In ultimele luni, Wall-Street.ro a acordat o atentie speciala ideii de maturizare a pietei de capital. In primul rand pentru ca finalul anului trecut abunda in declaratii si previziuni optimiste prinvind evolutia acestei industrii. In al doilea rand, pentru ca am vrut sa ne asumam cu mai multa responsabilitate o functie a mass-media, indelung invocata in teorie, dar mai putin prezenta in practica: cea de educare.
In discutiile, dezbaterile, interviurile publicate in ultimul an sau in cele doua conferinte organizate pe tema „Maturizarii pietei de capital”, unul din vectorii identificati in aceasta directie este si consolidarea educatiei financiar-bursiere a romanilor, inca intr-un stadiu precar.
Ne-am propus sa promovam proiectele, ideile, produsele lansate de cele doua burse, sa sustinem initiativele actorilor pietei, sa informam cititorii si sa ii educam.
Am realizat inca de la inceput ca domeniul pe si pentru care scriu este unul restrans si limitat, dar cu toate acestea inca mai astept ca o stire despre bursa sa fie la fel de citita si de bine primita ca una despre programul „Prima casa”, de exemplu.
Insa, in toate aceste initiative, ne-am lovit de fiecare data de prejudecati, de inclinatia oamenilor de a judeca, de a acuza sau de a blama public (chiar pe nedrept, uneori). Am invatat ca suntem prizonierii unei mentalitati mult prea dominate de principiul invidiei sau al „caprei vecinului”.
Ne place sa fim cu ochii pe cei din jurul nostru si sa sarim la gatul lor ori de cate ori avem (sau nu) ocazia. Probabil din prea mult timp liber, analizam miscarile adversarului si incercam sa ii impiedicam avantul. Mai mult, cauta, gasim, inventam inamici acolo unde nu exista. Nu stim sa il respectam pe cel de langa noi si sa ii dam sansa sa arate ce poate, ce vrea, ce stie sa faca.
Pana acum cativa ani, cand business-urile pe piata de capital mergeau din inertie, banii veneau si erau putini cei care isi doreau mai mult, cei mai revolutionari si dornici acuzau ca nu se intampla nimic in piata. Nimic mai corect. Insa, de fiecare data cand cineva a miscat intr-o directie, constant sau punctual, cu interese ascunse sau fara, gratuit sau nu, au existat si voci care au lovit in initiativa acelui nevinovat care incerca doar sa scoata capul in lume.
De ce? Pentru ca e mai usor sa arunci cu noroi decat sa incerci sa fii mai bun. Pentru ca suntem prea orgoliosi ca sa putem admite ca cineva a fost mai bun decat noi.
Si atunci? Daca nu era bine nici cand se nu se intampla nimic, de ce nu apreciem atunci cand se face?
Aici, de fapt, cred ca este marea problema ce sta in calea maturizarii pietei de capital romanesti.
Sigur ca intentiile, dorintele si promisiunile de a diversifica oferta de companii, de a imbunatati arhitectura pietei, regulile de tranzactionare, de a crea o singura bursa in Romania, prin fuziune si toate celelalte lucruri pe care le auzim cu totii zilnic, sunt binevenite. Sigur ca noi, la Wall-Street.ro, vom continua sa sustinem neconditionat toate initiativele laudabile din piata.
Dar mai avem de lucru la mentalitati si prejudecati. Aici schimbarile sunt lente si grele. Poate chiar imposibile. Sau poate ca rezolvarea o sa vina de la sine o data cu schimbarea generatiilor din piata.
Astept zilele in care sa nu ne mai intereseze atat de mult jocurile de culise, aranjamentele si combinatiile. Pentru ca de cele mai multe ori, ele vin pe filiera unor zvonuri si barfe. De obicei, sunt cele mai dificil de probat si verificat informatii. Iar din dorinta de a vinde sau de a fi remarcati, omitem regula celor trei surse sau a celor 6 W. Si fiecare articol de acest gen poate aduce un plus de notorietate, dar loveste dureros in fiecare pas pe care piata se chinuie sa il faca.
Nu spun sa nu scriem atunci cand se intampla ceva dubios sau anormal. Spun doar sa nu mai cautam noi anormalul acolo unde nu exista. Sa nu mai fim atat de setati pe investigarea fiecarei miscari, pentru ca duce la paranoia.
Si mai astept zilele in care discutiile cu brokeri sau cu oameni din piata sa nu mai fie pe subiecte precum: „Ai vazut ce a facut X”, „Stii cine e in spatele lui Y”, „Ce se ascunde in spatele deciziei lui Z”. As vrea sa vad brokeri entuziasmati, care sa imi spuna despre companiile pe care le aduc la cota bursei, oficiali fericiti ca vor mai lansa curand o lista de noi produse sau instrumente. Este nevoie de o normalitate in piata, care ar ajuta ca lucrurile sa urmeze calea normala.
Pana atunci, eu imi asum rolul de informare si educare, imi asum calitatea de sustinator al dezvoltarii pietei de capital, prin mijloacele pe care le am la indemana. Cand voi incalca aceste promisiuni, inseamna ca nu voi mai invoca niciodata expresia „maturizarea pietei de capital”.
In discutiile, dezbaterile, interviurile publicate in ultimul an sau in cele doua conferinte organizate pe tema „Maturizarii pietei de capital”, unul din vectorii identificati in aceasta directie este si consolidarea educatiei financiar-bursiere a romanilor, inca intr-un stadiu precar.
Ne-am propus sa promovam proiectele, ideile, produsele lansate de cele doua burse, sa sustinem initiativele actorilor pietei, sa informam cititorii si sa ii educam.
Am realizat inca de la inceput ca domeniul pe si pentru care scriu este unul restrans si limitat, dar cu toate acestea inca mai astept ca o stire despre bursa sa fie la fel de citita si de bine primita ca una despre programul „Prima casa”, de exemplu.
Insa, in toate aceste initiative, ne-am lovit de fiecare data de prejudecati, de inclinatia oamenilor de a judeca, de a acuza sau de a blama public (chiar pe nedrept, uneori). Am invatat ca suntem prizonierii unei mentalitati mult prea dominate de principiul invidiei sau al „caprei vecinului”.
Ne place sa fim cu ochii pe cei din jurul nostru si sa sarim la gatul lor ori de cate ori avem (sau nu) ocazia. Probabil din prea mult timp liber, analizam miscarile adversarului si incercam sa ii impiedicam avantul. Mai mult, cauta, gasim, inventam inamici acolo unde nu exista. Nu stim sa il respectam pe cel de langa noi si sa ii dam sansa sa arate ce poate, ce vrea, ce stie sa faca.
Pana acum cativa ani, cand business-urile pe piata de capital mergeau din inertie, banii veneau si erau putini cei care isi doreau mai mult, cei mai revolutionari si dornici acuzau ca nu se intampla nimic in piata. Nimic mai corect. Insa, de fiecare data cand cineva a miscat intr-o directie, constant sau punctual, cu interese ascunse sau fara, gratuit sau nu, au existat si voci care au lovit in initiativa acelui nevinovat care incerca doar sa scoata capul in lume.
De ce? Pentru ca e mai usor sa arunci cu noroi decat sa incerci sa fii mai bun. Pentru ca suntem prea orgoliosi ca sa putem admite ca cineva a fost mai bun decat noi.
Si atunci? Daca nu era bine nici cand se nu se intampla nimic, de ce nu apreciem atunci cand se face?
Aici, de fapt, cred ca este marea problema ce sta in calea maturizarii pietei de capital romanesti.
Sigur ca intentiile, dorintele si promisiunile de a diversifica oferta de companii, de a imbunatati arhitectura pietei, regulile de tranzactionare, de a crea o singura bursa in Romania, prin fuziune si toate celelalte lucruri pe care le auzim cu totii zilnic, sunt binevenite. Sigur ca noi, la Wall-Street.ro, vom continua sa sustinem neconditionat toate initiativele laudabile din piata.
Dar mai avem de lucru la mentalitati si prejudecati. Aici schimbarile sunt lente si grele. Poate chiar imposibile. Sau poate ca rezolvarea o sa vina de la sine o data cu schimbarea generatiilor din piata.
Astept zilele in care sa nu ne mai intereseze atat de mult jocurile de culise, aranjamentele si combinatiile. Pentru ca de cele mai multe ori, ele vin pe filiera unor zvonuri si barfe. De obicei, sunt cele mai dificil de probat si verificat informatii. Iar din dorinta de a vinde sau de a fi remarcati, omitem regula celor trei surse sau a celor 6 W. Si fiecare articol de acest gen poate aduce un plus de notorietate, dar loveste dureros in fiecare pas pe care piata se chinuie sa il faca.
Nu spun sa nu scriem atunci cand se intampla ceva dubios sau anormal. Spun doar sa nu mai cautam noi anormalul acolo unde nu exista. Sa nu mai fim atat de setati pe investigarea fiecarei miscari, pentru ca duce la paranoia.
Si mai astept zilele in care discutiile cu brokeri sau cu oameni din piata sa nu mai fie pe subiecte precum: „Ai vazut ce a facut X”, „Stii cine e in spatele lui Y”, „Ce se ascunde in spatele deciziei lui Z”. As vrea sa vad brokeri entuziasmati, care sa imi spuna despre companiile pe care le aduc la cota bursei, oficiali fericiti ca vor mai lansa curand o lista de noi produse sau instrumente. Este nevoie de o normalitate in piata, care ar ajuta ca lucrurile sa urmeze calea normala.
Pana atunci, eu imi asum rolul de informare si educare, imi asum calitatea de sustinator al dezvoltarii pietei de capital, prin mijloacele pe care le am la indemana. Cand voi incalca aceste promisiuni, inseamna ca nu voi mai invoca niciodata expresia „maturizarea pietei de capital”.
