Chiar acum, asemanarile izbitoare cu anul 2008 sunt inca, in mare parte, ignorate de catre expertii de piata. Oricine pretinde ca aceasta criza a aparut din senin ar treui sa ceara banii cheltuiti pe scoala inapoi. Dar catre ce ne indreptam?
Conferinta de presa a Uniunii Europene cu Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri economice si monetare, ar fi putut fi cheia doar daca acesta ar fi obtinut finantare pentru fondul european de stabilitate financiara de la cei 440 de miliarde de Euro din prezent, la ceva in plus, pana la 1000 de trilioane. Faptul ca Italia si Spania sunt acum “in joc" inseamna ca mizele au crescut si, prin urmare, este necesar un fond mai mare.
Credinta in guvern si bancile centrale dispare pe zi ce trece. In plus, gravitatea economica negativa data de nerezolvarea solvabilitatii se transforma, in cele din urma, in costuri de finantare mai mari.
Conferinta de presa a Bancii Centrale Europene de joi (4 august) nu a fost cea mai buna pentru Trichet. Modul in care s-a autoaparat, ignorand total faptele, a fost izbitoare. La ultima sa intalnire, BCE a urcat dobanzile si acum furnizeaza un flux de lichiditati. Are vreun sens? Deloc. Este evidenta, din nou, asemanarea cu esecul cresterii BCE din 2008. In plus, Trichet nu a primit votul Bundesbank sa intervina pe piata secundara, care este o preocupare foarte mare, atunci cand casierul refuza sa joace.
Piata considera acum a fi o probabilitate mai mare ca tarile din periferia sudica a Europei sa nu isi achite datoria, fata de probabilitatea ca tarile nordice sa ajunga sa o plateasca. De fapt, ceea ce trebuie facut este sa se schimbe aceste probabilitati intre ele, pentru a convinge pietele ca Germania, in special, la sfarsitul zilei, va fi pregatita sa elibereze si sa garanteze pentru povara datoriei UE.
Acest lucru este, evident, un obstacol politic abrupt, pentru a invinge, dar a venit timpul pentru Germania sa se mute dintr-un punct de vedere al criticii constructive, la actiune constructiva. Ultimele 48 de ore au crescut aceasta probabilitate, pentru ca factorii de decizie politica sunt intotdeauna foarte prompti in raspuns, cand volatilitatea e mare si prapastia se apropie de pietele bursiere.
Singura modalitate de a opri aceasta hemoragie este de a oferi EFSF un mandat complet de a actiuna si de a creste fondurile disponibile la cel putin un trilion de euro si, in cele din urma, pentru Germania sa ia pozitia de presedinte in acest proces. EFSF va deveni apoi versiunea europeana a “American Troubled Asset Relief Program” (TARP).
Raspunsurile politice ale Bancii Centrale
Interventiile din aceasta saptamana ale Bancii Japoniei si Bancii Nationale a Elvetiei sunt semnale clare ca raspunsurile politice vin acum. Cand am adoptat viziunea negativa in luna mai, am avut doua obiective: 1200/1210 in S&P si o scadere de 10-15% din partea superioara, ca solutii pentru momentul in care am fi vazut ca revine relaxarea monetara. Acum ne-am atins ambele obiective si, ca atare, ne-am mutat intr-o pozitie neutra pe piata.
Este important de precizat faptul ca orice raliu de pe piete, de acum incolo, este un raliu al unei piete in scadere, neincrezatoare in guverne si bancile centrale.
Vestea buna: corporatiile sunt intr-o forma mult mai buna decat in 2008. Bilanturile lor sunt slabe, dupa trei ani in care au avut rate de finantare scazute.
Ma astept la cotatii ridicate pentru urmatoarele interventii coordonate in pietele FX - atat in JPY, cat si in CHF, intrucat bancile centrale sunt in mod cert presate sa reactioneze la aceasta “volatilitate excesiva" pe care am vazut-o in aceasta saptamana. Un mini Plaza Accord ar fi foarte probabil, dar, pentru a avea un impact, ar avea nevoie de cea mai mare participare posibila (inclusiv China).
Piata ii spune, pe buna dreptate, cacealmaua politica de cumparare a timpului. Este momentul ca factorii de decizie politica sa se ocupe de problemele de solvabilitate. Astfel, acest lucru ar putea fi o binecuvantare deghizata in ceea este acum oficial Criza 2.0.
Conferinta de presa a Uniunii Europene cu Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri economice si monetare, ar fi putut fi cheia doar daca acesta ar fi obtinut finantare pentru fondul european de stabilitate financiara de la cei 440 de miliarde de Euro din prezent, la ceva in plus, pana la 1000 de trilioane. Faptul ca Italia si Spania sunt acum “in joc" inseamna ca mizele au crescut si, prin urmare, este necesar un fond mai mare.
Credinta in guvern si bancile centrale dispare pe zi ce trece. In plus, gravitatea economica negativa data de nerezolvarea solvabilitatii se transforma, in cele din urma, in costuri de finantare mai mari.
Conferinta de presa a Bancii Centrale Europene de joi (4 august) nu a fost cea mai buna pentru Trichet. Modul in care s-a autoaparat, ignorand total faptele, a fost izbitoare. La ultima sa intalnire, BCE a urcat dobanzile si acum furnizeaza un flux de lichiditati. Are vreun sens? Deloc. Este evidenta, din nou, asemanarea cu esecul cresterii BCE din 2008. In plus, Trichet nu a primit votul Bundesbank sa intervina pe piata secundara, care este o preocupare foarte mare, atunci cand casierul refuza sa joace.
Piata considera acum a fi o probabilitate mai mare ca tarile din periferia sudica a Europei sa nu isi achite datoria, fata de probabilitatea ca tarile nordice sa ajunga sa o plateasca. De fapt, ceea ce trebuie facut este sa se schimbe aceste probabilitati intre ele, pentru a convinge pietele ca Germania, in special, la sfarsitul zilei, va fi pregatita sa elibereze si sa garanteze pentru povara datoriei UE.
Acest lucru este, evident, un obstacol politic abrupt, pentru a invinge, dar a venit timpul pentru Germania sa se mute dintr-un punct de vedere al criticii constructive, la actiune constructiva. Ultimele 48 de ore au crescut aceasta probabilitate, pentru ca factorii de decizie politica sunt intotdeauna foarte prompti in raspuns, cand volatilitatea e mare si prapastia se apropie de pietele bursiere.
Singura modalitate de a opri aceasta hemoragie este de a oferi EFSF un mandat complet de a actiuna si de a creste fondurile disponibile la cel putin un trilion de euro si, in cele din urma, pentru Germania sa ia pozitia de presedinte in acest proces. EFSF va deveni apoi versiunea europeana a “American Troubled Asset Relief Program” (TARP).
Raspunsurile politice ale Bancii Centrale
Interventiile din aceasta saptamana ale Bancii Japoniei si Bancii Nationale a Elvetiei sunt semnale clare ca raspunsurile politice vin acum. Cand am adoptat viziunea negativa in luna mai, am avut doua obiective: 1200/1210 in S&P si o scadere de 10-15% din partea superioara, ca solutii pentru momentul in care am fi vazut ca revine relaxarea monetara. Acum ne-am atins ambele obiective si, ca atare, ne-am mutat intr-o pozitie neutra pe piata.
Este important de precizat faptul ca orice raliu de pe piete, de acum incolo, este un raliu al unei piete in scadere, neincrezatoare in guverne si bancile centrale.
Vestea buna: corporatiile sunt intr-o forma mult mai buna decat in 2008. Bilanturile lor sunt slabe, dupa trei ani in care au avut rate de finantare scazute.
Ma astept la cotatii ridicate pentru urmatoarele interventii coordonate in pietele FX - atat in JPY, cat si in CHF, intrucat bancile centrale sunt in mod cert presate sa reactioneze la aceasta “volatilitate excesiva" pe care am vazut-o in aceasta saptamana. Un mini Plaza Accord ar fi foarte probabil, dar, pentru a avea un impact, ar avea nevoie de cea mai mare participare posibila (inclusiv China).
Piata ii spune, pe buna dreptate, cacealmaua politica de cumparare a timpului. Este momentul ca factorii de decizie politica sa se ocupe de problemele de solvabilitate. Astfel, acest lucru ar putea fi o binecuvantare deghizata in ceea este acum oficial Criza 2.0.
