Serios. Ieri seara am realizat ca nu am absolut niciun motiv sa nu o fac. Din contra, am un motiv foarte bun pentru care sa ma apuc sa sparg masini, sa fur casetofoane pe care, ulterior, sa le vand prin piete, asa cum se intampla si in prezent (!) prin Obor, Piata Sudului, Veteranilor si mai stiu eu unde. Am si “hartie” la mana, sa atest ca e ok sa fac asta!
Inainte de a fi hulit si a spune “uite ce a ajuns presa! Te indeamna sa comiti o infractiune!” o sa va explic de ce am ajuns la aceasta (halucinanta) concluzie.
Am terminat acum ceva ani o facultate care, intamplator, era de Drept. In aceasta facultate, cu domni (in majoritate) respectabili am invatat ce este acela “Stat de Drept”, ce este aceea “Justitie”, care este rolul ei in stat, ce inseamna o infractiune si cum se pedepseste precum si alte lucruri mai mult sau mai putin utile in viata de zi cu zi.
Prin anul III am realizat insa, dupa ce mai deschisesem ochii putin si am apucat sa merg si la cateva procese, ca lucrurile pe care le intuim mai toti sunt, din pacate, adevarate. Justitia nu e deloc oarba. Poate usor sasie, sa zicem, dar oarba nu e deloc. Putin mai incolo am realizat chiar ca balantele acelea superbe inclina, asa, dupa cum bate vantul sau sufla “puterea”.
In timp, in anii de presa, am putut vedea din ce in ce mai clar cum legea este incalcata sistematic si cu nesimtire in Romania, fara ca autoritatile sa faca mare lucru. Daca as fi fost de-a dreptul rau as fi zis ca “de maine ma apuc sa omor oameni cu masina, intrucat precedentul imi arata ca e ok. Primesc cu suspendare”, dar am zis sa nu traiesc cu constiinta incarcata precum alte vedete.
Ma uit consternat cum politicienii fura, cum nu-si pot explica veniturile exorbitante, cum “peste noapte” isi construiesc vile cu etaj(e) si isi iau masini scumpe, cum pun borduri o data la doi ani si pomisori pe mijlocul strazii o data la 2-3 luni de nu apuca precedentii nici sa faca flori.
Dar la acestea, nu-i asa, deja am devenit usor…imuni. Sunt “prea mari” si parca ne depasesc, parca nu avem niciun fel de control, deja au devenit parte din viata noastra de zi cu zi. Asa ca, asa cum se intampla uneori, e nevoie de lucruri marunte pentru a fi socat sau, in cazul meu, pentru a realiza dorinta mea de a ma apuca…de furat.
O singura fraza, scrisa negru pe alb de un procuror, din care rezulta, clar, ca furtul “este lipsit de importanta”. Exact, ai citit bine. FURTUL este lipsit de importanta si NU reprezinta un pericol social. “In mod vadit”, a simtit autoritatea sa completeze.
(Click pentru marire)
.jpg)
Speta de anul I de Facultate de Drept:
O masina este sparta in timpul noptii (factor agravant, daca mai conteaza asta) si din masina este furat un casetofon si alte obiecte minore. Este sau nu infractiune?
- Gigel, ce parere ai?
- Pai dom’ profesor, zise Gigel ridicandu-se usor atipit din ultimul rand, Art. 227 din Codul Penal arata clar ca “Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”.
- Bravo Gigel! Mai ai de adaugat ceva…?
- Da dom’ profesor. Infractiunea avand loc noaptea se considera ca este fapt agravant, conform Art. 228 din Codul Penal. Totodata, codul penal pedepseste si distrugerea. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Asa zice Codul Penal. Pe bune, puteti citi aici, de exemplu.
In Anul Domnului 2010, pe o strada din Bucuresti, s-a intamplat fix acest lucru. Unui prieten i-a fost sparta masina, distrusa portiera, furat casetofonul si alte bunuri de valoare mai redusa. El a depus plangere, a venit politia, a inspectat/luat probe, aparent foarte profesionist. Totodata a fost nevoit sa plateasca parte din distrugeri din propriul buzunar. La DOI ANI distanta, saptamana aceasta, el a primit si solutionarea cauzei, de la un respectabil procuror.
Citez:
“Fapta comisa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni fiind lipsita in mod vadit de importanta. […] se va dispune neinceperea urmaririi penale intrucat fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni”.
Cu alte cuvinte, un bun devastat si furtul sunt lipsite de importanta si nici nu reprezinta un potential pericol pentru mine sau tine. Adica stimabilul domn care sparge masini este un cetatean care traieste cinstit, onest, care nu incalca legea si isi plateste umil taxele catre stat si este pus pe plan de egalitate cu mine, tine si familiile noastre care isi parcheaza, credule/creduli masinile in spatele blocurilor.
Legea romaneasca permite, evident, ca in cazul in care cercetarile organelor de urmarire nu duc la actiuni concrete sa “scuze” faptuitorul si sa spuna ca “nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile sociale aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni”.
Legea este ambigua si difera de la caz la caz.
Stimabili concetateni. Dormiti linistiti, traiti intr-un stat de Drept, garant al libertatilor si drepturilor individuale, asigurandu-va securitatea.
Somn placut.
Inainte de a fi hulit si a spune “uite ce a ajuns presa! Te indeamna sa comiti o infractiune!” o sa va explic de ce am ajuns la aceasta (halucinanta) concluzie.
Am terminat acum ceva ani o facultate care, intamplator, era de Drept. In aceasta facultate, cu domni (in majoritate) respectabili am invatat ce este acela “Stat de Drept”, ce este aceea “Justitie”, care este rolul ei in stat, ce inseamna o infractiune si cum se pedepseste precum si alte lucruri mai mult sau mai putin utile in viata de zi cu zi.
Prin anul III am realizat insa, dupa ce mai deschisesem ochii putin si am apucat sa merg si la cateva procese, ca lucrurile pe care le intuim mai toti sunt, din pacate, adevarate. Justitia nu e deloc oarba. Poate usor sasie, sa zicem, dar oarba nu e deloc. Putin mai incolo am realizat chiar ca balantele acelea superbe inclina, asa, dupa cum bate vantul sau sufla “puterea”.
In timp, in anii de presa, am putut vedea din ce in ce mai clar cum legea este incalcata sistematic si cu nesimtire in Romania, fara ca autoritatile sa faca mare lucru. Daca as fi fost de-a dreptul rau as fi zis ca “de maine ma apuc sa omor oameni cu masina, intrucat precedentul imi arata ca e ok. Primesc cu suspendare”, dar am zis sa nu traiesc cu constiinta incarcata precum alte vedete.
Ma uit consternat cum politicienii fura, cum nu-si pot explica veniturile exorbitante, cum “peste noapte” isi construiesc vile cu etaj(e) si isi iau masini scumpe, cum pun borduri o data la doi ani si pomisori pe mijlocul strazii o data la 2-3 luni de nu apuca precedentii nici sa faca flori.
Dar la acestea, nu-i asa, deja am devenit usor…imuni. Sunt “prea mari” si parca ne depasesc, parca nu avem niciun fel de control, deja au devenit parte din viata noastra de zi cu zi. Asa ca, asa cum se intampla uneori, e nevoie de lucruri marunte pentru a fi socat sau, in cazul meu, pentru a realiza dorinta mea de a ma apuca…de furat.
O singura fraza, scrisa negru pe alb de un procuror, din care rezulta, clar, ca furtul “este lipsit de importanta”. Exact, ai citit bine. FURTUL este lipsit de importanta si NU reprezinta un pericol social. “In mod vadit”, a simtit autoritatea sa completeze.
(Click pentru marire)
Speta de anul I de Facultate de Drept:O masina este sparta in timpul noptii (factor agravant, daca mai conteaza asta) si din masina este furat un casetofon si alte obiecte minore. Este sau nu infractiune?
- Gigel, ce parere ai?
- Pai dom’ profesor, zise Gigel ridicandu-se usor atipit din ultimul rand, Art. 227 din Codul Penal arata clar ca “Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”.
- Bravo Gigel! Mai ai de adaugat ceva…?
- Da dom’ profesor. Infractiunea avand loc noaptea se considera ca este fapt agravant, conform Art. 228 din Codul Penal. Totodata, codul penal pedepseste si distrugerea. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Asa zice Codul Penal. Pe bune, puteti citi aici, de exemplu.
In Anul Domnului 2010, pe o strada din Bucuresti, s-a intamplat fix acest lucru. Unui prieten i-a fost sparta masina, distrusa portiera, furat casetofonul si alte bunuri de valoare mai redusa. El a depus plangere, a venit politia, a inspectat/luat probe, aparent foarte profesionist. Totodata a fost nevoit sa plateasca parte din distrugeri din propriul buzunar. La DOI ANI distanta, saptamana aceasta, el a primit si solutionarea cauzei, de la un respectabil procuror.
Citez:
“Fapta comisa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni fiind lipsita in mod vadit de importanta. […] se va dispune neinceperea urmaririi penale intrucat fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni”.
Cu alte cuvinte, un bun devastat si furtul sunt lipsite de importanta si nici nu reprezinta un potential pericol pentru mine sau tine. Adica stimabilul domn care sparge masini este un cetatean care traieste cinstit, onest, care nu incalca legea si isi plateste umil taxele catre stat si este pus pe plan de egalitate cu mine, tine si familiile noastre care isi parcheaza, credule/creduli masinile in spatele blocurilor.
Legea romaneasca permite, evident, ca in cazul in care cercetarile organelor de urmarire nu duc la actiuni concrete sa “scuze” faptuitorul si sa spuna ca “nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile sociale aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni”.
Legea este ambigua si difera de la caz la caz.
Stimabili concetateni. Dormiti linistiti, traiti intr-un stat de Drept, garant al libertatilor si drepturilor individuale, asigurandu-va securitatea.
Somn placut.
