Am sa incep prin a reproduce o discutie recenta, purtata cu un broker destul de faimos in piata de capital romaneasca. Dupa ce s-a plans 10 minute ca pe bursa nu se intampla nimic, ca nu o sa se listeze nicio companie in viitorul apropiat, ca executivul BVB a dezamagit, ca vrea sa iasa din piata, nu m-am putut abtine si l-am intrebat: „Cate listari ati intermediat in ultimii 5 ani?”.
Raspunsul a fost evident si subinteles: „Niciuna”. Poate am exagerat, gandindu-ma la criza din ultimii 3 ani, nu ar fi fost asa usor. Asa ca am reformulat: „Cate companii ati abordat in ultimii 5 ani pentru a se lista?”. Raspunsul nu a mai fost asa de direct: „Aaa, pai la ce a fost pe bursa in ultimii ani, cum sa avem tupeu sa sugeram cuiva?”.
Nu vreau sa generalizez, dar sunt convinsa ca nu este un caz singular. Sunt convinsa ca as primi aceasta replica de la multi brokeri. Si culmea, sunt si mai convinsa ca sunt exact aceiasi care tipa cel mai tare ca nu se intampla nimic.
Numaram pe degetele de la o mana brokerii care au miscat ceva in piata in ultimii ani. O companie cat de mica, un fond, un produs, orice. Dar nu au stat inchisi in carapace, lingandu-si ranile si rugandu-se in fiecare zi sa se intample o minune.
Discutia aceasta mi-a aratat, inca o data, ca dezvoltarea pietei de capital este la mila multora. Din nefericire, nu tine de cei cativa oameni care chiar isi doresc sa faca ceva si care se lupta cu morile de vand. Deciziile stau pierdute printre teancurile de hartii ale unor inalti functionari, ce momentan au alte liste de prioritatii.
Nu mai reiau discutia cu statul, care ar putea salva bursa, cu listari, facand astfel rost de bani. Cu beneficiile pe termen lung, cu gura de aer pe care ar da-o bursei sau cu teama de transparenta si corectitudine.
Dar trebuie sa mentionez un alt moment. In demersul meu jurnalistic, imediat dupa ce am aflat care sunt obiectivele impuse de Consiliul Bursei directorului general, in urmatoarele sase luni, am identificat o serie de task-uri ce nu depind in totalitate de institutia bursei.
Curiozitatea m-a indreptat catre CNVM. Am formulat o solicitare eleganta, scortoasa, am trimis-o si mi-am ros unghiile trei zile asteptand sa vina si sa treaca deadline-ul.
Raspunsul a fost simplu: „Preferam sa nu comentam aceste subiecte, in contextul actual instabil”. Ok, nu am intrebat la ce nivel vad indicele BET la finalul anului. Sau cum cred ca o sa evolueze S&P.
Am intrebat in ce stadiu este proiectul de extindere a conturilor globale, care a fost aplicat doar la Petrom in iulie si care promitea un final fericit in aceasta toamna.
Si am mai intrebat ce se mai aude cu proiectul Rasdaq, pentru care BVB a trimis variante si proiecte, si care a ramas in aer.
Dar din cauza contextului international, nu se poate raspunde. Si tot din cauza contextului nu se vor gasi prea curand solutii. De ce sa nu dam vina pe context, daca tot e la indemana?
Asadar, domnilor brokeri care aruncati cu noroi, injurati si asteptati ca altii sa va aduca bani in gospodarie, va propun sa va reganditi strategia.
Mai ales ca de la 1 septembrie Consiliul Bursei a facut o miscare chiar interesanta: va plateste ca sa va faceti treaba! Va da bani ca sa cresteti piata in care activati si a carei dezvoltare v-ar imbogati efectiv! Isi imparte comisioanele cu voi, ca sa puneti umarul la demersul de crestere a pietei!
Pentru ca da, asa este, situatia este delicata, increderea este fragila si companiile nu stau la coada sa se listeze. Dar daca nu o sa ii curteze nimeni, nici nu o sa se trezeasca singuri la realitate.
Probabil este o munca de Sisif (o analogie interesanta cu prescurtarea de la societati de servicii de investitii financiare - SSIF), rezultatele nu se vor vedea imediat, companiile nu vor da buzna. Dar poate merita incercat. Macar pentru banii aceia pe care ii veti primi.
Si domnilor spectatori si comentatori, atotstiutori si vocali, care faceti declaratii anonime si destainuri socante, zic sa va faceti intai o autoevaluare si apoi sa aruncati cu noroi. Sa vedeti intai in mainile cui stau cele mai importante decizii si cine este de vina pentru multe lipsuri.
Si daca aveti ceva pertinent de spus sau care poate fi dovedit, nu va mai ascundeti sub protectia anonimatului!
In concluzie, piata de capital trebuie salvata. Iar salvarea ei nu tine de un om, ci de noi toti. Cel mai important rol il are, din pacate, clasa politica, incluzand aici ministri, senatori, deputati sau comisari.
Dar si brokerii au o contributie importanta, pot avea un rol esential, daca ies din amorteala si uita de orgolii si mandrii. Si sa nu uitam de presa, care isi uita rolul de baza, alearga dupa audienta si rating si se transforma intr-o varianta nereusita si tabloidizata a ceea ce trebuia sa fie jurnalismul de business obiectiv si decent.
Raspunsul a fost evident si subinteles: „Niciuna”. Poate am exagerat, gandindu-ma la criza din ultimii 3 ani, nu ar fi fost asa usor. Asa ca am reformulat: „Cate companii ati abordat in ultimii 5 ani pentru a se lista?”. Raspunsul nu a mai fost asa de direct: „Aaa, pai la ce a fost pe bursa in ultimii ani, cum sa avem tupeu sa sugeram cuiva?”.
Nu vreau sa generalizez, dar sunt convinsa ca nu este un caz singular. Sunt convinsa ca as primi aceasta replica de la multi brokeri. Si culmea, sunt si mai convinsa ca sunt exact aceiasi care tipa cel mai tare ca nu se intampla nimic.
Numaram pe degetele de la o mana brokerii care au miscat ceva in piata in ultimii ani. O companie cat de mica, un fond, un produs, orice. Dar nu au stat inchisi in carapace, lingandu-si ranile si rugandu-se in fiecare zi sa se intample o minune.
Discutia aceasta mi-a aratat, inca o data, ca dezvoltarea pietei de capital este la mila multora. Din nefericire, nu tine de cei cativa oameni care chiar isi doresc sa faca ceva si care se lupta cu morile de vand. Deciziile stau pierdute printre teancurile de hartii ale unor inalti functionari, ce momentan au alte liste de prioritatii.
Nu mai reiau discutia cu statul, care ar putea salva bursa, cu listari, facand astfel rost de bani. Cu beneficiile pe termen lung, cu gura de aer pe care ar da-o bursei sau cu teama de transparenta si corectitudine.
Dar trebuie sa mentionez un alt moment. In demersul meu jurnalistic, imediat dupa ce am aflat care sunt obiectivele impuse de Consiliul Bursei directorului general, in urmatoarele sase luni, am identificat o serie de task-uri ce nu depind in totalitate de institutia bursei.
Curiozitatea m-a indreptat catre CNVM. Am formulat o solicitare eleganta, scortoasa, am trimis-o si mi-am ros unghiile trei zile asteptand sa vina si sa treaca deadline-ul.
Raspunsul a fost simplu: „Preferam sa nu comentam aceste subiecte, in contextul actual instabil”. Ok, nu am intrebat la ce nivel vad indicele BET la finalul anului. Sau cum cred ca o sa evolueze S&P.
Am intrebat in ce stadiu este proiectul de extindere a conturilor globale, care a fost aplicat doar la Petrom in iulie si care promitea un final fericit in aceasta toamna.
Si am mai intrebat ce se mai aude cu proiectul Rasdaq, pentru care BVB a trimis variante si proiecte, si care a ramas in aer.
Dar din cauza contextului international, nu se poate raspunde. Si tot din cauza contextului nu se vor gasi prea curand solutii. De ce sa nu dam vina pe context, daca tot e la indemana?
Asadar, domnilor brokeri care aruncati cu noroi, injurati si asteptati ca altii sa va aduca bani in gospodarie, va propun sa va reganditi strategia.
Mai ales ca de la 1 septembrie Consiliul Bursei a facut o miscare chiar interesanta: va plateste ca sa va faceti treaba! Va da bani ca sa cresteti piata in care activati si a carei dezvoltare v-ar imbogati efectiv! Isi imparte comisioanele cu voi, ca sa puneti umarul la demersul de crestere a pietei!
Pentru ca da, asa este, situatia este delicata, increderea este fragila si companiile nu stau la coada sa se listeze. Dar daca nu o sa ii curteze nimeni, nici nu o sa se trezeasca singuri la realitate.
Probabil este o munca de Sisif (o analogie interesanta cu prescurtarea de la societati de servicii de investitii financiare - SSIF), rezultatele nu se vor vedea imediat, companiile nu vor da buzna. Dar poate merita incercat. Macar pentru banii aceia pe care ii veti primi.
Si domnilor spectatori si comentatori, atotstiutori si vocali, care faceti declaratii anonime si destainuri socante, zic sa va faceti intai o autoevaluare si apoi sa aruncati cu noroi. Sa vedeti intai in mainile cui stau cele mai importante decizii si cine este de vina pentru multe lipsuri.
Si daca aveti ceva pertinent de spus sau care poate fi dovedit, nu va mai ascundeti sub protectia anonimatului!
In concluzie, piata de capital trebuie salvata. Iar salvarea ei nu tine de un om, ci de noi toti. Cel mai important rol il are, din pacate, clasa politica, incluzand aici ministri, senatori, deputati sau comisari.
Dar si brokerii au o contributie importanta, pot avea un rol esential, daca ies din amorteala si uita de orgolii si mandrii. Si sa nu uitam de presa, care isi uita rolul de baza, alearga dupa audienta si rating si se transforma intr-o varianta nereusita si tabloidizata a ceea ce trebuia sa fie jurnalismul de business obiectiv si decent.
