20 noiembrie. O zi importanta in istoria pietei de capital romanesti. Prima zi de tranzactionare a Bursei de Valori Bucuresti. Intr-o tara inca in convalescenta dupa ranile comunismului, care testa si invata capitalismul pe propria piele, infiintarea bursei era sustinuta de entuziasmul oamenilor care credeau in aceasta idee.
Intr-un reportaj publicat pe 23 iunie, data aniversarii inaugurarii oficiale a Bursei de Valori Bucuresti, fondatorii sai povesteau despre eforturile conjugate spre acelasi deziderat, emotiile, entuziasmul pe care il simteau atunci.
Acum, dupa 15 ani si foarte multe schimbari, BVB nu arata nici pe departe asa cum o vedeau cei care i-au pus bazele. Ceea ce trebuia sa devina centrul financiar al Europei Centrale si de Est este de fapt o piata a carei lichiditate nu intra in niciun top. O piata care a iesit din focusul investitorilor straini si se taraste, de la o zi la alta, cu aceleasi companii, aceleasi vedete si aceleasi volume apatice.
Chiar daca startul a fost luat la timp, piata romaneasca a pierdut teren undeva pe drum, in maratonul pentru dezvoltare. Mai mult, pare ca s-a oprit la un moment dat si a uitat sa mai alerge, si-a continuat traseul cu pasi foarte lenti.
Acum, la momentul critic, cand bursa abia mai respire, tinuta de o lichiditate anemica, vinovatii sunt usor de gasit. Este poate cea mai simpla metoda de a explica de ce suntem aici.
Insa privind in urma, in vremurile de boom, cand business-urile din brokeraj mergeau bine, uneori din inertie, nimeni nu blama pe nimeni. Pe langa faptul ca nu existau atatea discutii despre cata nevoie este de o serie de privatizari prin bursa, care sa dea startul unui lant de listari, inclusiv din mediul privat.
In ultima vreme a devenit atat de la moda sa discutam despre ce nu are BVB, de ce avem o piata atat de slaba, de ce nu suntem acolo unde ar trebui.
In plus, modelul polonez este tot mai invocat. Sa nu uitam ca Polonia a avut si are legi, guvernanti care au sprijinit bursa. Ceea ce la noi lipseste. Si totusi, bursa din Varsovia nu se dezvolta de ieri. De ce nu am vazut exemplul de succes mai demult?
Cred ca momentul in care Bursa se afla acum are nevoie de mai mult decat o lista de vinovati pe care sa ii blamam de fiecare data cand avem ocazia.
Si daca tot cautam explicatii, putem sa judecam o afirmatie in care multi s-ar putea regasi, daca ar lasa pentru o clipa toate orgoliile la o parte: “Ne-am concentrat prea mult strict pe business-urile noastre generatoare de profituri, fara sa ne mai gandim la un termen mai lung. Cand am vazut ca avem mecanisme care mergeau, am uitat pentru ce ne-am zbatut la infiintarea pietei si nu ne-am mai preocupat sa aducem noi emitenti” (intreaga declaratie aici).
Chiar si presa, in goana dupa audienta si brand, s-a concentrat uneori prea mult pe investigatii in diverse organizatii, pe aflarea unor secrete ascunse, pe dezvaluirea unor informatii confidentiale sau a unor conflicte care mocneau si care faceau mai mult rau pietei, decat bine. Si presa a uitat, cateodata, de un rol important pe care si l-a asumat involuntar atunci cand a decis sa acorde atentie pietei bursiere: acela de educare.
Intr-o tara in care doar studentii la facultati economice capata, uneori, notiuni de baza din piete de capital, mass-media nu trebuie sa isi nege functia de educare pe care toti teoreticienii in jurnalism din intreaga lume au evidentiat-o.
Iar acum, dupa doi ani de criza, care nu au fost deloc usori, ne concentram pe cu totul alte lucruri. Fondul Proprietatea este noua barca de salvare pe care intreaga piata o asteapta pentru a resuscita piata. Listarea companiilor de stat este noul focus al tuturor, desi statul nu da prea multe semne ca ar depasi stadiul declarativ cu care ne amageste de multi ani. De asemenea, schimbarea conducerii bursei, prin aducerea unui broker pe pozitia de director general, a generat un val de speranta in piata.
Cu toate acestea, ar trebui sa constientizam ca o listare si un director nou nu sunt suficiente. Un emitent nou, chiar si Fondul Proprietatea, nu poate salva bursa pe termen lung. Este nevoie de mai multi emitenti, de anvergura sau cu notorietate mai slaba, piata de capital trebuie sa aiba ce vinde. In aceeasi nota, un director nou nu poate muta muntii de loc. Fara o echipa puternica si fara sustinerea pietei, puterea sa este limitata si risca sa nu aiba unde si cu cine sa isi materializeze ideile si intentiile.
Sa nu uitam ca dezvoltarea pietei de capital romanesti ar fi benefica pentru toti, ar aduce cresteri de business pentru toti brokerii, care nu si-ar mai imparti cotele de piata pe 5 milioane de euro pe zi.
Momentul aniversar al celor 15 ani ar trebui sa readuca eforturile conjugate care i-au ajutat pe acei oameni din 1995 sa infiinteze bursa. Iar jucatorii de acum ar trebui sa incerce sa inlature baricada creata. Piata de capital nu are nevoie de un razboi intern, ci de o unire de forte care sa creeze o armata hotarata sa lupte reiterand dezideratul comun de a avea o piata de capital competitiva in regiune.
Intr-un reportaj publicat pe 23 iunie, data aniversarii inaugurarii oficiale a Bursei de Valori Bucuresti, fondatorii sai povesteau despre eforturile conjugate spre acelasi deziderat, emotiile, entuziasmul pe care il simteau atunci.
Acum, dupa 15 ani si foarte multe schimbari, BVB nu arata nici pe departe asa cum o vedeau cei care i-au pus bazele. Ceea ce trebuia sa devina centrul financiar al Europei Centrale si de Est este de fapt o piata a carei lichiditate nu intra in niciun top. O piata care a iesit din focusul investitorilor straini si se taraste, de la o zi la alta, cu aceleasi companii, aceleasi vedete si aceleasi volume apatice.
Chiar daca startul a fost luat la timp, piata romaneasca a pierdut teren undeva pe drum, in maratonul pentru dezvoltare. Mai mult, pare ca s-a oprit la un moment dat si a uitat sa mai alerge, si-a continuat traseul cu pasi foarte lenti.
Acum, la momentul critic, cand bursa abia mai respire, tinuta de o lichiditate anemica, vinovatii sunt usor de gasit. Este poate cea mai simpla metoda de a explica de ce suntem aici.
Insa privind in urma, in vremurile de boom, cand business-urile din brokeraj mergeau bine, uneori din inertie, nimeni nu blama pe nimeni. Pe langa faptul ca nu existau atatea discutii despre cata nevoie este de o serie de privatizari prin bursa, care sa dea startul unui lant de listari, inclusiv din mediul privat.
In ultima vreme a devenit atat de la moda sa discutam despre ce nu are BVB, de ce avem o piata atat de slaba, de ce nu suntem acolo unde ar trebui.
In plus, modelul polonez este tot mai invocat. Sa nu uitam ca Polonia a avut si are legi, guvernanti care au sprijinit bursa. Ceea ce la noi lipseste. Si totusi, bursa din Varsovia nu se dezvolta de ieri. De ce nu am vazut exemplul de succes mai demult?
Cred ca momentul in care Bursa se afla acum are nevoie de mai mult decat o lista de vinovati pe care sa ii blamam de fiecare data cand avem ocazia.
Si daca tot cautam explicatii, putem sa judecam o afirmatie in care multi s-ar putea regasi, daca ar lasa pentru o clipa toate orgoliile la o parte: “Ne-am concentrat prea mult strict pe business-urile noastre generatoare de profituri, fara sa ne mai gandim la un termen mai lung. Cand am vazut ca avem mecanisme care mergeau, am uitat pentru ce ne-am zbatut la infiintarea pietei si nu ne-am mai preocupat sa aducem noi emitenti” (intreaga declaratie aici).
Chiar si presa, in goana dupa audienta si brand, s-a concentrat uneori prea mult pe investigatii in diverse organizatii, pe aflarea unor secrete ascunse, pe dezvaluirea unor informatii confidentiale sau a unor conflicte care mocneau si care faceau mai mult rau pietei, decat bine. Si presa a uitat, cateodata, de un rol important pe care si l-a asumat involuntar atunci cand a decis sa acorde atentie pietei bursiere: acela de educare.
Intr-o tara in care doar studentii la facultati economice capata, uneori, notiuni de baza din piete de capital, mass-media nu trebuie sa isi nege functia de educare pe care toti teoreticienii in jurnalism din intreaga lume au evidentiat-o.
Iar acum, dupa doi ani de criza, care nu au fost deloc usori, ne concentram pe cu totul alte lucruri. Fondul Proprietatea este noua barca de salvare pe care intreaga piata o asteapta pentru a resuscita piata. Listarea companiilor de stat este noul focus al tuturor, desi statul nu da prea multe semne ca ar depasi stadiul declarativ cu care ne amageste de multi ani. De asemenea, schimbarea conducerii bursei, prin aducerea unui broker pe pozitia de director general, a generat un val de speranta in piata.
Cu toate acestea, ar trebui sa constientizam ca o listare si un director nou nu sunt suficiente. Un emitent nou, chiar si Fondul Proprietatea, nu poate salva bursa pe termen lung. Este nevoie de mai multi emitenti, de anvergura sau cu notorietate mai slaba, piata de capital trebuie sa aiba ce vinde. In aceeasi nota, un director nou nu poate muta muntii de loc. Fara o echipa puternica si fara sustinerea pietei, puterea sa este limitata si risca sa nu aiba unde si cu cine sa isi materializeze ideile si intentiile.
Sa nu uitam ca dezvoltarea pietei de capital romanesti ar fi benefica pentru toti, ar aduce cresteri de business pentru toti brokerii, care nu si-ar mai imparti cotele de piata pe 5 milioane de euro pe zi.
Momentul aniversar al celor 15 ani ar trebui sa readuca eforturile conjugate care i-au ajutat pe acei oameni din 1995 sa infiinteze bursa. Iar jucatorii de acum ar trebui sa incerce sa inlature baricada creata. Piata de capital nu are nevoie de un razboi intern, ci de o unire de forte care sa creeze o armata hotarata sa lupte reiterand dezideratul comun de a avea o piata de capital competitiva in regiune.
