Manualul de istorie nu este niciodata o sursa de incredere daca vrei sa intelegi trecutul recent care isi pune acum amprenta pe Europa Centrala si de Est.
Pentru a-ti face o idee despre motivatia si sentimentele acestei populatii si pentru a afla de ce exista inca separarea intre est si vest in Europa, trebuie sa patrunzi dincolo de suprafata si sa descoperi evenimente recente cu ajutorul celor care le-au trait. Dezvaluirea trecutului ii ajuta pe europeni sa se apropie mai mult unii de ceilalti.
Vice prim-ministrul maghiar Tibor Navracsics explica pentru GEforCEE de ce trebuie sa intelegem trecutul fiecaruia dintre noi pentru a realiza un viitor comun.
Intr-o recenta reuniune a Consiliului pentru Justitie si Afaceri Interne din cadrul Uniunii Europene, ministrii dezbateau o propunere venita din partea Ungariei, sustinuta de Polonia si Lituania, privind instituirea „Zilei Europene a Comemorarii” victimelor tuturor regimurilor totalitare.
Desi toate tarile sustineau initiativa, in cadrul Consiliului Europa era impartita mai evident ca niciodata in comunitati ale statelor membre vechi si noi. Conform reprezentantilor tarilor din Europa Occidentala, o astfel de zi dedicata comemorarii nu era necesara deoarece exista deja o zi special dedicata comemorarii actelor revoltatoare ale nazismului, iar ororile regimului comunist sunt predate in scoli, la orele de istorie.
Reprezentantii tarilor central si est europene se temeau ca nu vor avea castig de cauza, pana cand reprezentantul Marii Britanii s-a ridicat sa vorbeasca. Acesta a spus ca pastreaza vie amintirea tatalui sau care, in 1956, asculta la radio, plangand, stirile despre o noua invazie a Ungariei de catre trupele sovietice. Si-a amintit cum, pe vremea cand era student la universitate, isi facea griji pentru colegii lui necunoscuti din Praga in 1968 si a spus ca nu poate uita compasiunea pe care a simtit-o fata de familiile poloneze nevoiase in anii 1980.
Dupa interventia lui, atmosfera s-a schimbat, iar reprezentantii „blocului estic” si-au facut curaj, impartasindu-si propriile experiente. Astfel, ei le-au explicat colegilor occidentali ca victimele regimurilor totalitare nu sunt niste stramosi cu privirea impietrita si impersonala din fotografii sterse si manuale de istorie, ci oameni in carne si oase care traiesc printre noi. La fel si cei care au promovat sistemele totalitare – si ei sunt oameni care traiesc printre noi.
In 1951, teoreticianul politic Hannah Arendt a publicat o carte in care semnala ca infrangerea socialismului national nu a pus capat existentei regimurilor totalitare. Desi comunismul sovietic parea diferit la suprafata, Arendt a sustinut ca era de fapt un sistem identic care a distrus milioane de vieti omenesti, oameni care erau considerati doar niste resurse.
Astazi, multi inca par sa creada ca, teoretic, comunismul era mai bun decat ideologia bazata pe ura a nazistilor si ca doar punerea lui in practica a fost oarecum problematica. In imaginatia lor, tinerii fericiti imbracati in tricouri cu steaua rosie si simbolul secerii si ciocanului reduc uciderea milioanelor de oameni, distrugerea natiunilor si disparitia generatiilor la o greseala regretabila si usor amuzanta. Insa cel putin aici, in Europa Centrala si de Est, steaua rosie, la fel ca svastica, este simbolul terorii organizate la nivel de stat, a umilirii omenirii si a folosirii oamenilor ca simpli pioni. Am fost nevoiti sa ne castigam libertatea luptand impotriva ambelor sisteme totalitare si multi au fost nevoiti sa lupte pentru propria independenta.
Socialismul international, dar si cel national au aplicat acelasi tip de teroare, umilire, tiranie si violenta impotriva unor populatii, popoare si clase intregi. Oare conteaza pentru o anumita persoana daca este distrusa fiindca este evreu sau „burghez” Nu conteaza daca cineva este victimizat de socialismul national sau de cel international. Conceptul nostru de libertate se bazeaza pe ipoteza ca este opusul clar al tuturor tipurilor de totalitarism. Trebuie sa pastram acest concept, altfel democratia noastra isi va pierde forta.
Astazi, Europa se considera democrata si pretinde ca promoveaza libertatea si este impotriva sistemelor politice dictatoriale. Si lasand la o parte imperfectiunile sale, bineinteles ca are dreptate. Dar in opinia noastra, daca Europa nu respinge toate tipurile de ideologii totalitare, chiar si la nivel simbolic, conditia sa democratica este in pericol.
23 august este „Ziua Europeana a Comemorarii” victimelor tuturor regimurilor totalitare. Este important sa ne amintim si sa ajungem la o concluzie comuna privind trecutul recent pentru ca istoria sa nu se repete.
Pentru a-ti face o idee despre motivatia si sentimentele acestei populatii si pentru a afla de ce exista inca separarea intre est si vest in Europa, trebuie sa patrunzi dincolo de suprafata si sa descoperi evenimente recente cu ajutorul celor care le-au trait. Dezvaluirea trecutului ii ajuta pe europeni sa se apropie mai mult unii de ceilalti.
Vice prim-ministrul maghiar Tibor Navracsics explica pentru GEforCEE de ce trebuie sa intelegem trecutul fiecaruia dintre noi pentru a realiza un viitor comun.
Intr-o recenta reuniune a Consiliului pentru Justitie si Afaceri Interne din cadrul Uniunii Europene, ministrii dezbateau o propunere venita din partea Ungariei, sustinuta de Polonia si Lituania, privind instituirea „Zilei Europene a Comemorarii” victimelor tuturor regimurilor totalitare.
Desi toate tarile sustineau initiativa, in cadrul Consiliului Europa era impartita mai evident ca niciodata in comunitati ale statelor membre vechi si noi. Conform reprezentantilor tarilor din Europa Occidentala, o astfel de zi dedicata comemorarii nu era necesara deoarece exista deja o zi special dedicata comemorarii actelor revoltatoare ale nazismului, iar ororile regimului comunist sunt predate in scoli, la orele de istorie.
Reprezentantii tarilor central si est europene se temeau ca nu vor avea castig de cauza, pana cand reprezentantul Marii Britanii s-a ridicat sa vorbeasca. Acesta a spus ca pastreaza vie amintirea tatalui sau care, in 1956, asculta la radio, plangand, stirile despre o noua invazie a Ungariei de catre trupele sovietice. Si-a amintit cum, pe vremea cand era student la universitate, isi facea griji pentru colegii lui necunoscuti din Praga in 1968 si a spus ca nu poate uita compasiunea pe care a simtit-o fata de familiile poloneze nevoiase in anii 1980.
Dupa interventia lui, atmosfera s-a schimbat, iar reprezentantii „blocului estic” si-au facut curaj, impartasindu-si propriile experiente. Astfel, ei le-au explicat colegilor occidentali ca victimele regimurilor totalitare nu sunt niste stramosi cu privirea impietrita si impersonala din fotografii sterse si manuale de istorie, ci oameni in carne si oase care traiesc printre noi. La fel si cei care au promovat sistemele totalitare – si ei sunt oameni care traiesc printre noi.
In 1951, teoreticianul politic Hannah Arendt a publicat o carte in care semnala ca infrangerea socialismului national nu a pus capat existentei regimurilor totalitare. Desi comunismul sovietic parea diferit la suprafata, Arendt a sustinut ca era de fapt un sistem identic care a distrus milioane de vieti omenesti, oameni care erau considerati doar niste resurse.
Astazi, multi inca par sa creada ca, teoretic, comunismul era mai bun decat ideologia bazata pe ura a nazistilor si ca doar punerea lui in practica a fost oarecum problematica. In imaginatia lor, tinerii fericiti imbracati in tricouri cu steaua rosie si simbolul secerii si ciocanului reduc uciderea milioanelor de oameni, distrugerea natiunilor si disparitia generatiilor la o greseala regretabila si usor amuzanta. Insa cel putin aici, in Europa Centrala si de Est, steaua rosie, la fel ca svastica, este simbolul terorii organizate la nivel de stat, a umilirii omenirii si a folosirii oamenilor ca simpli pioni. Am fost nevoiti sa ne castigam libertatea luptand impotriva ambelor sisteme totalitare si multi au fost nevoiti sa lupte pentru propria independenta.
Socialismul international, dar si cel national au aplicat acelasi tip de teroare, umilire, tiranie si violenta impotriva unor populatii, popoare si clase intregi. Oare conteaza pentru o anumita persoana daca este distrusa fiindca este evreu sau „burghez” Nu conteaza daca cineva este victimizat de socialismul national sau de cel international. Conceptul nostru de libertate se bazeaza pe ipoteza ca este opusul clar al tuturor tipurilor de totalitarism. Trebuie sa pastram acest concept, altfel democratia noastra isi va pierde forta.
Astazi, Europa se considera democrata si pretinde ca promoveaza libertatea si este impotriva sistemelor politice dictatoriale. Si lasand la o parte imperfectiunile sale, bineinteles ca are dreptate. Dar in opinia noastra, daca Europa nu respinge toate tipurile de ideologii totalitare, chiar si la nivel simbolic, conditia sa democratica este in pericol.
23 august este „Ziua Europeana a Comemorarii” victimelor tuturor regimurilor totalitare. Este important sa ne amintim si sa ajungem la o concluzie comuna privind trecutul recent pentru ca istoria sa nu se repete.