Presedintele Traian Basescu ii invita* intr-un gest aparent laudabil pe studentii romani din strainatate sa ocupe fara concurs trei posturi de consilier prezidential. Cum discursul sau atinge o tema fundamentala pentru societatea romaneasca - intoarcerea in tara a studentilor plecati peste hotare - propun un exercitiu de imaginatie: va invit sa faceti abstractie de discutia propagandistica prin care presedintele incearca sa obtina sprijin public si puneti-va apoi in locul tinerilor care au absolvit cel putin o forma de invatamant departe de Romania. Ati fi interesati de un job in echipa prezidentiala?
Motivatiile pentru care raspunsul meu ar fi negativ sunt mai jos, fara sa iau in considerare nivelul salarizarii ori o discutie cu cei aproape 10 consilieri care s-au lepadat de presedinte. Ce s-ar intampla daca ai incepe sa lucrezi intr-o functie de consilier prezidential?
1. Te-ai transforma intr-un birocrat, iar acesta se diferentiaza de un non-birocrat prin faptul ca activeaza intr-un domeniu in care este irealizabil sa apreciezi roadele muncii unui om in termeni monetari. Concret, banii cheltuiti pentru intretinerea biroului tau de consilier ori pentru plata salariului nu vor fi perceputi ca un rezultat valoros de intreaga populatie care ii suporta prin impozite. Asa cum scria Ludwig von Mises in lucrarea „Birocratia”, ”ceea ce primeste natiunea pentru aceasta cheltuiala nu poate fi apreciat in bani, oricat de important si de valoros ar fi acest output. Aprecierea lui depinde de libertatea de actiune a guvernului”.
2. Ar fi aproape imposibil sa promovezi. Intr-un sistem birocratic asa-zis sanatos, cu siguranta ca e la fel in birourile prezidentiale, ascensiunea catre functiile superioare depinde in principal de vechime. Nu in functie de experienta, ci mai ales de etate.
3. Ai intra in legaturi bolnavicioase. In managementul birocratic legaturile dintre sef si subordonat, in cazul nostru consilierul de stat, este personala. Astfel, subalternul depinde de perceptia sefului asupra personalitatii, si nu de un calcul economic si rational fata de munca lui si rezultatele acesteia, asa cum recunoaste si presedintele Traian Basescu: „Presedintele te poate chema in orice moment sa iti dai cu parerea despre orice lucru din lumea asta si din tara, ca vrea o idee. Ce face cu ea - e treaba lui”.*
4. Asemenea tinerilor care au studiat in strainatate, probabil ca iti place competitia. In coltul din stanga (pozitionarea pe axa ringului este aleasa la intamplare) avem meritocratia cu interviurile si testele de angajare. In coltul din dreapta gasim agentiile si structurile guvernamentale cu portile larg deschise celor care care il cunosc bine pe paznic. Este total lipsita de motivatie invitatia presedintelui Basescu, o mostra de socialism, de care ne e tot mai greu sa ne despartim: „sunt gata sa angajez fara concurs, doar in baza diplomei de absolvent de facultate din strainatate, trei tineri pe functii de consilieri de stat”. *
5. Te-ar limita. Chiar daca functia de consiler al presedintelui nu inseamna un job pe termen lung si nu implica sa te ingropi in cladirea Palatului Cotroceni, este totusi o slujba guvernamentala, care ti-ar oferi parghii limitate pentru a-ti expune aptitudinile si concretiza teoria invatata in strainatate. Controlul sever al sefului tau (ma refer mai ales la strictetea cu care ideile tale ar fi acceptate) ar rispi initiativa si inovatia.
6. Ti-ar lipsi acel spirit care ii caracterizeaza pe antreprenori: vei deveni doar o rotita dintr-o masinarie uriasa, iar munca ta ar fi mai mult sau mai putin mecanica. Vei resimti rutina unei tehnici birocratice care iti va rani mintea despre care ne vorbeste Ludwig von Mises. Te vei bucura de tot felul de privilegii, ar spune unii, poate chiar de securitate, dar aceasta protectie va fi mai degraba, asa cum avertizeaza economistul citat mai sus, ”asemanatoare cu securitatea de care se bucura detinutul intr-o inchisoare”. Nu vei fi niciodata liber sa iei decizii si sa-ti modelezi soarta. Vei fi pentru totdeauna „un om de care se va avea grija”, nu unul adevarat care sa se bazeze pe propria putere si pe ce ai dobandit la studiile din strainatate.
7. Si, in final, nu ar da bine la CV. Un tanar absolvent de studii la London School of Economics ori Harvard care accepta sa devina consiler de presedinte trebuie sa isi asume balacareala politica. Trebuie sa fie constient de riscul ca dupa o colaborare de un an de zile sa primeasca comentarii publice de tipul "nu as vrea sa spun acum lucruri care sa nu-i placa domnului Plesu despre cum l-am vazut eu ca si consilier.”
Sunt sigur ca majoritatea celor care au fost prezenti si premiati vineri la cea de-a treia Gala a Ligii Studentilor Romani din Strainatate vor lucra in organizatii care au ca scop profitul, indiferent de marimea lor, care nu sunt susceptibile sa devina birocratice. Evident, cu conditia ca in management sa nu intervina guvernul.
Voi ce parere aveti? Ce recomandati unui tanar care a studiat in strainatate? Sa se intoarca in tara ori sa continue pe piata muncii de acolo? Daca studiezi ori deja ai absolvit o institutie de invatamant dintr-o alta tara, ce ai alege: managementul profitului sau managementul birocratic? Care credeti ca sunt meritele si defectele birocratiei?
*Discursul presedintelui la cea de-a treia Gala a Ligii Studentilor Romani din Strainatate
Motivatiile pentru care raspunsul meu ar fi negativ sunt mai jos, fara sa iau in considerare nivelul salarizarii ori o discutie cu cei aproape 10 consilieri care s-au lepadat de presedinte. Ce s-ar intampla daca ai incepe sa lucrezi intr-o functie de consilier prezidential?
1. Te-ai transforma intr-un birocrat, iar acesta se diferentiaza de un non-birocrat prin faptul ca activeaza intr-un domeniu in care este irealizabil sa apreciezi roadele muncii unui om in termeni monetari. Concret, banii cheltuiti pentru intretinerea biroului tau de consilier ori pentru plata salariului nu vor fi perceputi ca un rezultat valoros de intreaga populatie care ii suporta prin impozite. Asa cum scria Ludwig von Mises in lucrarea „Birocratia”, ”ceea ce primeste natiunea pentru aceasta cheltuiala nu poate fi apreciat in bani, oricat de important si de valoros ar fi acest output. Aprecierea lui depinde de libertatea de actiune a guvernului”.
2. Ar fi aproape imposibil sa promovezi. Intr-un sistem birocratic asa-zis sanatos, cu siguranta ca e la fel in birourile prezidentiale, ascensiunea catre functiile superioare depinde in principal de vechime. Nu in functie de experienta, ci mai ales de etate.
3. Ai intra in legaturi bolnavicioase. In managementul birocratic legaturile dintre sef si subordonat, in cazul nostru consilierul de stat, este personala. Astfel, subalternul depinde de perceptia sefului asupra personalitatii, si nu de un calcul economic si rational fata de munca lui si rezultatele acesteia, asa cum recunoaste si presedintele Traian Basescu: „Presedintele te poate chema in orice moment sa iti dai cu parerea despre orice lucru din lumea asta si din tara, ca vrea o idee. Ce face cu ea - e treaba lui”.*
4. Asemenea tinerilor care au studiat in strainatate, probabil ca iti place competitia. In coltul din stanga (pozitionarea pe axa ringului este aleasa la intamplare) avem meritocratia cu interviurile si testele de angajare. In coltul din dreapta gasim agentiile si structurile guvernamentale cu portile larg deschise celor care care il cunosc bine pe paznic. Este total lipsita de motivatie invitatia presedintelui Basescu, o mostra de socialism, de care ne e tot mai greu sa ne despartim: „sunt gata sa angajez fara concurs, doar in baza diplomei de absolvent de facultate din strainatate, trei tineri pe functii de consilieri de stat”. *
5. Te-ar limita. Chiar daca functia de consiler al presedintelui nu inseamna un job pe termen lung si nu implica sa te ingropi in cladirea Palatului Cotroceni, este totusi o slujba guvernamentala, care ti-ar oferi parghii limitate pentru a-ti expune aptitudinile si concretiza teoria invatata in strainatate. Controlul sever al sefului tau (ma refer mai ales la strictetea cu care ideile tale ar fi acceptate) ar rispi initiativa si inovatia.
6. Ti-ar lipsi acel spirit care ii caracterizeaza pe antreprenori: vei deveni doar o rotita dintr-o masinarie uriasa, iar munca ta ar fi mai mult sau mai putin mecanica. Vei resimti rutina unei tehnici birocratice care iti va rani mintea despre care ne vorbeste Ludwig von Mises. Te vei bucura de tot felul de privilegii, ar spune unii, poate chiar de securitate, dar aceasta protectie va fi mai degraba, asa cum avertizeaza economistul citat mai sus, ”asemanatoare cu securitatea de care se bucura detinutul intr-o inchisoare”. Nu vei fi niciodata liber sa iei decizii si sa-ti modelezi soarta. Vei fi pentru totdeauna „un om de care se va avea grija”, nu unul adevarat care sa se bazeze pe propria putere si pe ce ai dobandit la studiile din strainatate.
7. Si, in final, nu ar da bine la CV. Un tanar absolvent de studii la London School of Economics ori Harvard care accepta sa devina consiler de presedinte trebuie sa isi asume balacareala politica. Trebuie sa fie constient de riscul ca dupa o colaborare de un an de zile sa primeasca comentarii publice de tipul "nu as vrea sa spun acum lucruri care sa nu-i placa domnului Plesu despre cum l-am vazut eu ca si consilier.”
Sunt sigur ca majoritatea celor care au fost prezenti si premiati vineri la cea de-a treia Gala a Ligii Studentilor Romani din Strainatate vor lucra in organizatii care au ca scop profitul, indiferent de marimea lor, care nu sunt susceptibile sa devina birocratice. Evident, cu conditia ca in management sa nu intervina guvernul.
Voi ce parere aveti? Ce recomandati unui tanar care a studiat in strainatate? Sa se intoarca in tara ori sa continue pe piata muncii de acolo? Daca studiezi ori deja ai absolvit o institutie de invatamant dintr-o alta tara, ce ai alege: managementul profitului sau managementul birocratic? Care credeti ca sunt meritele si defectele birocratiei?
*Discursul presedintelui la cea de-a treia Gala a Ligii Studentilor Romani din Strainatate
