Taxa pe prostie

Informatia costa bani. N-o ai, platesti! Informatia este, de obicei, mai ieftina decat educatia. Daca treci prin scoala ca pestele prin apa, risti sa platesti toata viata penalizari la fel de mari ca cele rezultate din semnarea unui contract pe care nu l-ai citit de-a fir a par (mai ales paragrafele scrise cu caractere de test de ochelari). Accesul la oportunitati nu este nici egal, nici simplu. Daca, cumva, ti se ofera o informatie gratuit, trebuie sa fii la fel de circumspect ca si in fata unei tarabe pe care se joaca alba neagra sau, si mai rau, in fata unei oferte financiare cu castig 100%.

Ce face publicitatea? Daca ai nevoie de un produs sau serviciu, ti se ofera unul,iar daca n-ai nevoie de nimic, esti indrumat sa-ti doresti ceva. Practic, primesti gratuit o informatie despre cum si unde sa-ti cheltui banii. Avem nevoie de publicitate pentru ca pentru orice nevoie exista sute de oferte de a o satisface in aceasta era a consumului, in care furnizori, din ce in ce mai multi, se intrec sa satisfaca nevoile omenesti care nu se inmultesc la fel de repede (doar revolutia sexuala a mai diversificat aspiratiile generatoare de consum, mai ales virtual).

Dar avem la fel de mare nevoie sa ne punem permanent intrebarile “De ce?, Pentru ce?” Tu spui „vreau” si sute de maini iti intind obiectul dorit. Sunt atatea, incat iti este aproape imposibil sa decizi spre binele tau. Esti in concediu si vrei sa mananci bine si sa platesti cat face. Daca esti atat de naiv sa urmaresti sageti colorate care iti promit marea cu sarea, te prajesti mai ceva decat pe plaja. Doarece publicitatea costa, proprietarul de restaurant trebuie sa-si recupereze cheltuiala. Unii o fac cu masura altii pe masura prostiei sau a snobismului nostru.

Un prieten bun, ce lucreaza in industria serviciilor hoteliere, imi povestea, acum ceva vreme, ca orice reducere la cazare intr-un hotel ascunde costuri platite de cei care folosesc telefonul din camera sau consuma produsele din minibar. Fiecare din cele doua servicii sunt supraevaluate ca si cost. Orice apel, chiar neefectuat, genereaza un profit peste medie pentru hotel. Un consumator informat nu se pacaleste. Cel care acceseaza “oportunitatile”, plateste economia pe care o face consumatorului intelept.

Dupa ce am platit de multe ori ca sa invat, acum nu mai stau sa astept sa mi se ofere ceva. Pornesc eu in cautarea lucrurilor de care am nevoie. Am invatat sa aleg (mai ales cand e vorba de oameni). Am invatat ca tot ce vine spre mine este mai scump decat ceea ce eu descopar punand intrebari. Din nefericire, prea tarziu. Inconstienta tineretii este un cost pe care viata ni-l trece pe nota de plata fara sa pomeneasca de el in meniul colorat cu care ne imbie la 20 de ani!
Setari Cookie-uri