Societatea de azi ne pseudoeduca, cu unicul scop de a consuma, cu orice pret, cat mai mult. Consumul tinde sa inlocuiasca trairile individuale, sentimentele profunde, rezultante ale interactiunilor dintre indivizi. Un exemplu foarte simplu ni-l ofera cultura “mall-urilor”. Oamenii se intalnesc in astfel de temple inchinate produselor si serviciilor socializand prin consum, la fel cum parintii lor o faceau intr-o sala de spectacol.
Daca educatia de tip enciclopedic permitea adultului sa se integreze cu usurinta in lumea deciziilor rapide si eficiente, garantandu-i-se la maturitate flexibilitatea in alegerea profesiei, beneficiarul educatiei de tip modern isi reduce comunicarea cu lumea la parole de acces in spatii inchise, de tipul celor utilizate in jocurile pe calculator, foloseste stereotipuri verbale pentru chat-uri in care se comunica mult si fara continut, vorbeste despre lucruri pe care nu le traieste si nici nu le simte. Relatiile interumane de tip nou nu sunt generatoare de impact asupra interlocutorilor. Educatia de calitate, in acceptiunea universalitatii, ii dezvaluie individului resursele intimitatii si capacitatea de a si-o construi. Constientizarea si constructia acestei intimitati conduce la curaj in exprimarea opiniilor proprii contrar opiniilor majoritare. Curajul de a exprima lucruri politic incorecte reprezinta singura sursa de schimbare si salt la nivelurile superioare ale experientelor umane. In aceste vremuri, in care ne mandrim cu formidabila viteza de acces la crampeiele de informatie din haosul care se numeste NET, (de cele mai multe ori, pentru necunoscatori, o marfa la fel de kitch ca cea din bazarurile chinezesti), educatia de tip enciclopedic incepe sa fie inlocuita de superspecializarile in domeniile nou aparute care ii pun individului ochelari de cal obligandu-l sa vada numai ceea ce este politic corect. Individul devine, in acest mod, din ce in ce mai dependent de sistem.
Beneficiarii educatiei de tip universal sunt cei care au construit mecanismul ce distruge astazi capacitatea omenirii de a duplica marile descoperiri de la sfarsitul secolului al XIX-lea si din prima jumatate a secolului trecut, ultimele care au propulsat umanitatea pe niveluri superioare. Ceeea ce facem noi, astazi, este doar o continua optimizare a oportunitatilor existente, restrictionate insa, tot mai mult, de costurile impuse de diminuarea resurselor. Suntem din ce in ce mai multi si educati din ce in ce mai superficial. Din acest motiv, suntem mai putin eficienti in utilizarea resurselor, mai putin productivi, mai putin creativi.
Competitia din piata se raporteaza cu precadere la preturi si nevoi create pentru a genera locuri de munca. Preturile mici se realizeaza cu forta de munca platita ieftin sau cu materiale de proasta calitate; asa se naste migratia fortei de munca, subiectul fierbinte, la ordinea zilei, pe agenda Comunitatii Europene. Logic, o piata libera impune si libera circulatie a fortei de munca. Europa este intr-un mare impas atunci cand vine vorba de acceptarea acestei secvente logice dinamice. Si, ca paradoxul sa fie complet, educatia este unul dintre putinele domenii in care aquis-ul comunitar nu a generat tone de maculatura si reglementari. Intr-o Europa imbatranita, cu costuri sociale din ce in ce mai mari, nevoia de munca ieftina si de buna calitate va actiona ca un aspirator catre granitele de est si sud. Vor sau nu vor politicienii, dependenti de voturi, sa accepte, migratia de la est spre vest si, mai ales, de la sud spre nord se va accelera in anii care vin. Datorita diferentelor culturale adanci si a lipsei resurselor financiare (pentru o educatie de calitate) in zonele de pornire, aceasta migratie va afecta profund esenta culturii occidentale.
Este Europa pregatita sa se uite in oglinda peste 10 ani? Politicienii, sigur, nu…
