De ce as iesi in strada: Arafat antreprenor! Putina teorie despre miscarile sociale

Chestiunea politica si sociala cu sanatatea si Raed Arafat incepe sa prinda contur, iar pe parcursul acestui an vom vedea si efectul scontat. Putini sunt cei care vad intamplarile din ultima saptamana din perspectiva celor doua axe ale realitatii care vor guverna anul 2012 - tensiunile socio-economice si spectrul electoral - in timp ce multi sunt observatorii care numara asa zisele greseli politice si de comunicare ale lui Traian Basescu si, mai mult, anticipeaza o infrangere a acestuia in prima lui confruntare cu strada. Pentru mine lucrurile sunt evidente: presedintele tarii a inceput procesul de reinventare a unei teme discursive - subiectul sanatatii, un element prioritar al agendei populare, pe langa nivelul de trai, somaj, inflatie - pe care va incerca sa il insufle mai puternic in spatiul public autohton ca o tema esentiala pentru viitorul populatiei. Puterea joaca astazi o carte care seamana cu teza anticoruptiei, adica asul din maneca al lui Traian Basescu din 2004.

Dar sa lasam deoparte stratagemele de comunicare politica si sa ne concentram pe resursa pentru care s-au “luptat” actorii politici si creatorii unui sistem de ambulanta care se hraneste astazi cu fonduri de la bugetul statului: proiectul de lege a sanatatii. In conditiile in care tocmai ce mi-am facut bilantul si am constatat ca anul trecut am platit de trei ori pentru servicii de sanatate (contributii la sanatate, abonament la servicii medicale private si “atentii” date medicilor dintr-un spital de stat), este esential sa stiu care va fi ponderea sectorului privat in domeniul sanitar.

Eu, unul, sunt pentru privat 100%, pentru o schimbare radicala, dar imposibila la cum arata negocierile (politice si de putere) intre guvernanti si “bunul national” care a creat SMURD. Dinspre Ministerul Sanatatii vin mesaje care anticipeaza un raport de 30% privat, 70% public. Este un raport corect? In opinia mea , nu este, iar aceste procente imi amintesc de cum erau calculate mediile in scoala: ponderea tezei era de x%, iar pofesorul avea puterea si detasarea sa stabileasca nota finala, asa cum statul ar redistribui resursele in sanatate in situatia propusa de proiectul de lege anterior. Este vorba despre proiectul respins de Raed Arafat, care ar favoriza prezenta unor privilegiati . Aceasta este situatia propusa anterior de Traian Basescu si prezentata extraordinar de clar de catre Tudor Smirna pe mises.ro. (Vezi graficul de mai jos, cadranul 4). Pentru comparatie, situatia preferata de Raed Arafat propune o productie a serviciilor medicale bazata pe monopolul de stat (cadran 3). Nu doar ca Raed Arafat a respins sistemul prin care statului trebuie sa i se opuna concurenta, dar, mai rau, modelul propus de domnia sa face ca Romania sa devina o tara si mai socialista. Cu alte cuvinte, va fi vorba in continuare despre servicii medicale care nu au de-a face cu piata libera si proprietatea privata.




Trebuie sa reflectam, fara prejudecati politice, asupra a ceea ce vrem de la domeniul medical: o piata aparent libera in care statul se comporta ca un profesor care incheie notele si semneaza facturile, iar noi, cetatenii, vom plati serviciile catre trei entitati, sau pe Raed Arafat antreprenor, care ar reusi mai multe pe o piata cu adevarat libera, in care vom semna o singura chitanta, cu stampila operatorul privat de servicii medicale? Las cititorului libertatatea sa decida pentru ce ar iesi diseara in strada, in cazul meu lucrurile sunt clare: prefer un antreprenor-capitalist care are capacitatea de anticipare a configuratiei pietei, adica a preferintelor consumatorilor.

Cat despre protestele din ultimele cinci zile fac apel la un studiu academic al miscarilor sociale si ajung la concluzia ca aceste manifestatii nu au forta sa genereze schimbare sociala. Conform teoriilor lansate de Charles Tilly si Sidney Tarrow, cei mai apreciati teoreticieni ai fenomenului, miscarile sociale, definite de cei doi specialisti ca activitati sustinute pentru a face revendicari folosind in mod repetat reprezentatii, combina patru elemente. In primul rand, este vorba despre campanii sustinute de a face revendicari. Am vazut acest fenomen in Piata Universitatii? Cu siguranta, nu! In cazul protestelor recente, NU a fost vorba despre o actiune coordonata, adica un angajament mutual si in paralel a doi sau mai multi actori in a formula revendicari asupra aceluiasi obiect.

Al doilea element propus de Tilly si Tarrow este un set de reprezentatii publice care sunt repetate - marsuri, adunari, demonstratii, petitii, apeluri si declaratii publice. Nici in acest caz protestele anti-Basescu (pro Arafat?) nu contin elementul propus de cei doi autori.

Nici al treilea element specific miscarii sociale nu se suprapune cu caracteristicile protestelor pe care multi dintre noi le-am urmarit la televizor. Este evident ca nu am avut inca de a face cu o etalare publica si repetata a merituozitatii, unitatii, numarului sustinatorilor si atasamentului prin mijloace ca purtarea unor culori sau uniforme, purtarea de insigne si semne care fac publicitate cauzelor miscarii, sau actiuni concrete, cum ar fi pichetarea unor institutii.

Al patrulea element, transpus printr-o baza a miscarii sociale formata din organizatii, retele, traditii si solidaritati care sustin activitatile miscarii, lipseste cu desavarsire in cazul protestelor din ultimele zile. Cu siguranta, aceste elemente care lipsesc au influentat calitatea si rezultatele protestelor anti-gvernamentale. Desi ideea de miscare sociala sugereaza informalitate sau spontaneitate, asa cum poate ca s-a intamplat in prima zi si in cazul protestelor din ianuarie 2012, organizatiile au un rol important in existenta lor. Care organizatii? Cele de propaganda sau initiative individuale si private? Las cititorului, din nou, libertatea sa isi spuna aici punctul de vedere, dar pana atunci va recomand un interviu relativ proaspat cu domnul Raed Arafat. Domnul doctor propune o „privatizare controlata si reglementata bine in sistemul de sanatate”. “Reglementata bine” de catre acelasi stat bolnav pe baza unui model care seamana cu cel propus de presedintele tarii (vezi cadranul 4). Lucrurile incep sa prinda contur.

Nota: recomand doua articole/studii care au legatura cu cele scrise mai sus.

Raed Arafat, regimul Basescu si relatia complicata dintre stat si concurenta, Mises.ro

Romii in Romania postcomunista: mobilizare si discurs identitare, Sfera Politicii



Setari Cookie-uri