Recent a fost readusa in discutie problema aderarii economiei Romaniei la Zona Euro. Mai exact, a stabilirii tintei temporale cu privire la aderarea economiei interne la uniunea monetara europeana. Trebuie mentionat faptul ca tinta de aderare a fost decalata (fata de obiectivul initial), pe fondul resimtirii din plin (de catre economia interna) a celei mai severe crize economice mondiale din ultimele decenii si a consecintelor acesteia.
Situatia actuala a economiilor din Europa de Sud a scos in evidenta faptul ca zona monetara nu este optima, nu prezinta o functionare ideala. Iar avantajele integrarii monetare se pot transforma in dezavantaje, daca nu se alege momentul oportun de aderare la o astfel de structura si nu se continua implementarea masurilor menite sa contribuie la sustenabilitatea convergentei structurale in perioada de dupa integrarea monetara.
Inainte de a analiza distanta economica care ne desparte de moneda unica europeana este important sa trecem in revista principalele avantaje si costuri ale procesului de integrare a economiei interne in uniunea monetara. Aceste aspecte sunt mentionate de literatura macroeconomica pe tema zonelor monetare optime (indeosebi, de asa numita abordare alternativa).
De asemenea, este important sa analizam principalele caracteristici ale Zonei Euro precum si evolutia (performanta) Uniunii Monetare de la creare (1999) pana in prezent!
Concluziile acestor analize ar putea fi folosite pentru a intelege o serie de aspecte: cum ar putea performa economia Romaniei dupa adoptarea euro; care sunt masurile macroeconomice necesare pentru a se realiza o integrare cu succes a economiei interne in spatiul euro (ma refer la performanta post-aderare, pe termen lung); care este momentul ideal pentru realizarea acestui proces de integrare monetara.
Printre principalele avantaje ale participarii unei economii la Zona Euro se mentioneaza: cresterea gradului de integrare economica si financiara; reducerea decalajelor economice existente intre regiunile uniunii monetare; cresterea gradului de utilitate a monedei; cresterea gradului de transparenta a preturilor (se vor putea mai usor realiza comparatii intre preturile practicate in celelalte regiuni ale Uniunii Monetare); accelerarea pietei interne; accelerarea fluxurilor investitionale (inclusiv a celor straine directe); diminuarea riscurilor valutare (determinate de fluctuatia cursului de schimb); atenuarea riscurilor investitionale; o alocare mai eficienta a resurselor economice.
Totodata, integrarea unei economii intr-o zona monetara ar concentra atentia autoritatilor responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice spre politicile economice care sustin oferta agregata, mai ales in momentele de socuri economice (simetrice si asimetrice), contribuind, astfel, la accelerarea implementarii reformelor structurale.
Pe de alta parte, o integrare a economiei interne in Zona Euro ar presupune costuri economice importante. Prin participarea la uniunea monetara Romania ar pierde independenta politicii monetare si a politicii de curs de schimb, instrumente importante in procesul de ajustare economica in urma incidentei socurilor economice. Cu alte cuvinte, autoritatile responsabile cu politicile macroeconomice ar dispune de mai putine instrumente de politica economica pentru a trata socurile economice. Mai ales ca politica bugetara este subordonata Pactului de Stabilitate si Crestere si Semestrului European.
Aceste costuri ar putea atinge dimensiuni importante dupa aderarea economiei Romaniei la Zona Euro! Mai ales ca uniunea monetara europeana nu este optima (in sensul criteriilor stabilite de literatura). Costurile pot fi mai ridicate in cazul economiei interne, unde banca centrala a jucat un rol foarte important in procesele de ajustare macroeconomica din ultimele 2 decenii. Ori, dupa aderare la moneda unica, politica monetara se va decide de la Frankfurt (de catre Banca Centrala Europeana, care va tine cont de situatia per ansamblu la nivelul zonei Euro, si nu de situatia unei economii cu o pondere de aproximativ 1% din PIB-ul regiunii).
Situatia actuala a economiilor din Europa de Sud a scos in evidenta faptul ca zona monetara nu este optima, nu prezinta o functionare ideala. Iar avantajele integrarii monetare se pot transforma in dezavantaje, daca nu se alege momentul oportun de aderare la o astfel de structura si nu se continua implementarea masurilor menite sa contribuie la sustenabilitatea convergentei structurale in perioada de dupa integrarea monetara.
Inainte de a analiza distanta economica care ne desparte de moneda unica europeana este important sa trecem in revista principalele avantaje si costuri ale procesului de integrare a economiei interne in uniunea monetara. Aceste aspecte sunt mentionate de literatura macroeconomica pe tema zonelor monetare optime (indeosebi, de asa numita abordare alternativa).
De asemenea, este important sa analizam principalele caracteristici ale Zonei Euro precum si evolutia (performanta) Uniunii Monetare de la creare (1999) pana in prezent!
Concluziile acestor analize ar putea fi folosite pentru a intelege o serie de aspecte: cum ar putea performa economia Romaniei dupa adoptarea euro; care sunt masurile macroeconomice necesare pentru a se realiza o integrare cu succes a economiei interne in spatiul euro (ma refer la performanta post-aderare, pe termen lung); care este momentul ideal pentru realizarea acestui proces de integrare monetara.
Printre principalele avantaje ale participarii unei economii la Zona Euro se mentioneaza: cresterea gradului de integrare economica si financiara; reducerea decalajelor economice existente intre regiunile uniunii monetare; cresterea gradului de utilitate a monedei; cresterea gradului de transparenta a preturilor (se vor putea mai usor realiza comparatii intre preturile practicate in celelalte regiuni ale Uniunii Monetare); accelerarea pietei interne; accelerarea fluxurilor investitionale (inclusiv a celor straine directe); diminuarea riscurilor valutare (determinate de fluctuatia cursului de schimb); atenuarea riscurilor investitionale; o alocare mai eficienta a resurselor economice.
Totodata, integrarea unei economii intr-o zona monetara ar concentra atentia autoritatilor responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice spre politicile economice care sustin oferta agregata, mai ales in momentele de socuri economice (simetrice si asimetrice), contribuind, astfel, la accelerarea implementarii reformelor structurale.
Pe de alta parte, o integrare a economiei interne in Zona Euro ar presupune costuri economice importante. Prin participarea la uniunea monetara Romania ar pierde independenta politicii monetare si a politicii de curs de schimb, instrumente importante in procesul de ajustare economica in urma incidentei socurilor economice. Cu alte cuvinte, autoritatile responsabile cu politicile macroeconomice ar dispune de mai putine instrumente de politica economica pentru a trata socurile economice. Mai ales ca politica bugetara este subordonata Pactului de Stabilitate si Crestere si Semestrului European.
Aceste costuri ar putea atinge dimensiuni importante dupa aderarea economiei Romaniei la Zona Euro! Mai ales ca uniunea monetara europeana nu este optima (in sensul criteriilor stabilite de literatura). Costurile pot fi mai ridicate in cazul economiei interne, unde banca centrala a jucat un rol foarte important in procesele de ajustare macroeconomica din ultimele 2 decenii. Ori, dupa aderare la moneda unica, politica monetara se va decide de la Frankfurt (de catre Banca Centrala Europeana, care va tine cont de situatia per ansamblu la nivelul zonei Euro, si nu de situatia unei economii cu o pondere de aproximativ 1% din PIB-ul regiunii).
