Dupa cum bine ati aflat, populatia Romaniei a scazut, din 2002 pana in prezent, cu 2,6 milioane de persoane, la 19 milioane de locuitori.
Coincidenta sau nu, cifra este echivalenta cu cea din 1966 (19,1 milioane persoane), cand “inaltii conducatori” au hotarat sa populeze tara asa cum se cuvine si au emis Decretul 770, care interzicea avorturile.
Impactul a fost imediat. Rata natalitatii s-a dublat, la aproape 30%, pentru o scurta perioada de timp, dupa care in anii ’80, cota s-a intors in jurul nivelului de 15%.
Pana in 1977, populatia Romaniei a crescut la 21,5 milioane de locuitori, pentru ca in 1992 (Decretul 770 a fost abolit in 1989) sa fie atinsa cifra record de 22,8 milioane de persoane. Tot in acel an, potrivit Bancii Mondiale, rata de crestere a populatiei a inregistrat cel mai scazut nivel din ultimii 50 de ani, de -1,72%, comparativ cu o maximul atins in 1968, de 2,24%.
Evolutia demografica prezentata mai sus ne arata ca populatia Romaniei s-a dezvoltat intr-un mod centralizat si nenatural dupa 1966, dirijat de cateva persoane, care, totodata, le impuneau oamenilor unde sa lucreze pentru tot restul vietii, ce sa manance sau unde sa locuiasca.
Romania de astazi se datoreaza in mare parte Romaniei de atunci. In primul rand, avem sistemul “pile, combinatii, relatii” (PCR, ironic, nu?), dupa care au fost crescuti politicienii nostri de astazi si despre care nu sunt multe de zis, ii cunoastem, pentru ca cu totii ne lovim de aceeasi birocratie in fiecare zi.
Desi comunismul ar fi trebuit sa propavaduiasca egalitatea intre oameni, acesta a adancit prapastia intre preferatii sistemului si oamenii de rand. Ce s-a intamplat imediat dupa 1989? Au aparut "adevaratii" capitalisti, acesti businessmani care aveau legaturi cu vechiul sistem, iar peste noapte s-au trezit proprietari de fabrici, uzine sau rafinarii. Ma opresc aici cu exemplele, pentru ca numai daca deschideti geamul va puteti da seama de ororile comunismului.
Legat de romanii care au plecat in strainatate la munca, avand in vedere ca inainte de 1989 era interzis sa parasesti tara, numai de bine. Faptul ca acestia si-au gasit fericirea in afara Romaniei este de laudat, nu de blamat. O celebra Declaratie de Independenta spunea ca omul are anumite drepturi inalienabile, printre care Viata, Libertatea si cautarea Fericirii.
O sa spuneti, cum poti fi acei romani plecati in Spania sau Italia fericiti, cand si-au lasat in urma familiile, copiii si rudele? Da, sunt fericiti pentru ca acolo isi pot castiga painea si nu mai trebuie sa indure saracia din tara, iar cu banii castigati isi pot ajuta familiile. Viata este plina de alegeri – cu ce ne imbracam, ce mancam, cu ce sa ne deplasam la locul de munca - tocmai din aceasta cauza sistemul “de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa necesitati” nu a functionat.
Asadar, de abia acum numarul locuitorilor din Romania a ajuns la o stare de normalitate, dupa o perioada de crestere artificiala datorata interventiei statului. Cele aproape 3 milioane de persoane care, mai mult sau mai putin, au fost rezultatul decretului 770 au disparut din statistici odata cu suspendarea controlului natalitatii.
A da nastere unui copil este alegerea mamei, nu trebuie impusa de o autoritate. Scaderea populatiei este o urmare a faptului ca sistemul se autoregleaza, iar natura lipsita de interventia omului isi gaseste singura echilibrul.
Coincidenta sau nu, cifra este echivalenta cu cea din 1966 (19,1 milioane persoane), cand “inaltii conducatori” au hotarat sa populeze tara asa cum se cuvine si au emis Decretul 770, care interzicea avorturile.
Impactul a fost imediat. Rata natalitatii s-a dublat, la aproape 30%, pentru o scurta perioada de timp, dupa care in anii ’80, cota s-a intors in jurul nivelului de 15%.
Pana in 1977, populatia Romaniei a crescut la 21,5 milioane de locuitori, pentru ca in 1992 (Decretul 770 a fost abolit in 1989) sa fie atinsa cifra record de 22,8 milioane de persoane. Tot in acel an, potrivit Bancii Mondiale, rata de crestere a populatiei a inregistrat cel mai scazut nivel din ultimii 50 de ani, de -1,72%, comparativ cu o maximul atins in 1968, de 2,24%.
Evolutia demografica prezentata mai sus ne arata ca populatia Romaniei s-a dezvoltat intr-un mod centralizat si nenatural dupa 1966, dirijat de cateva persoane, care, totodata, le impuneau oamenilor unde sa lucreze pentru tot restul vietii, ce sa manance sau unde sa locuiasca.
Romania de astazi se datoreaza in mare parte Romaniei de atunci. In primul rand, avem sistemul “pile, combinatii, relatii” (PCR, ironic, nu?), dupa care au fost crescuti politicienii nostri de astazi si despre care nu sunt multe de zis, ii cunoastem, pentru ca cu totii ne lovim de aceeasi birocratie in fiecare zi.
Desi comunismul ar fi trebuit sa propavaduiasca egalitatea intre oameni, acesta a adancit prapastia intre preferatii sistemului si oamenii de rand. Ce s-a intamplat imediat dupa 1989? Au aparut "adevaratii" capitalisti, acesti businessmani care aveau legaturi cu vechiul sistem, iar peste noapte s-au trezit proprietari de fabrici, uzine sau rafinarii. Ma opresc aici cu exemplele, pentru ca numai daca deschideti geamul va puteti da seama de ororile comunismului.
Legat de romanii care au plecat in strainatate la munca, avand in vedere ca inainte de 1989 era interzis sa parasesti tara, numai de bine. Faptul ca acestia si-au gasit fericirea in afara Romaniei este de laudat, nu de blamat. O celebra Declaratie de Independenta spunea ca omul are anumite drepturi inalienabile, printre care Viata, Libertatea si cautarea Fericirii.
O sa spuneti, cum poti fi acei romani plecati in Spania sau Italia fericiti, cand si-au lasat in urma familiile, copiii si rudele? Da, sunt fericiti pentru ca acolo isi pot castiga painea si nu mai trebuie sa indure saracia din tara, iar cu banii castigati isi pot ajuta familiile. Viata este plina de alegeri – cu ce ne imbracam, ce mancam, cu ce sa ne deplasam la locul de munca - tocmai din aceasta cauza sistemul “de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa necesitati” nu a functionat.
Asadar, de abia acum numarul locuitorilor din Romania a ajuns la o stare de normalitate, dupa o perioada de crestere artificiala datorata interventiei statului. Cele aproape 3 milioane de persoane care, mai mult sau mai putin, au fost rezultatul decretului 770 au disparut din statistici odata cu suspendarea controlului natalitatii.
A da nastere unui copil este alegerea mamei, nu trebuie impusa de o autoritate. Scaderea populatiei este o urmare a faptului ca sistemul se autoregleaza, iar natura lipsita de interventia omului isi gaseste singura echilibrul.