Si atunci cand i-am intalnit am simtit gol in stomac, placere, dar si o oarecare tristete, intrucat in Romania ultimilor ani se spun multe si se fac putine. Este si acea senzatie de ciuda pe care nu ti-o poti stapani – “uite domnule, la ei cum se poate si la noi nu?!?”. O fraza pe care o auzim de altfel aproape peste tot, dar care iti vine mult mai evident in minte cand ai si ocazia sa vorbesti cu cativa ministri si primari straini care CHIAR au facut si fac ceva pentru statul/orasele lor.
Si nu vorbesc de un stat foarte dezvoltat, o Mare Britanie, o Germanie sau Suedie, ci de Brazilia, stat care a trebuit sa “pacifice” acum doi ani rau famatele zone periferice oraselor mari, favelele, cu ajutorul armatei, stat acoperit in mare parte de jungla si care se confrunta cu numeroase boli si saracie lucie in anumite zone greu accesibile. Stat unde insa lucrurile CHIAR se misca, si intr-o directie foarte buna.
Mai mult, atunci cand o companie straina intra in Romania, se aduna gloata toti ministri responsabili chiar si indirect, Prim-Ministrul, se strang maini, se taie panglici si se felicita intre ei de zici ca gata, firma X va scoate in mod clar Romania din criza. Totul e roz.
Sincer, ma pregateam cu stoicism sa asist la discursuri populiste, pupaturi prelungite, multumiri si felicitari de ambele parti, dupa modelul romanesc. DELOC mica mi-a fost surpriza cand, la doar un minut de la inceputul speech-ului, ministrul telecomunicatiilor brazilian s-a intors subit si usor incruntat spre reprezentantii de top ai Ericsson spunand, ca un parinte dojenitor, “sa stiti ca sunt destul de suparat pe voi!”.
Ma astept la o gluma, ceva. Pana la urma, Ericsson este unul dintre cei mai mari investitori straini din Brazilia! Cum poti sa fii suparat pe asa ceva?!
“Sunt suparat pe voi pentru ca, in loc sa produceti TOATE echipamentele in Brazilia, nu faceti decat jumatate din ele aici! Sa stiti ca nu scapati, o sa mai discutam pe tema asta!”. Sunt deja amuzat, mai ales uitandu-ma la reactia usor incurcata a suedezilor, zambitori dar, se simte, si ei usor surprinsi de franchetea ministrului. Mai mult, ma uit la cativa brazilieni din sala si toti zambesc si la intrebari si raspunsuri multi spun, sinceri, “ne place foarte mult ce faceti, domnule Ministru”. Raman surprins si incerc sa-mi amintesc cand am auzit spus lucrul acesta in ultimii ani de la vreun jurnalist roman, in plenul unei sedinte guvernamentale. Mmmm…niciodata. Nici macar televiziunile/ziarele cu apartenenta politica evidenta nu prea indraznesc sa faca asta CHIAR pe fata.
La noi se discuta de tehnologizarea scolilor de nu stiu cat timp. Se incearca realizarea de licitatii, se blocheaza (aceleasi) licitatii, se cearta, se bat pe bani si pana la urma scolile tot in paragina sunt. Recent, in Brazilia, toate unitatile de invatamant din mediul urban au fost conectate la Internet. Proiectul este sustinut in parte de guvernul local si de Telefonica, operatorul principal din Brazilia. Urmeaza cele din zone rurale, prin alte tehnologii.
Amazonul, in mod sigur una dintre zonele cele mai greu accesibile tehnologic (si nu numai) din lume, incepe de asemenea sa aiba acoperire – nu numai telefonica si de Internet, cat si medicala. Guvernul Braziliei va investi nu mai putin de 17 MILIARDE de dolari in vapoare medicale care sa ajute cele circa 3 milioane de persoane din mici comunitati ce traiesc pe marginea Amazonului si afluentilor sai. Primul vapor, o investitie de 500.000 de dolari, este in functiune si serveste 20.000 de oameni ce se afla la ore bune de orice centru medical specializat. Este o afacere buna si pentru stat intrucat, daca stai sa calculezi, iesi mai ieftin decat sa suporti "cazarea" bolnavilor cateva zile sau chiar saptamani in orase.
In ultimii ani s-au montat antene telefonice, cu ajutorul guvernului dar si investitorilor privati ce realizeaza ca pot si face business si in acea regiune, in Amazon, oferind Internet in micile comunitati.
In comunitati de mii si zeci de mii de oameni s-au instalat camere de supraveghere pe toata suprafata lor.
In altele se incearca atragerea de investitori straini prin construirea de cladiri noi, HUB-uri tehnologice, mici “Silicon Valley-uri” portugheze.
In favele, desi este inca saracie lucie, guvernul a inceput in ritm accelerat construirea de scoli moderne, cu Internet si laptop-uri. Politistii inca stau la fiecare colt de strada, insa dealerii de droguri au fost ori omorati ori prinsi in marele asalt al armatei asupra favelelor din urma cu putini ani – o initiativa secreta a guvernului, de asemenea, pentru eradicarea completa a marilor infractori din acele regiuni defavorizate.
Vorbesc si cu doi copii din favele. La inceput timizi, apoi prind curaj dupa ce le arat cateva poze pe camera foto. Incep sa rada. Ii intreb, cu ajutorul unui translator, ce viseaza sa se faca cand o sa fie mari. “Eu vreau sa fiu balerina!”, spune o fata de vreo 5-6 ani. Baiatul, putin mai mare, mai serios, vrea sa se faca om de afaceri. “Pana mai acum un an, doi, copiii de aici nici nu visau la altceva decat ce vedeau pe strada. Acum, tehnologia ii ajuta sa vada mai departe de propriile locuinte, li se permite sa viseze”, imi explica profesoara lor, o doamna corpolenta si cu zambet larg.
“Fiecare generatie tanara care nu are acces la tehnologie asa cum trebuie, fiecare generatie care invata fara Internet in scoli, fara acces la cunostiintele globale, este, in acceptia mea, o generatie greu de recuperat! De aceea si hotararea noastra si investitiile masive in sistemul educational”, spune, hotarat, Paulo Silva. Apoi isi sustine cuvintele cu date concrete despre ce A FACUT deja si abia APOI cu ce va face.
Vorbesc cu taximetristul, in drum spre aeroport. Nu stie el mare engleza, dar pana la urma cu boaba mea de spaniolo-portugheza, gestica si niste engleza, ne intelegem. Pe scurt, tara se misca. Guvernantii fura, dar, spune el, si fac destul de multe! Pana la urma, da el din umeri, fericit ca are cu cine discuta, “politicienii tot politicieni sunt! Da’ uite, aici au facut in cateva saptamani podul asta si aici au asfaltat complet, au facut strada cu 4 benzi!”, zice el, vadit multumit.
Vorbesc de asemenea cu un suedez de la Ericsson care e in Brazilia din 2006. Sunt curios de perceptia lui asupra evolutiei tarii, mai ales stiind ca suedezii tind sa fie destul de critici uneori. “Brazilia este pe val. Se fac foarte multe lucruri, guvernul se implica, au multe proiecte. Probabil este si datorita faptului ca aici vor avea loc in anii urmatori Campionatul Mondial de Fotbal si Jocurile Olimpice. Populatia intelege ca tot ce se face acum va fi in beneficiul lor. Chiar se construieste, au multe proiecte in derulare si dead line-uri pe care in general le respecta. Atunci cand se implica si companiile private, precum Ericsson, nu este filantropie. Este business!“.
Raman datele clare. Brazilia intra in top 5 cele mai puternice economii din lume, in ciuda istoriei zbuciumate si, de ce nu, a naturii care nu permite atat de usor integrarea tuturor cetatenilor. Turismul bubuie, cu venituri de 6,7 miliarde dolari (exclusiv bonuri) si 5,4 milioane vizitatori in 2011, infrastructura este dezvoltata, moneda nationala, Realul, creste.
Lista de reusite ar putea continua. Am plecat din cea mai mare tara din America de Sud cu senzatia ca “se poate”! Chiar si in cele mai dificile conditii, se poate! Se poate sa nu ai strazi gaurite, se poate sa integrezi in societate cei mai “neintegrabili” oameni, se poate sa faci business bun in zone aproape imposibile, se poate sa iti sustii tara si sa atragi investitii straine, se poate sa ai si politicieni care vor sa faca ceva pentru tara lor.
Pentru ca, pana la urma, ei reprezinta intreaga natiune si ei sunt alesi sa ne reprezinte si slujeasca pe NOI, si nu noi sa le slujim intereselor lor.
Si nu vorbesc de un stat foarte dezvoltat, o Mare Britanie, o Germanie sau Suedie, ci de Brazilia, stat care a trebuit sa “pacifice” acum doi ani rau famatele zone periferice oraselor mari, favelele, cu ajutorul armatei, stat acoperit in mare parte de jungla si care se confrunta cu numeroase boli si saracie lucie in anumite zone greu accesibile. Stat unde insa lucrurile CHIAR se misca, si intr-o directie foarte buna.
Daca exista vointa, bun simt si cinste, nimic nu este imposibil.
De-a lungul a sase ani am tot fost la conferinte in care diferiti ministri romani foloseau sintagme precum “trebuie sa facem”, “vom construi”, “va trebui sa avem grija sa”, “suntem mandri de” si mai putin “am facut”, “am realizat ceva cu adevarat remarcabil”, si nu doar 10 kilometri amarati de autostrada in ‘n’ ani. In Romania se promit atatea proiecte “pe hartie” incat, de la un punct, incepe sa iti fie lehamite sa te mai duci sa asculti aceleasi balarii (pentru a folosi un cuvant popular). Ca fapt divers, imi placea la un moment dat sa anticipez declaratii ale anumitor ministri romani inainte de discursurile lor si, in mod (semi)amuzant, multe dintre ele le nimeream aproape la litera.Mai mult, atunci cand o companie straina intra in Romania, se aduna gloata toti ministri responsabili chiar si indirect, Prim-Ministrul, se strang maini, se taie panglici si se felicita intre ei de zici ca gata, firma X va scoate in mod clar Romania din criza. Totul e roz.
Hai sa vedem cu ce difera “ai lor”, din America de Sud, de “ai nostri”
Am avut ocazia sa asist la o conferinta de presa sustinuta de Ericsson, una dintre cele mai mari companii IT la nivel mondial, la care au fost invitati printre altii primarul unei localitati unde compania suedeza are o fabrica precum si ministrul telecomunicatiilor din Brazilia, Paulo Bernardo Silva.Sincer, ma pregateam cu stoicism sa asist la discursuri populiste, pupaturi prelungite, multumiri si felicitari de ambele parti, dupa modelul romanesc. DELOC mica mi-a fost surpriza cand, la doar un minut de la inceputul speech-ului, ministrul telecomunicatiilor brazilian s-a intors subit si usor incruntat spre reprezentantii de top ai Ericsson spunand, ca un parinte dojenitor, “sa stiti ca sunt destul de suparat pe voi!”.
Ma astept la o gluma, ceva. Pana la urma, Ericsson este unul dintre cei mai mari investitori straini din Brazilia! Cum poti sa fii suparat pe asa ceva?!
“Sunt suparat pe voi pentru ca, in loc sa produceti TOATE echipamentele in Brazilia, nu faceti decat jumatate din ele aici! Sa stiti ca nu scapati, o sa mai discutam pe tema asta!”. Sunt deja amuzat, mai ales uitandu-ma la reactia usor incurcata a suedezilor, zambitori dar, se simte, si ei usor surprinsi de franchetea ministrului. Mai mult, ma uit la cativa brazilieni din sala si toti zambesc si la intrebari si raspunsuri multi spun, sinceri, “ne place foarte mult ce faceti, domnule Ministru”. Raman surprins si incerc sa-mi amintesc cand am auzit spus lucrul acesta in ultimii ani de la vreun jurnalist roman, in plenul unei sedinte guvernamentale. Mmmm…niciodata. Nici macar televiziunile/ziarele cu apartenenta politica evidenta nu prea indraznesc sa faca asta CHIAR pe fata.
La noi se discuta de tehnologizarea scolilor de nu stiu cat timp. Se incearca realizarea de licitatii, se blocheaza (aceleasi) licitatii, se cearta, se bat pe bani si pana la urma scolile tot in paragina sunt. Recent, in Brazilia, toate unitatile de invatamant din mediul urban au fost conectate la Internet. Proiectul este sustinut in parte de guvernul local si de Telefonica, operatorul principal din Brazilia. Urmeaza cele din zone rurale, prin alte tehnologii.
Amazonul, in mod sigur una dintre zonele cele mai greu accesibile tehnologic (si nu numai) din lume, incepe de asemenea sa aiba acoperire – nu numai telefonica si de Internet, cat si medicala. Guvernul Braziliei va investi nu mai putin de 17 MILIARDE de dolari in vapoare medicale care sa ajute cele circa 3 milioane de persoane din mici comunitati ce traiesc pe marginea Amazonului si afluentilor sai. Primul vapor, o investitie de 500.000 de dolari, este in functiune si serveste 20.000 de oameni ce se afla la ore bune de orice centru medical specializat. Este o afacere buna si pentru stat intrucat, daca stai sa calculezi, iesi mai ieftin decat sa suporti "cazarea" bolnavilor cateva zile sau chiar saptamani in orase.
In ultimii ani s-au montat antene telefonice, cu ajutorul guvernului dar si investitorilor privati ce realizeaza ca pot si face business si in acea regiune, in Amazon, oferind Internet in micile comunitati.
In comunitati de mii si zeci de mii de oameni s-au instalat camere de supraveghere pe toata suprafata lor.
In altele se incearca atragerea de investitori straini prin construirea de cladiri noi, HUB-uri tehnologice, mici “Silicon Valley-uri” portugheze.
In favele, desi este inca saracie lucie, guvernul a inceput in ritm accelerat construirea de scoli moderne, cu Internet si laptop-uri. Politistii inca stau la fiecare colt de strada, insa dealerii de droguri au fost ori omorati ori prinsi in marele asalt al armatei asupra favelelor din urma cu putini ani – o initiativa secreta a guvernului, de asemenea, pentru eradicarea completa a marilor infractori din acele regiuni defavorizate.
Vorbesc si cu doi copii din favele. La inceput timizi, apoi prind curaj dupa ce le arat cateva poze pe camera foto. Incep sa rada. Ii intreb, cu ajutorul unui translator, ce viseaza sa se faca cand o sa fie mari. “Eu vreau sa fiu balerina!”, spune o fata de vreo 5-6 ani. Baiatul, putin mai mare, mai serios, vrea sa se faca om de afaceri. “Pana mai acum un an, doi, copiii de aici nici nu visau la altceva decat ce vedeau pe strada. Acum, tehnologia ii ajuta sa vada mai departe de propriile locuinte, li se permite sa viseze”, imi explica profesoara lor, o doamna corpolenta si cu zambet larg.
“Fiecare generatie tanara care nu are acces la tehnologie asa cum trebuie, fiecare generatie care invata fara Internet in scoli, fara acces la cunostiintele globale, este, in acceptia mea, o generatie greu de recuperat! De aceea si hotararea noastra si investitiile masive in sistemul educational”, spune, hotarat, Paulo Silva. Apoi isi sustine cuvintele cu date concrete despre ce A FACUT deja si abia APOI cu ce va face.
Vorbesc cu taximetristul, in drum spre aeroport. Nu stie el mare engleza, dar pana la urma cu boaba mea de spaniolo-portugheza, gestica si niste engleza, ne intelegem. Pe scurt, tara se misca. Guvernantii fura, dar, spune el, si fac destul de multe! Pana la urma, da el din umeri, fericit ca are cu cine discuta, “politicienii tot politicieni sunt! Da’ uite, aici au facut in cateva saptamani podul asta si aici au asfaltat complet, au facut strada cu 4 benzi!”, zice el, vadit multumit.
Vorbesc de asemenea cu un suedez de la Ericsson care e in Brazilia din 2006. Sunt curios de perceptia lui asupra evolutiei tarii, mai ales stiind ca suedezii tind sa fie destul de critici uneori. “Brazilia este pe val. Se fac foarte multe lucruri, guvernul se implica, au multe proiecte. Probabil este si datorita faptului ca aici vor avea loc in anii urmatori Campionatul Mondial de Fotbal si Jocurile Olimpice. Populatia intelege ca tot ce se face acum va fi in beneficiul lor. Chiar se construieste, au multe proiecte in derulare si dead line-uri pe care in general le respecta. Atunci cand se implica si companiile private, precum Ericsson, nu este filantropie. Este business!“.
Raman datele clare. Brazilia intra in top 5 cele mai puternice economii din lume, in ciuda istoriei zbuciumate si, de ce nu, a naturii care nu permite atat de usor integrarea tuturor cetatenilor. Turismul bubuie, cu venituri de 6,7 miliarde dolari (exclusiv bonuri) si 5,4 milioane vizitatori in 2011, infrastructura este dezvoltata, moneda nationala, Realul, creste.
Lista de reusite ar putea continua. Am plecat din cea mai mare tara din America de Sud cu senzatia ca “se poate”! Chiar si in cele mai dificile conditii, se poate! Se poate sa nu ai strazi gaurite, se poate sa integrezi in societate cei mai “neintegrabili” oameni, se poate sa faci business bun in zone aproape imposibile, se poate sa iti sustii tara si sa atragi investitii straine, se poate sa ai si politicieni care vor sa faca ceva pentru tara lor.
Pentru ca, pana la urma, ei reprezinta intreaga natiune si ei sunt alesi sa ne reprezinte si slujeasca pe NOI, si nu noi sa le slujim intereselor lor.
