Ratarile sistematice ale tintei de inflatie au dezancorat anticiparile inflationiste prin erodarea credibilitatii mesajelor. O reancorare a anticiparilor se poate realiza prin resetarea tintelor pana in 2015, pozitionandu-le in jurul lui 4% (+/-1%), unde, in realitate, deja s-au ancorat independent de piata si prognozele analistilor.
Daca pana in acest an exista posibilitatea ca tintele de inflatie propuse de BNR sa fie atinse, apreciez ca cele propuse incepand cu 2011 sunt nerealiste.
BNR a reusit sa-si atinga intervalul de tinta in doar una din cinci incercari. Bineinteles, exista o multitudine de motive ad-hoc pentru aceasta situatie. Totusi, socurile sunt parte din natura vietii economice si nu se intampla doar Romaniei. Unul din motivele evidente pentru ratarea tintei este nivelul foarte ambitios la care aceasta a fost situata.
Din ce in ce mai multi analisti sugereaza ca tinta de inflatie ar trebui modificata pentru ca este mult prea ambitioasa, distorsioneaza anticiparile, erodeaza credibilitatea demersului si, mai grav, afecteaza dezvoltarea economica prin fortarea nenaturala a procesului dezinflationist. Incercarea realizarii acestor tinte a accentuat recesiunea in Romania, a intensificat efectele criziei si a prelungit iesirea din criza. Acesta este pretul platit pentru o tinta de inflatie prea ambitioasa.
In Romania, situatia este dificila pe multiple planuri din cauza ratarii acestor tinte. Practic, piata isi stabileste o banda de echilibru centrata pe 4%, care este decuplata de tinta de inflatie stabilita de Banca Centrala.
Pentru ca aderarea la euro in 2015 incepe sa nu mai fie crezuta nici macar de catre cei care au propus-o, este momentul potrivit ca tinta de inflatie sa se mute pana in 2015 in jurul lui 4%. In acest moment, tinta de inflatie stabilita pentru 2011 este in jurul lui 3%, iar in 2013 este in jurul lui 2,5%. Suntem departe de echilibrul semnalat de piata.
Chiar daca in 2010 impactul din cresterea TVA a fost de 2,6%, inflatia ar fi depasit oricum banda superioara (de 4,5%) cu aproape 1%.
Romania fiind o tara in dezvoltare, cu multe preturi inca administrate, avansul preturilor intr-un ritm mai mare decat cel din restul zonei euro este un proces natural. Daca tintirea inflatiei in jurul nivelului de 2% in zona euro poate fi considerata o ancorare in trecut, in cazul Romaniei alegerea tintei poate fi considerata fie un transfer de ancorare, fie un puseu de ambitie. In cazul transferului de ancorare este mai degraba o raportare la realitatile externe, si mai putin la cele romanesti. Chiar daca consideram alegerea Europei ca fiind inteleapta, inflatia din Romania se va afla, din punct de vedere structural, cu circa 1,5%-2% peste nivelul european.
O tinta in jurul lui 4% pana in 2015 ar permite absorbirea ajustarii preturilor administrate.
Suplimentar, BNR influenteaza doar o parte din cosul pe care-l tinteste, ceea ce inseamna ca, pentru a forta atingerea tintei, ar trebui sa produca deflatie in preturile pe care le poate impacta. Fortarea procesului de reducere a inflatiei afecteaza semnificativ dezvoltarea economica. Incercarea accelerarii procesului a accentuat recesiunea in Romania si a prelungit iesirea din criza. Acesta este pretul platit pentru o tinta de inflatie prea ambitioasa.
Ajustarile anumitor preturi sunt inevitabile si nu tin neaparat de restructurarea economiei.
Tintirea ambitioasa poate fi privita ca o forma de angajament. Problema apare in momentul in care angajamentul este putin credibil si, in plus, cand acest angajament este ratat sistematic. Exista o multitudine de teorii care sugereaza o decredibilizare mai accentuata in cazul ratarilor successive si a stabilirii la nivele nefezabile, comparativ cu ajustarea tintei la un nivel abordabil.
In cazul unei banci centrale cu probleme de credibiltate, dupa numeroase ratari este recomandata o tinta mai ridicata si fezabila pentru a reancora anticiparile intr-o zona realizabila.
Credibilitatea reprezinta masura in care agentii economici cred ca banca centrala va atinge tinta. In masura in care nu se mai crede in tintele propuse se poate vorbi de o criza de incredere, o dezancorare a anticiparilor care se manifesta prin stabilirea unui nou interval de echilibru pentru inflatie decuplata de intervalul tinta. Acest nou interval este centrat in jurul lui 4%. Media si mediana estimarilor analistilor financiari confirma aceasta ipoteza.
Un exemplu relativ recent de modificare a tintei este cazul Turciei, care a modificat tinta de inflatie de la 4% la 7,5% pentru anul 2009.
BNR are acum de ales intre doua scenarii.
Primul, si cel mai probabil sa fie urmat de banca centrala este sa-si mentina tintele actuale, dar sa continue sa le rateze si in urmatorii ani. Acest aspect va continua sa erodeze credibilitatea, iar la un moment dat se va reflecta si in sondaje.
Al doilea scenariu, recomandat, consta in a admite faptul ca lumea se schimba si ca economia romaneasca are nevoie de un cadru diferit de dezvoltare, pentru care o tinta sporita a inflatiei poate fi considerata compatibila cu o stabilitate relativa a preturilor. Abordarea pasiva si mentinerea status quo–ului nu este o solutie pentru economia reala. Mentinerea unor nivele realiste pentru inflatie si deficit reprezinta conditia esentiala pentru cresterea economica.
Daca pana in acest an exista posibilitatea ca tintele de inflatie propuse de BNR sa fie atinse, apreciez ca cele propuse incepand cu 2011 sunt nerealiste.
BNR a reusit sa-si atinga intervalul de tinta in doar una din cinci incercari. Bineinteles, exista o multitudine de motive ad-hoc pentru aceasta situatie. Totusi, socurile sunt parte din natura vietii economice si nu se intampla doar Romaniei. Unul din motivele evidente pentru ratarea tintei este nivelul foarte ambitios la care aceasta a fost situata.
Din ce in ce mai multi analisti sugereaza ca tinta de inflatie ar trebui modificata pentru ca este mult prea ambitioasa, distorsioneaza anticiparile, erodeaza credibilitatea demersului si, mai grav, afecteaza dezvoltarea economica prin fortarea nenaturala a procesului dezinflationist. Incercarea realizarii acestor tinte a accentuat recesiunea in Romania, a intensificat efectele criziei si a prelungit iesirea din criza. Acesta este pretul platit pentru o tinta de inflatie prea ambitioasa.
In Romania, situatia este dificila pe multiple planuri din cauza ratarii acestor tinte. Practic, piata isi stabileste o banda de echilibru centrata pe 4%, care este decuplata de tinta de inflatie stabilita de Banca Centrala.
Pentru ca aderarea la euro in 2015 incepe sa nu mai fie crezuta nici macar de catre cei care au propus-o, este momentul potrivit ca tinta de inflatie sa se mute pana in 2015 in jurul lui 4%. In acest moment, tinta de inflatie stabilita pentru 2011 este in jurul lui 3%, iar in 2013 este in jurul lui 2,5%. Suntem departe de echilibrul semnalat de piata.
Chiar daca in 2010 impactul din cresterea TVA a fost de 2,6%, inflatia ar fi depasit oricum banda superioara (de 4,5%) cu aproape 1%.
Romania fiind o tara in dezvoltare, cu multe preturi inca administrate, avansul preturilor intr-un ritm mai mare decat cel din restul zonei euro este un proces natural. Daca tintirea inflatiei in jurul nivelului de 2% in zona euro poate fi considerata o ancorare in trecut, in cazul Romaniei alegerea tintei poate fi considerata fie un transfer de ancorare, fie un puseu de ambitie. In cazul transferului de ancorare este mai degraba o raportare la realitatile externe, si mai putin la cele romanesti. Chiar daca consideram alegerea Europei ca fiind inteleapta, inflatia din Romania se va afla, din punct de vedere structural, cu circa 1,5%-2% peste nivelul european.
O tinta in jurul lui 4% pana in 2015 ar permite absorbirea ajustarii preturilor administrate.
Suplimentar, BNR influenteaza doar o parte din cosul pe care-l tinteste, ceea ce inseamna ca, pentru a forta atingerea tintei, ar trebui sa produca deflatie in preturile pe care le poate impacta. Fortarea procesului de reducere a inflatiei afecteaza semnificativ dezvoltarea economica. Incercarea accelerarii procesului a accentuat recesiunea in Romania si a prelungit iesirea din criza. Acesta este pretul platit pentru o tinta de inflatie prea ambitioasa.
Ajustarile anumitor preturi sunt inevitabile si nu tin neaparat de restructurarea economiei.
Tintirea ambitioasa poate fi privita ca o forma de angajament. Problema apare in momentul in care angajamentul este putin credibil si, in plus, cand acest angajament este ratat sistematic. Exista o multitudine de teorii care sugereaza o decredibilizare mai accentuata in cazul ratarilor successive si a stabilirii la nivele nefezabile, comparativ cu ajustarea tintei la un nivel abordabil.
In cazul unei banci centrale cu probleme de credibiltate, dupa numeroase ratari este recomandata o tinta mai ridicata si fezabila pentru a reancora anticiparile intr-o zona realizabila.
Credibilitatea reprezinta masura in care agentii economici cred ca banca centrala va atinge tinta. In masura in care nu se mai crede in tintele propuse se poate vorbi de o criza de incredere, o dezancorare a anticiparilor care se manifesta prin stabilirea unui nou interval de echilibru pentru inflatie decuplata de intervalul tinta. Acest nou interval este centrat in jurul lui 4%. Media si mediana estimarilor analistilor financiari confirma aceasta ipoteza.
Un exemplu relativ recent de modificare a tintei este cazul Turciei, care a modificat tinta de inflatie de la 4% la 7,5% pentru anul 2009.
BNR are acum de ales intre doua scenarii.
Primul, si cel mai probabil sa fie urmat de banca centrala este sa-si mentina tintele actuale, dar sa continue sa le rateze si in urmatorii ani. Acest aspect va continua sa erodeze credibilitatea, iar la un moment dat se va reflecta si in sondaje.
Al doilea scenariu, recomandat, consta in a admite faptul ca lumea se schimba si ca economia romaneasca are nevoie de un cadru diferit de dezvoltare, pentru care o tinta sporita a inflatiei poate fi considerata compatibila cu o stabilitate relativa a preturilor. Abordarea pasiva si mentinerea status quo–ului nu este o solutie pentru economia reala. Mentinerea unor nivele realiste pentru inflatie si deficit reprezinta conditia esentiala pentru cresterea economica.
