Initial mi-am propus sa scriu un editorial despre piata de publicitate online si modul cum a fost afectata de recentele evenimente de la Netbridge. Mi se parea interesata constatarea ca NetBridge are toate sansele sa supravietuiasca rupturii de saptamana trecuta, ca beneficiaza de un atu, neutralitatea, pe care nu il au multi pe piata. Voiam sa vorbesc despre vehiculele interesante de imagine pe care inca le detine NetBridge (trafic.ro sau kestionare.ro), care o sa-i permita sa ramana in viitor un jucator important pe piata. Voiam sa spun ca, in ciuda multor opinii, eu as fi pariat ca NetBridge ramane acolo, in primii trei jucatori.
Dar toate aceste evenimente care reusesc sa scoata Romania din amorteala au palit in fata unei stiri care reuseste sa enerveze opinia publica: Operatiunea Gramofonul. Desi, la cate am auzit pana acum, ar trebui sa vorbim de "Operatiunea Trombonul".
Autoritatile publice si organismele colective din domeniul proprietatii intelectuale au decis sa se uneasca. Ha? Nu erau unite? Adica, batalia de pana acum din Parlament (cu privire la taxele colectate de organismele de gestiune colectiva) nu a aratat frontul comun al acestora? Nu au castigat tocmai pentru ca au reusit sa faca lobby mai interesant pe langa guvernanti? Nu este domnul Iorgulescu Ministru al Culturii?
Cat despre autoritati, se unesc cu cine pot, intr-o incercare patetica, uneori, de a se da rotunde in fata Uniunii. Aplica legea asa cum aud ca ar fi mai bine. Altfel, de ce nu am mai auzit nimic despre mersul anchetelor incepute acum cateva luni? De ce nu avem condamnari?
Am avut circ. Ne-a ajuns. Acum, sa aflam ce incasari a avut spectacolul. Poate suntem in faliment, deja...
Iar aceasta ipoteza este sustinuta foarte bine de evenimentele curente. Constituirea “Grupului de lucru pe probleme de proprietate intelectuala”, amintit mai sus, un organism care vrea sa unifice eforturile autoritatilor implicate in combaterea pirateriei, e cel mai bun exemplu.
Printre altele, grupul va tinti, poate, utilizatorii de file-sharing. Carora le va descarca lista de materiale puse in comun, pentru a afla in ce masura este sau nu vorba de partajarea ilegala a unor materiale aflate sub drept de autor.
Daca este sa ne jucam putin, ar trebui sa observam ca situatia este cel putin asemanatoare unei alte situatii despre care se vorbeste mult in perioada actuala: ascultarea preventiva a telefoanelor unor persoane sau personaje, pentru a preintampina eventuale infractiuni savarsite de acestea.
Ups! Opinia publica s-a revoltat impotriva unei asemenea idei. Autoritatile au inceput sa dea inapoi si, de voie de nevoie, au recunoscut ca fara un mandat anterior, nu se pot intercepta convorbiri telefonice.
Prin urmare, este logic ca nu se poate descarca o lista de materiale puse in share, pentru a putea fi folosita ca proba in instanta, decat daca cel care descarca are anterior un mandat de perchezitie semnat de un judecator. Sigur, ca in urma descarcarii nelegale a listei, se poate obtine un madat viitor impotriva user-ului in cauza.
Dar, la un eventual proces, apararea se poate construi in jurul unei afirmatii interesante:
Infractiunea exista doar daca publicul poate accesa n orice loc sau n orice moment ales n mod individual, materialele puse in share. Politia trebuie sa dovedeasca acest aspect daca vrea sa obtina o condamnare. Cum se poate dovedi? Eu nu gasesc argumente, decat daca vorbim de postarea materialelor pe un server (http, ftp, etc). In cazul retelelor de share normale, simpla inchidere a computerului din cand in cand este de natura a indeparta caracterul penal al faptei.
Si, inca ceva. Oare..., nick-ul de pe care va intra userul politist, are ceva in share?
Dar toate aceste evenimente care reusesc sa scoata Romania din amorteala au palit in fata unei stiri care reuseste sa enerveze opinia publica: Operatiunea Gramofonul. Desi, la cate am auzit pana acum, ar trebui sa vorbim de "Operatiunea Trombonul".
Autoritatile publice si organismele colective din domeniul proprietatii intelectuale au decis sa se uneasca. Ha? Nu erau unite? Adica, batalia de pana acum din Parlament (cu privire la taxele colectate de organismele de gestiune colectiva) nu a aratat frontul comun al acestora? Nu au castigat tocmai pentru ca au reusit sa faca lobby mai interesant pe langa guvernanti? Nu este domnul Iorgulescu Ministru al Culturii?
Cat despre autoritati, se unesc cu cine pot, intr-o incercare patetica, uneori, de a se da rotunde in fata Uniunii. Aplica legea asa cum aud ca ar fi mai bine. Altfel, de ce nu am mai auzit nimic despre mersul anchetelor incepute acum cateva luni? De ce nu avem condamnari?
Am avut circ. Ne-a ajuns. Acum, sa aflam ce incasari a avut spectacolul. Poate suntem in faliment, deja...
Iar aceasta ipoteza este sustinuta foarte bine de evenimentele curente. Constituirea “Grupului de lucru pe probleme de proprietate intelectuala”, amintit mai sus, un organism care vrea sa unifice eforturile autoritatilor implicate in combaterea pirateriei, e cel mai bun exemplu.
Printre altele, grupul va tinti, poate, utilizatorii de file-sharing. Carora le va descarca lista de materiale puse in comun, pentru a afla in ce masura este sau nu vorba de partajarea ilegala a unor materiale aflate sub drept de autor.
Daca este sa ne jucam putin, ar trebui sa observam ca situatia este cel putin asemanatoare unei alte situatii despre care se vorbeste mult in perioada actuala: ascultarea preventiva a telefoanelor unor persoane sau personaje, pentru a preintampina eventuale infractiuni savarsite de acestea.
Ups! Opinia publica s-a revoltat impotriva unei asemenea idei. Autoritatile au inceput sa dea inapoi si, de voie de nevoie, au recunoscut ca fara un mandat anterior, nu se pot intercepta convorbiri telefonice.
Prin urmare, este logic ca nu se poate descarca o lista de materiale puse in share, pentru a putea fi folosita ca proba in instanta, decat daca cel care descarca are anterior un mandat de perchezitie semnat de un judecator. Sigur, ca in urma descarcarii nelegale a listei, se poate obtine un madat viitor impotriva user-ului in cauza.
Dar, la un eventual proces, apararea se poate construi in jurul unei afirmatii interesante:
Infractiunea exista doar daca publicul poate accesa n orice loc sau n orice moment ales n mod individual, materialele puse in share. Politia trebuie sa dovedeasca acest aspect daca vrea sa obtina o condamnare. Cum se poate dovedi? Eu nu gasesc argumente, decat daca vorbim de postarea materialelor pe un server (http, ftp, etc). In cazul retelelor de share normale, simpla inchidere a computerului din cand in cand este de natura a indeparta caracterul penal al faptei.
Si, inca ceva. Oare..., nick-ul de pe care va intra userul politist, are ceva in share?
