Despre economisire, pe timp de criza

In aceasta perioada, parca mai mult ca oricand in trecut, industria de asigurari - si nu numai – vorbeste consumatorilor despre economisire si nevoia de a-si pregati, prin propriile decizii si resurse, un viitor mai sigur si (ceva) mai confortabil. Intr-o perioada marcata de incertitudini si recesiune, de scaderea veniturilor disponibile ale populatiei si de un cost al vietii tot mai ridicat, indemnul spre economisire poate parea nepotrivit sau, cel putin, parte a unei strategii confuze. Eu nu cred insa ca este asa, si ma voi explica in cele ce urmeaza.

Este o realitate de necontestat faptul ca, pe fondul recesiunii economice prelungite, a cresterii preturilor si a scaderii veniturilor, capacitatea populatiei (la nivel general) de a economisi s-a deteriorat in ultimele luni. Privind la statistici – orice fel de statistici -, acest lucru este evident: economiile populatiei la banci s-au inscris pe o panta descendenta in ultimele luni, ritmul de crestere al activelor fondurilor mutuale a incetinit, evolutia numarului de clienti la fondurile de pensii facultative este mai lenta decat ne asteptam, in timp ce, dupa primele sapte luni din an, industria de asigurari de viata a marcat o cresetre moderata, de sub 5%.

Mai mult, in conditiile in care se preconizeaza un nou val de disponibilizari in sectorul bugerar iar “in aer” plutesc incertitudini legate de potentiale cresteri noi de taxe si/sau costuri, este greu de banuit ca posibilitatile de economisire ale populatiei se vor imbunatati radical in urmatoarea perioada. Si totusi, chiar si in acest context evident auster, companiile financiare (si in mod particular industria de asigurari si pensii) aduc tot mai mult in atentia consumatorilor problema economisirii si a planificarii viitorului. Dat fiind specificul activitatii pe care o desfasoara compania pe care o reprezint, ma voi limita in aceasta opinie la a deslusi motivele demersurilor intreprinse de industria de asigurari si pensii private – chiar daca, nu am niciun dubiu, ratiunile sunt similare si in afara “granitelor” celor doua industrii.

Transformarile la care am asistat in ultimii doi ani si schimbarea radicala a contextului economic au generat, cred eu, si o schimbare de mentalitate extrem de importanta la nivelul consumatorilor. Confruntati - dupa opt ani de avant economic, de crestere constanta a nivelului de trai, de confort (asumat, uneori, cu prea multa usurinta) privind viitorul - ne-am trezit, brusc, pusi in fata unei noi normalitati. O normalitate in care pensiile din sistemul public nu doar ca nu mai cresc an dupa an ci, dimpotriva, scad si sunt din ce in ce mai greu de garantat de catre un Stat care se confrunta cu un deficit bugetar galopant si tot mai greu de finantat. Sistemul public de asigurari sociale si-a dovedit, in aceasta perioada, in mod mai evident ca oricand in trecut, ineficienta, iar dezechilibrul acestuia este extrem de dificil de rezolvat in abseta incurajarii unei componente solide de economisire privata. In mod similar, nici majorarile salariale anuale de doua cifre considerate in trecut ca fiind naturale si ireversibile (atat in sectorul privat cat si in cel public) au devenit de acum o amintire indepartata; la fel s-a intamplat cu bonusurile de performanta, cu pachetele de beneficii consistente, cu disponibilitatea, la fiecare pas, a unui loc de munca mai bun etc. Aceasta noua realitate, la care, vrem nu vrem, suntem nevoiti sa ne adaptam, ii determina pe oameni sa se gandeasca mai atent la planificarea viitorului si la necesitatea de a economisi pentru obiectivele importante din viata.

Studiile calitative pe care le-am realizat ne dezvaluie un consumator tot mai constient de rolul pe care el insusi il are (sau ar trebui sa il aiba) in planificarea obiectivelor personale si pe ale celor dragi. Constientizarea acestei nevoi este un prim pas intr-un proces de lunga durata, deloc simplu, in care nu doar visam la o batranete linistita sau la posibilitatea de a le oferi copiilor nostri accesul la o educatie de calitate, de exmplu, ci si actionam pentru a le obtine, punand constant si disciplinat bani deoparte. Este la fel de adevarat, exista in prezent un segment important de oameni pentru care insasi asigurarea unui trai decent a devenit dificila; consider insa ca, odata ce veniturile vor reincepe sa creasca si economia se va inscrie pe un trend ascenent, “lectia” crizei nu va fi uitata, si tocmai acesti oameni vor fi cei care vor cauta cu tarie solutii pentru un viitor mai stabil.

Pe de alta parte, chiar daca veniturile scad, exista o categorie de persoane care vor continua sa isi ajusteze comportamentul de consum, alocand parti mai importante din venituri pentru economisire. Vedem, de altfel, acest lucru si la clientii nostri, care au incheiat o asigurare de viata in primele noua luni ale anului, mobilizand resurse financiare in crestere cu circa 10% comparativ cu anul precedent.

In tot acest context, comunicarea continua a beneficiilor economisirii de lunga durata de catre toti actorii din piata – companii dar si autoritati – este, cred eu, nu numai un demers pertinent, ci si unul extrem de important.

Cred ca nici un actor din piata ce isi asuma in prezent un demers (si o investitie) pentru informarea si educarea populatiei cu privire la beneficiile economisirii (si, pentru a reveni la premisa de la care am pornit, la rolul esential al asigurarilor de viata in planificarea financiara pentru viitor) nu urmareste rezultate comerciale imediate si, nicidecum, spectaculoase. Este la fel de adevarat, obiectivul oricarei companii este acela de a se dezvolta, de a creste, dar acest lucru nu poate avea loc in mod sustenabil si sanatos decat actionand in beneficiul clientilor, “mergand” in aceeasi directie in care se indreapta nevoile si dorintele acestora. Business-ul de asigurari, ca si cel de pensii private, presupune un parteneriat pe termen lung, care nu poate exista in absenta unei intelegeri corecte de catre consumatori a produselor, a beneficiilor lor dar si a unui comportament asumat.

Nu in ultimul rand, implicarea autoritatilor intr-un demers de sustinere si incurajare a economisirii pe termen lung ar fi o decizie de bun augur. Nu doar pentru ca, in conditiile actuale, dezvoltarea unei componente private solide de economisire va elibera, in timp, sistemul public de presiunea uriasa sub care se gaseste acum, dar si datorita impactului pozitiv direct asupra cresterii economice, a dezvoltarii pietelor financiare dar si in asigurarea unei surse de finantare pe termen lung pentru Guvern si sectorul privat.

Tragand linie si adunand, cred ca, desi complicat, momentul actual este nu doar unul extrem de potrivit pentru a vorbi despre economisire ci, mai mult, unul in care este vital sa o facem.







Setari Cookie-uri