La sfarsitul lunii trecute guvernul a adoptat ordonanta de urgenta nr. 54/2010 - intrata in vigoare la data de 23 iunie 2010. Motivul adoptarii acestei ordonante este evident si rezulta chiar din titlu, anume combaterea evaziunii fiscale. Mai mult chiar, in preambulul actului normativ se mentioneaza ca ordonanta a fost adoptata „pentru instituirea unor parghii care sa conduca la cresterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, in considerarea faptului ca aceste elemente vizeaza interesul general public si constituie situatii extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amanata …”
In cele ce urmeaza ma voi opri doar asupra modificarilor urgente aduse de Articolul XIII al Ordonantei 54 Legii 31/1990 privind societatile comerciale, modificari generate, dupa cum spuneam, de situatii extraordinare a caror reglementare nu a putut fi amanata.
Astfel, probabil cea mai importanta modificare priveste Articolul 202 al Legii 31/1990, articol care reglementeaza transferul partilor sociale in societatile cu raspundere limitata. De la inceputul anului 2010, lucrurile incepusera in sfarsit sa se indrepte, inregistrarea cesiunii partilor sociale durand (doar) 5 zile, termen stabilit de altfel in mod imperativ de Legea 359 inca din anul 2004 (comerciantii isi mai amintesc probabil ca spre sfarsitul anului 2009, datorita protestului magistratilor, termenele de obtinere a documentelor de la registrul comertului se prelungisera pana la peste un an). In fine, situatia a fost partial rezolvata printr-o alta ordonanta de urgenta, 116/2009, prin care competenta solutionarii majoritatii inregistrarilor in registrul comertului a fost transferata catre directorul Registrului Comertului.
Asadar, lucrurile pareau ca intrasera pe un fagas normal. Pana cand, datorita unei situatii extraordinare, guvernul a hotarat (din nou) modificarea procedurii. Astfel, transferul partilor sociale in cazul societatilor cu raspundere limitata se poate face numai dupa expirarea unui termen de opozitie de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a hotararii adunarii generale a asociatilor prin care a fost aprobat transferul.
De ce este necesara prelungirea intregii proceduri cu (cel putin) 30 de zile? Pentru a da sansa creditorilor sociali si oricaror alte persoane prejudiciate prin hotararea asociatilor privitoare la transmiterea partilor sociale de a formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale. Adica, pe scurt, pentru a da sansa fiscului (notificat de altfel pe cale electronica cu privire la fiecare cesiune) de a se opune la cesiunile de parti sociale ale societatilor care au datorii fata de bugetul de stat.
In mod practic, cand poate fi atrasa raspunderea civila a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale? Aproape niciodata, in majoritatea covarsitoare a cazurilor putandu-se discuta doar de atragerea raspunderii administratorului, iar nu a asociatului, care, in calitate de participant intr-o societate cu raspundere limitata, raspunde in limita contributiei sale la capitalul social. In fine, cat dureaza revocarea unui administrator (repet, principalul responsabil pentru neplata taxelor si impozitelor) si numirea unuia nou? Numai 5 zile, la fel ca si inainte de adoptarea Ordonantei 54.
O alta modificare complet neinspirata este aceea a Articolului 17 al Legii 31/1990, prin care se restrange si mai mult posibilitatea de a infiinta societati comerciale (de orice fel) la aceeasi adresa. Conform noii reglementari, este necesar un certificat suplimentar obtinut de la Administratia Financiara care sa ateste faptul ca nu a mai fost inregistrata o alta societate comerciala in acelasi imobil. De ce ar vrea guvernul, care se confrunta cu un val de dizolvari, suspendari si proceduri de insolventa, sa ingreuneze infiintarea societatilor comerciale? Plecam oare de la prezumtia ca orice societate care se infiinteaza la aceeasi adresa cu alte societati comerciale (lucru care se intampla frecvent in situatia holdingurilor) este infiintata cu scopul de a comite acte de evaziune fiscala?
Parerea mea este ca nici una dintre masurile mentionate mai sus nu aduce vreun beneficiu suplimentar statului roman, nefacand altceva decat sa ingreuneze si sa birocratizeze nejustificat viata comerciantilor. Adica exact de ce nu avem nevoie in timp de criza.
In cele ce urmeaza ma voi opri doar asupra modificarilor urgente aduse de Articolul XIII al Ordonantei 54 Legii 31/1990 privind societatile comerciale, modificari generate, dupa cum spuneam, de situatii extraordinare a caror reglementare nu a putut fi amanata.
Astfel, probabil cea mai importanta modificare priveste Articolul 202 al Legii 31/1990, articol care reglementeaza transferul partilor sociale in societatile cu raspundere limitata. De la inceputul anului 2010, lucrurile incepusera in sfarsit sa se indrepte, inregistrarea cesiunii partilor sociale durand (doar) 5 zile, termen stabilit de altfel in mod imperativ de Legea 359 inca din anul 2004 (comerciantii isi mai amintesc probabil ca spre sfarsitul anului 2009, datorita protestului magistratilor, termenele de obtinere a documentelor de la registrul comertului se prelungisera pana la peste un an). In fine, situatia a fost partial rezolvata printr-o alta ordonanta de urgenta, 116/2009, prin care competenta solutionarii majoritatii inregistrarilor in registrul comertului a fost transferata catre directorul Registrului Comertului.
Asadar, lucrurile pareau ca intrasera pe un fagas normal. Pana cand, datorita unei situatii extraordinare, guvernul a hotarat (din nou) modificarea procedurii. Astfel, transferul partilor sociale in cazul societatilor cu raspundere limitata se poate face numai dupa expirarea unui termen de opozitie de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a hotararii adunarii generale a asociatilor prin care a fost aprobat transferul.
De ce este necesara prelungirea intregii proceduri cu (cel putin) 30 de zile? Pentru a da sansa creditorilor sociali si oricaror alte persoane prejudiciate prin hotararea asociatilor privitoare la transmiterea partilor sociale de a formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, precum si, daca este cazul, atragerea raspunderii civile a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale. Adica, pe scurt, pentru a da sansa fiscului (notificat de altfel pe cale electronica cu privire la fiecare cesiune) de a se opune la cesiunile de parti sociale ale societatilor care au datorii fata de bugetul de stat.
In mod practic, cand poate fi atrasa raspunderea civila a asociatului care intentioneaza sa isi cedeze partile sociale? Aproape niciodata, in majoritatea covarsitoare a cazurilor putandu-se discuta doar de atragerea raspunderii administratorului, iar nu a asociatului, care, in calitate de participant intr-o societate cu raspundere limitata, raspunde in limita contributiei sale la capitalul social. In fine, cat dureaza revocarea unui administrator (repet, principalul responsabil pentru neplata taxelor si impozitelor) si numirea unuia nou? Numai 5 zile, la fel ca si inainte de adoptarea Ordonantei 54.
O alta modificare complet neinspirata este aceea a Articolului 17 al Legii 31/1990, prin care se restrange si mai mult posibilitatea de a infiinta societati comerciale (de orice fel) la aceeasi adresa. Conform noii reglementari, este necesar un certificat suplimentar obtinut de la Administratia Financiara care sa ateste faptul ca nu a mai fost inregistrata o alta societate comerciala in acelasi imobil. De ce ar vrea guvernul, care se confrunta cu un val de dizolvari, suspendari si proceduri de insolventa, sa ingreuneze infiintarea societatilor comerciale? Plecam oare de la prezumtia ca orice societate care se infiinteaza la aceeasi adresa cu alte societati comerciale (lucru care se intampla frecvent in situatia holdingurilor) este infiintata cu scopul de a comite acte de evaziune fiscala?
Parerea mea este ca nici una dintre masurile mentionate mai sus nu aduce vreun beneficiu suplimentar statului roman, nefacand altceva decat sa ingreuneze si sa birocratizeze nejustificat viata comerciantilor. Adica exact de ce nu avem nevoie in timp de criza.