele in EURO in detrimentul celor in lei, tendinta confirmata si de cifrele oficiale publicate de BNR prin statisticile aferente lunii septembrie 2009. Se constata o scadere a soldului depozitelor persoanelor fizice in lei si o crestere a celor in valuta, situatie care s-a instalat deja incepand cu luna iulie 2009.
Putem afirma ca asistam la conturarea unei modificari a comportamentului de economisire a populatiei? Din punctul meu de vedere, raspunsul este unul nuantat, asa cum se poate vedea la o analiza preliminara a economisirii in Romania. Concluziile de mai jos ar putea fi probabil rafinate la o mai judecata si mai profunda.
1. Dinamica din ultimele luni nu este neaparat concludenta, fiind afectata de sezonalitate. In general, in lunile de vara, economisirea in lei este mai redusa, iar cea in valuta mai mare decat in celelalte luni, cel mai probabil pe seama resurselor repatriate in perioadele de concedii de catre romanii care lucreaza in strainatate. Daca excludem luna octombrie 2008, cand unii dintre romani si-au retras depozitele din banci ca urmare a crizei de credibilitate provocata de falimentul Lehman Brothers, atunci este insa pentru prima data in ultimii sapte ani cand avem o economisire negativa in lei. Aceasta poate fi explicata prin reducerea potentialului de economisire in Romania, dar ar putea semnaliza si mutarea anumitor sume din lei in valuta.
2. Mediul economic din Romania nu da semne de imbunatatire, iar perspectiva unei scene politice incerte si preocupata de agenda electorala nu este deloc incurajatoare. In aceste conditii, in ciuda faptului ca fluxurile valutare sunt echilibrate, deficitul comertului exterior fiind mai mult decat acoperit de investitiile straine directe, asteptarile mediului economic se indreapta mai degraba spre deprecierea leului.
Acestea sunt alimentate si de diverse declaratii mai mult sau mai putin interesate ale unor persoane publice din Romania care induc asteptari de slabire a monedei nationale. In acest context, cel putin pentru cateva trimestre, interesul pentru economisirea in Euro s-ar putea mentine in crestere.
3. Aspectele mentionate mai sus trebuie puse in contextul unor trasaturi caracteristice ale economisirii in Romania.
3.1. Traditional, exista o inclinatie ridicata pentru plasamentele in valuta in tara noastra. Intr-o economie in care referinta EURO este prezenta in multe segmente ale pietei, increderea precara in propria economie si moneda nationala isi pune amprenta si asupra comportamentului de economisire. Aproximativ 40% din economisirea persoanelor fizice este denominata in valuta, nivel care s-a pastrat relativ neschimbat (undeva intre 35 si 45%) in ultimii sapte ani, in ciuda procesului de convergenta parcurs de economia romaneasca si a cresterii de peste sapte ori a depozitelor populatiei. In plus, usoara scadere temporara catre 35% care s-a observat in 2005 poate fi pusa pe seama unui echivalent in lei mai mic al depozitelor in Euro, decat pe scaderea efectiva a soldului depozitelor in valuta.
Dintr-o perspectiva regionala, situatia Romaniei apare cu atat mai trista, cel putin din doua puncte de vedere. Primul, ca dinamica, asa cum am aratat, in Romania nu s-a observat o scadere preferintei pentru Euro, in ciuda unor nivele ale dobanzilor la moneda nationala mai ridicate decat pentru valutele forte. Un astfel de trend, absolut firesc, de scadere a detinerilor in valuta, a putut fi observat in ultimul deceniu in alte tari din Europa Centrala si de Est, precum Polonia si Cehia sau chiar Ungaria, pe fondul imbunatatirii conditiilor economice interne. Al doilea, ca nivel actual, romanii plaseaza in valuta, in termeni relativi, mai mult decat cehii, polonezii, sau ungurii, care detin azi 5%, 8.2% si respecgtiv 16.7% din fonduri in valuta.
Din acest punct de vedere, Romania se aseamana mai mult cu Albania, Bulgaria, sau tarile din fosta Iugoslavie, unde de asemenea sumele populatiei in valuta in sistemul bancar depasesc 40%.
3.2. Exista o corelatie intre gradul de dezvoltare economica si educatie economico-financiara si apetitul pentru Euro care se verifica in profil teritorial in Romania. Ponderi ridicate ale plasamentelor pot fi gasite in Bucuresti (51,2%), Timis (52,4%), Arad (42,3%), Brasov (42,7%), Sibiu (39,4%), Constanta (40,7%) si alte judete din Transilvania, in vreme ce ponderi mult mai mici intalnim in Gorj (15,1%), Ialomita (15,9%), Calarasi (16%), Teleorman (18,8%), adica in zone mai putin dezvoltate economic si cu resurse financiare mai modeste. Judetele mentionate cu ponderi ridicate ale depozitelor in valuta au si cea mai ridicata economisire, in vreme ce a doua categorie se remarca prin disponibilitati in depozite undeva sub jumatate din media nationala. Acolo unde sumele economisite sunt mai mari, foarte mai probabil unii dintre clienti au o abordare de portofoliu si plaseaza o parte din bani si in valuta, lucru care se intampla pe o scara mai redusa in judetele mai sarace.
3.3. Cu cat numarul de clienti cu potential financiar este mai mare, cu atat reactia la modificarile mediului economic este mai mare, tinand seama ca aceasta categorie de deponenti este prima care isi adapteaza comportamentul de economisire la noile conditii. O dovada elocventa este finalul toamnei 2008, cand o parte din bani au fost retrasi din sistemul bancar in momentul cel mai acut al crizei financiare, in general sume in Euro si apartinand clientilor de private banking. Tot acestia sunt primii care pot acum sa manifeste o tendinta de economisire in Euro, pentru motivele aratate anterior.
4. Cum ar trebui sa fie privita insa optiunea pentru Euro in termeni de castig? Selectand din nou acelasi orizont de timp de sapte ani (Oct 02-Oct 09), alegerea leului s-a dovedit net castigatoare. Pornind de la datele publicate de BNR, castigurile din dobanzile la lei ar fi putut ajunge la aproximativ 115%, in vreme ce depozitele in Euro ar fi adus un randament de 30%. In acelasi timp, leul a priedut 32% fata de Euro, in consecinta alegerea leului ar fi adus un avantaj de (1+115%) – (1+32%)x(1+30%) = 43% in sapte ani. E drept ca pe anumite intervale de timp, caracterizate de depreciere brusca, plasamentele in Euro sunt mai avantajoase, insa modificarea relativ redusa a ponderii sumelor in Euro in sistemul bancar de-a lungul timpului ne arata ca cei mai multi deponenti in valuta ar fi castigat mai mult economisind in lei.
Cel mai probabil, economisirea in valuta este vazuta mai degraba ca un mijloc de protectie impotriva deprecierii monedei decat ca o masura de optimizare a randamentelor. Cat de justificata este insa acum o optiune pentru Euro? Pe un interval de timp de un an (Oct 09-Oct 10), ar fi mai avatajos un plasament in Euro daca ne-am astepta la un curs de peste 4.52-4.55 lei pentru 1 Euro la finalul acestui interval, adica o depreciere a leului peste diferentialul de dobanzi intre cele doua monede. Pentru orice nivel de curs sub 4.52 leul ar fi mai avatajos. Alegerea este a fiecaruia, iar dincolo de judecati rationale factorul psihologic este in masura sa influenteze deciziile de economisire. In contextul actual, cel mai probabil acesta va actiona in favoarea Euro.
Putem afirma ca asistam la conturarea unei modificari a comportamentului de economisire a populatiei? Din punctul meu de vedere, raspunsul este unul nuantat, asa cum se poate vedea la o analiza preliminara a economisirii in Romania. Concluziile de mai jos ar putea fi probabil rafinate la o mai judecata si mai profunda.
1. Dinamica din ultimele luni nu este neaparat concludenta, fiind afectata de sezonalitate. In general, in lunile de vara, economisirea in lei este mai redusa, iar cea in valuta mai mare decat in celelalte luni, cel mai probabil pe seama resurselor repatriate in perioadele de concedii de catre romanii care lucreaza in strainatate. Daca excludem luna octombrie 2008, cand unii dintre romani si-au retras depozitele din banci ca urmare a crizei de credibilitate provocata de falimentul Lehman Brothers, atunci este insa pentru prima data in ultimii sapte ani cand avem o economisire negativa in lei. Aceasta poate fi explicata prin reducerea potentialului de economisire in Romania, dar ar putea semnaliza si mutarea anumitor sume din lei in valuta.
2. Mediul economic din Romania nu da semne de imbunatatire, iar perspectiva unei scene politice incerte si preocupata de agenda electorala nu este deloc incurajatoare. In aceste conditii, in ciuda faptului ca fluxurile valutare sunt echilibrate, deficitul comertului exterior fiind mai mult decat acoperit de investitiile straine directe, asteptarile mediului economic se indreapta mai degraba spre deprecierea leului.
Acestea sunt alimentate si de diverse declaratii mai mult sau mai putin interesate ale unor persoane publice din Romania care induc asteptari de slabire a monedei nationale. In acest context, cel putin pentru cateva trimestre, interesul pentru economisirea in Euro s-ar putea mentine in crestere.
3. Aspectele mentionate mai sus trebuie puse in contextul unor trasaturi caracteristice ale economisirii in Romania.
3.1. Traditional, exista o inclinatie ridicata pentru plasamentele in valuta in tara noastra. Intr-o economie in care referinta EURO este prezenta in multe segmente ale pietei, increderea precara in propria economie si moneda nationala isi pune amprenta si asupra comportamentului de economisire. Aproximativ 40% din economisirea persoanelor fizice este denominata in valuta, nivel care s-a pastrat relativ neschimbat (undeva intre 35 si 45%) in ultimii sapte ani, in ciuda procesului de convergenta parcurs de economia romaneasca si a cresterii de peste sapte ori a depozitelor populatiei. In plus, usoara scadere temporara catre 35% care s-a observat in 2005 poate fi pusa pe seama unui echivalent in lei mai mic al depozitelor in Euro, decat pe scaderea efectiva a soldului depozitelor in valuta.
Dintr-o perspectiva regionala, situatia Romaniei apare cu atat mai trista, cel putin din doua puncte de vedere. Primul, ca dinamica, asa cum am aratat, in Romania nu s-a observat o scadere preferintei pentru Euro, in ciuda unor nivele ale dobanzilor la moneda nationala mai ridicate decat pentru valutele forte. Un astfel de trend, absolut firesc, de scadere a detinerilor in valuta, a putut fi observat in ultimul deceniu in alte tari din Europa Centrala si de Est, precum Polonia si Cehia sau chiar Ungaria, pe fondul imbunatatirii conditiilor economice interne. Al doilea, ca nivel actual, romanii plaseaza in valuta, in termeni relativi, mai mult decat cehii, polonezii, sau ungurii, care detin azi 5%, 8.2% si respecgtiv 16.7% din fonduri in valuta.
Din acest punct de vedere, Romania se aseamana mai mult cu Albania, Bulgaria, sau tarile din fosta Iugoslavie, unde de asemenea sumele populatiei in valuta in sistemul bancar depasesc 40%.
3.2. Exista o corelatie intre gradul de dezvoltare economica si educatie economico-financiara si apetitul pentru Euro care se verifica in profil teritorial in Romania. Ponderi ridicate ale plasamentelor pot fi gasite in Bucuresti (51,2%), Timis (52,4%), Arad (42,3%), Brasov (42,7%), Sibiu (39,4%), Constanta (40,7%) si alte judete din Transilvania, in vreme ce ponderi mult mai mici intalnim in Gorj (15,1%), Ialomita (15,9%), Calarasi (16%), Teleorman (18,8%), adica in zone mai putin dezvoltate economic si cu resurse financiare mai modeste. Judetele mentionate cu ponderi ridicate ale depozitelor in valuta au si cea mai ridicata economisire, in vreme ce a doua categorie se remarca prin disponibilitati in depozite undeva sub jumatate din media nationala. Acolo unde sumele economisite sunt mai mari, foarte mai probabil unii dintre clienti au o abordare de portofoliu si plaseaza o parte din bani si in valuta, lucru care se intampla pe o scara mai redusa in judetele mai sarace.
3.3. Cu cat numarul de clienti cu potential financiar este mai mare, cu atat reactia la modificarile mediului economic este mai mare, tinand seama ca aceasta categorie de deponenti este prima care isi adapteaza comportamentul de economisire la noile conditii. O dovada elocventa este finalul toamnei 2008, cand o parte din bani au fost retrasi din sistemul bancar in momentul cel mai acut al crizei financiare, in general sume in Euro si apartinand clientilor de private banking. Tot acestia sunt primii care pot acum sa manifeste o tendinta de economisire in Euro, pentru motivele aratate anterior.
4. Cum ar trebui sa fie privita insa optiunea pentru Euro in termeni de castig? Selectand din nou acelasi orizont de timp de sapte ani (Oct 02-Oct 09), alegerea leului s-a dovedit net castigatoare. Pornind de la datele publicate de BNR, castigurile din dobanzile la lei ar fi putut ajunge la aproximativ 115%, in vreme ce depozitele in Euro ar fi adus un randament de 30%. In acelasi timp, leul a priedut 32% fata de Euro, in consecinta alegerea leului ar fi adus un avantaj de (1+115%) – (1+32%)x(1+30%) = 43% in sapte ani. E drept ca pe anumite intervale de timp, caracterizate de depreciere brusca, plasamentele in Euro sunt mai avantajoase, insa modificarea relativ redusa a ponderii sumelor in Euro in sistemul bancar de-a lungul timpului ne arata ca cei mai multi deponenti in valuta ar fi castigat mai mult economisind in lei.
Cel mai probabil, economisirea in valuta este vazuta mai degraba ca un mijloc de protectie impotriva deprecierii monedei decat ca o masura de optimizare a randamentelor. Cat de justificata este insa acum o optiune pentru Euro? Pe un interval de timp de un an (Oct 09-Oct 10), ar fi mai avatajos un plasament in Euro daca ne-am astepta la un curs de peste 4.52-4.55 lei pentru 1 Euro la finalul acestui interval, adica o depreciere a leului peste diferentialul de dobanzi intre cele doua monede. Pentru orice nivel de curs sub 4.52 leul ar fi mai avatajos. Alegerea este a fiecaruia, iar dincolo de judecati rationale factorul psihologic este in masura sa influenteze deciziile de economisire. In contextul actual, cel mai probabil acesta va actiona in favoarea Euro.
