Francezii au un mod interesant prin care definesc finalul vacantei de vara: termenul ”la rentrée” care inseamna nu doar inceperea scolilor ci startul unui nou sezon in toate domeniile. In zona fiscalitatii am simtit din plin acest rentrée al autoritatilor saptamana trecuta, cand oficiali ai Guvernului au aruncat in piata cateva fumigene numai bune de creat valva in mass-media. Am primit solicitari din partea catorva jurnalisti sa imi dau cu parerea pe marginea ideilor respective, dar sincer, mi s-au parut copilarii care nu merita bagate prea mult in seama.
Asa ca mi-am propus sa incep aici un mic roman-foileton, pe tema modificarilor fiscale care ar fi necesare in Romania, inainte de a numara piscinele din Pipera in Google Maps sau de a oferi unor pensionari de la bloc sansa sa se inscrie din nou pe o lista cu informatori (ai ANAF-ului de data asta).
Asadar: Ce masuri fiscale inca asteapta mediul de afaceri din Romania?
Unul dintre paradoxurile fiscalitatii noastre este ca singura constanta a domeniului o reprezinta procesul de modificare continua. Prevederile Codului Fiscal sunt ajustate, amendate, modificate si completate cu o rapiditate demna de o cauza mai buna, atat de catre Guvern cat si de Parlament. Iar procesul are loc necontenit, indiferent de culoarea politica a majoritatii conducatoare sau de starea economiei romanesti si mondiale.
Pana la un punct este ceva normal, Codul Fiscal reglementeaza taxele si impozitele aplicabile intr-o economie, un organism viu care evolueaza (sau involueaza) si se schimba in continuu. Iar Codul Fiscal este in mod automat nevoit sa se adapteze acestei realitati. Din pacate insa, modificarile ce au loc la noi sunt de cele mai multe ori facute in graba, fara analize prealabile sau studii de impact si niciodata nu au la baza o viziune pe termen mediu sau lung.
Dar in acest articol nu mi-am propus sa fac o analiza a procesului de modificare a fiscalitatii si nici a strategiei fiscale concepute de guvernantii nostri. Aceste lucruri au fost, sunt si vor mai fi discutate si analizate in materiale ample. Voi incerca sa prezint in continuare cateva dintre ideile de modificari legislative care ar trebui luate in considerare atunci cand se va dori cu adevarat o reformare a domeniului fiscal.Astazi: Cota unica de impozitare
Primul lucru de care are nevoie legislatia fiscala romaneasca este introducerea cotei unice de impozitare. Da, am spus bine, introducerea cotei unice. Ceea ce am avut incepand din anul 2005 si pana in prezent este un surogat, o falsa cota unica, un organism modificat care ne-a fost vandut drept ceva extraordinar. Dupa cum s-a vazut, sistemul acesta, asa schiop cum a fost implementat, a fost totusi unul dintre factorii care au generat cresterea economica puternica a tarii noastre in perioada 2005-2008. Si care inca mai face un numar important de investitori sa ramana in Romania.
Asadar, in primul rand ar trebui sa procedam la generalizarea sistemului de impozitare cu 16% la toate categoriile de venituri indiferent de sursa lor sau de modul in care sunt obtinute. Acest lucru ar conduce la instaurarea mult doritului cadru general caracterizat de echitate fiscala, care ar incuraja contribuabilii sa se concentreze pe dezvoltarea afacerilor mai degraba decat pe gasirea de portite si solutii alternative care sa le minimizeze costurile fiscale.
Desigur ,asta inseamna eliminarea tuturor facilitatilor si avantajelor fiscale oferite anumitor categorii de contribuabili, cum ar fi de exemplu, salariile angajatilor care lucreaza la productia de programe informatice. La prima vedere pare un lucru rau, dar daca aceasta masura nu va fi singulara ci va fi insotita si de altele ce vor fi expuse in episoadele urmatoare, efectul net asupra acestei categorii de contribuabili va fi unul pozitiv, conducand la un cost fiscal mai mic decat cel actual.
Eliminarea facilitatilor si generalizarea cotei de impozitare de 16% are la baza ideea ca sistemul de cota unica este in esenta lui o facilitate fiscala care beneficiaza egal tuturor jucatorilor din economie indiferent de domeniul in care activaza, de forma in care isi desfasoara activitatea sau de sursele de obtinere a veniturilor.
Vom primi oare aceasta sansa din partea celor care fac legile in Romania? Eu inca mai sper.
Asa ca mi-am propus sa incep aici un mic roman-foileton, pe tema modificarilor fiscale care ar fi necesare in Romania, inainte de a numara piscinele din Pipera in Google Maps sau de a oferi unor pensionari de la bloc sansa sa se inscrie din nou pe o lista cu informatori (ai ANAF-ului de data asta).
Asadar: Ce masuri fiscale inca asteapta mediul de afaceri din Romania?
Unul dintre paradoxurile fiscalitatii noastre este ca singura constanta a domeniului o reprezinta procesul de modificare continua. Prevederile Codului Fiscal sunt ajustate, amendate, modificate si completate cu o rapiditate demna de o cauza mai buna, atat de catre Guvern cat si de Parlament. Iar procesul are loc necontenit, indiferent de culoarea politica a majoritatii conducatoare sau de starea economiei romanesti si mondiale.
Pana la un punct este ceva normal, Codul Fiscal reglementeaza taxele si impozitele aplicabile intr-o economie, un organism viu care evolueaza (sau involueaza) si se schimba in continuu. Iar Codul Fiscal este in mod automat nevoit sa se adapteze acestei realitati. Din pacate insa, modificarile ce au loc la noi sunt de cele mai multe ori facute in graba, fara analize prealabile sau studii de impact si niciodata nu au la baza o viziune pe termen mediu sau lung.
Dar in acest articol nu mi-am propus sa fac o analiza a procesului de modificare a fiscalitatii si nici a strategiei fiscale concepute de guvernantii nostri. Aceste lucruri au fost, sunt si vor mai fi discutate si analizate in materiale ample. Voi incerca sa prezint in continuare cateva dintre ideile de modificari legislative care ar trebui luate in considerare atunci cand se va dori cu adevarat o reformare a domeniului fiscal.
Astazi: Cota unica de impozitare
Primul lucru de care are nevoie legislatia fiscala romaneasca este introducerea cotei unice de impozitare. Da, am spus bine, introducerea cotei unice. Ceea ce am avut incepand din anul 2005 si pana in prezent este un surogat, o falsa cota unica, un organism modificat care ne-a fost vandut drept ceva extraordinar. Dupa cum s-a vazut, sistemul acesta, asa schiop cum a fost implementat, a fost totusi unul dintre factorii care au generat cresterea economica puternica a tarii noastre in perioada 2005-2008. Si care inca mai face un numar important de investitori sa ramana in Romania.Asadar, in primul rand ar trebui sa procedam la generalizarea sistemului de impozitare cu 16% la toate categoriile de venituri indiferent de sursa lor sau de modul in care sunt obtinute. Acest lucru ar conduce la instaurarea mult doritului cadru general caracterizat de echitate fiscala, care ar incuraja contribuabilii sa se concentreze pe dezvoltarea afacerilor mai degraba decat pe gasirea de portite si solutii alternative care sa le minimizeze costurile fiscale.
Desigur ,asta inseamna eliminarea tuturor facilitatilor si avantajelor fiscale oferite anumitor categorii de contribuabili, cum ar fi de exemplu, salariile angajatilor care lucreaza la productia de programe informatice. La prima vedere pare un lucru rau, dar daca aceasta masura nu va fi singulara ci va fi insotita si de altele ce vor fi expuse in episoadele urmatoare, efectul net asupra acestei categorii de contribuabili va fi unul pozitiv, conducand la un cost fiscal mai mic decat cel actual.
Eliminarea facilitatilor si generalizarea cotei de impozitare de 16% are la baza ideea ca sistemul de cota unica este in esenta lui o facilitate fiscala care beneficiaza egal tuturor jucatorilor din economie indiferent de domeniul in care activaza, de forma in care isi desfasoara activitatea sau de sursele de obtinere a veniturilor.
Vom primi oare aceasta sansa din partea celor care fac legile in Romania? Eu inca mai sper.
