Lasam in urma un an mai dificil decat 2011, indeosebi pentru ca politicul a fost mai implicat in economie. Am scris in aceasta sectiune de Opinii de-a lungul anului despre cheltuirea banului public, am analizat stirile bune referitoare la performantele antreprenorilor romani si am publicat sistematic articole despre absurditatile economice care ne inconjoara zi de zi. Vom continua demersul si anul viitor, iar acum va propun un scurt bilant pentru 2012: ce am invatat despre business si economie?
(1) Insolventa poate fi un instrument politic.
Mai multe companii mari nu si-au mai putut plati datoriile in 2012 si au fost nevoite sa ceara insolventa, iar o parte dintre acestea au incetat definitiv activitatea. Spre deosebire de insolventele din mediul privat – discrete, eficiente, urmate de restructurari financiare si operationale care au dus la imbunatatirea operatiunilor, cele ale companiilor controlate de stat au fost doar unelte ale bricolajului electoral. Sa luam doar exemplul Hidroelectrica, cea mai mare companie aflata in insolventa. Compania intrata in insolventa la 20 iunie a devenit vector de imagine pentru guvernanti si va ramane neorganizata financiar si operational atata timp cat la “butoanele” contractelor colective de munca vor fi apropiati ai antreprenorilor politici. Spre deosebire de Hidroelectrica, un instrument politic si de manipulare, in mediul privat avem exemple adevarate de restructurare. Sa luam doar un exemplu mai vechi, din 2009: Leonardo, un studiu de caz prin care am vazut ce inseamna un proces de restructurare. Fara sa compar un mamut din energie cu cel mai mare retailer de incaltaminte, am vazut cum Leonardo a trecut rapid printr-un proces de restructurare ce a vizat in cele din urma supravietuirea pe termen scurt a companiei si imbunatatirea starii lichiditatilor pentru plata datoriilor urgente. Gasim alte exemple de restructurari si insolvente finalizate eficient pentru antreprenorii economici in acest articol.
(2) Consultantii sunt eficienti in mediul privat, iar la stat sunt batjocoriti.
Am analizat foarte atent proiectele consultantilor financiari si ale bancherilor de investitii in 2012. Din punctul meu de vedere, sa fii angajatul oamenilor politici (sa fii birocrat) se aseamana cu a lucra impreuna cu institutiile statului, ca subcontractor, consilier sau partener de afaceri. Practic, te transformi intr-un birocrat, te vei diferentia de un non-birocrat prin faptul ca activeaza intr-un domeniu in care este irealizabil sa apreciezi roadele muncii unui om in termeni monetari. Asa cum scria Ludwig von Mises in lucrarea „Birocratia”, ”ceea ce primeste natiunea pentru aceasta cheltuiala nu poate fi apreciat in bani, oricat de important si de valoros ar fi acest output. Aprecierea lui depinde de libertatea de actiune a guvernului”. Unde vreau sa ajung? Va propun inca un studiu de caz concret. In plina campanie electorala, guvernul incapabil sa duca la capat o privatizare a pus esecul exclusiv pe umerii consultantilor: “nu vom mai apela la serviciile consultantului PricewaterhouseCoopers” pentru viitoarele procese de privatizare deoarece acesta a recomandat gresit ca la licitatia de vanzare a Oltchim sa fie acceptat oricine. Altfel spus, consultantii au fost neprofesionisti. Despre ce companie de consultanta vorbim? Ca o sfidare pentru birocratul roman, consultantii aratati cu degetul (PwC) au intermediat trei din cele mai mari si de succes tranzactii private incheiate in 2012: I. Deal-ul Metair Investments - Rombat II. Achizitia grupului EnergoBit de catre Innova Capital si BERDsi III. Preluarea International Business Transport de catre israelienii de la Taavura. De altfel, tranzactii foarte relevante intr-o piata de M&A tot mai anemica.
(3) Guvernantii detesta privatizarile, solutia care elimina arieratele, importa capital si tehnologie.
Cu riscul de a fi acuzat de consecventa fata de anumite procese economice care nu se vor intampla prea curand, o spun din nou cat se poate de limpede: 2012 ramane un an in care guvernantii au facut acrobatie cu decizii anti-piata libera. Fie ca la sefia guvernului a fost Mihai Razvan Ungureanu, cu al sau insucces de la Cupru Min, ori Victor Ponta cu balbaielile de la Oltchim, guvernantii ne-au invatat cum sa mentii in proprietatea statului active cu pierderi lunare de milioane de euro. Cum arata, de fapt, argumentul guvernantului care refuza sa ia mana de pe gaurile negre ale bugetului public? “Privatizarea nu trebuie sa fie un obiectiv in sine. Avem si alte variante de lucru.” Am vazut optiunile de lucru in ultimii cinci ani, am auzit zilele astea si din gura eternului ministru Varujan Vosganian: “Nu vom mai privatiza resursele, ci vom cauta parteneri pentru asociere.”
(4) Mecanismul fraudelor financiare include si institutii ale statului.
Asa cum constata Cristian Tudorescu in open-ed-ul publicat recent, 2012 a fost un an plin de provocari pentru pietele financiare. Si ce provocari! Anul care se apropie de final a scos la iveala probleme de natura fraudei in sectorul bancar, iar pentru aria plasamentelor financiare a adus in prim-plan cazul Sima. Ambele cazuri s-au produs sub ochii ori cu semnatura institutiilor de stat. Prima situatie a infatisat hazardul moral institutionalizat dat de “stampila” etatista si protectoare a unui fond de garantare a creditelor si de girul supravegherii bancii centrale, iar al doilea caz a demonstrat cum institutiile etatiste de reglementare (in cazul de fata, CNVM, comisia care supravegheaza piata de capital romaneasca) sunt incapabile sa protejeze interesele investitorilor, asa cum o poate face doar institutia pietei libere.
(5) Un faliment are si explicatii economice: esecul Mic.ro.
Una dintre cele mai importante stiri ale anului in mediul de business a fost, fara indoiala, falimentul Mic.ro. Ca multe evenimente din viata lui Dinu Patriciu, acest moment a fost analizat si intors pe toate fetele. Pe mine m-a interesat exclusiv esecul antreprenorial al miliardarului, astfel incat am cautat alaturi de colegii mei adevaratele explicatii de piata ale insuccesului unui proiect de retail: capital pentru investitii si operatiuni insuficient, management al categoriilor de produse defectuos, o imagine inconsistenta la nivel de grup, etc. Consider ca intr-o societate in care povestile de afaceri sunt abordate din perspectiva politica ori de tabloid, ar trebui sa avem mai multe articole si evenimente in care sa ne fie prezentata si psihologia esecului in business.
(6) Bancile centrale au fost foarte puternice anul acesta. Din pacate!
Bancherii centrali si-au aratat muschii si in 2012: Fed ne ameninta ca achizitioneaza obligatiuni de 40 de miliarde de dolari pe luna, Banca Japoniei extinde constant programele de achizitii de active financiare, Banca Centrala Europeana ne linisteste ca este pregatita sa cumpere obligatiuni ale tarilor din zona euro cu probleme financiare. Cu ce cost? Cine plateste, de fapt, factura “tiparnitei” de bani? Au fost scrise tratate de economie care au raspuns acestor intrebari, iar un adevar este tot mai evident: lumea mondiala va continua sa simta recesiuni economice atata timp cat bancile centrale isi mentin monopolul asupra emisiunii de moneda.
(7) Politica “bate la fund” mersul economiei.
Stabilitatea este factorul cel mai important al dezvoltarii economice rapide si de durata. Mugur Isarescu, cel mai bun comunicator din Romania in opinia mea, a spus-o fara inconjur vara aceasta: “Gura bate fundul. (..) Cine nu stie sa dialogheze poate sa mearga acasa si sa nu ne scoata pe noi din casa.” Dar si asa, stabilitatea politica nu este suficienta fara prima conditie din cele susmentionate. Asa cum spunea fostul presedinte al bancii centrale din Polonia, Leszek Balcerowicz, in timp ce “dintr-o combinatie de stabilitate politica si politica economica defectuoasa se obtine Coreea de Nord, dintr-o combinatie de stabilitate politica si politica economica justa se obtine Coreea de Sud.”
Cu siguranta, mai sunt si alte lucruri economice si de business pe care le-am invatat anul acesta: mediocritatea in atragerea investitiilor straine, lectii frumoase de pe urma unor tranzactii ale antreprenorilor romani, pacaleala fondurilor europene, lipsa listarilor de pe piata de capital si multe altele. Dau mai departe cuvantul cititorilor, astfel incat sa completam impreuna un bilant cu argument obiective, bazat pe ce s-a intamplat in economie in 2012. Care au fost principalele evenimente economice si de business de anul acesta? Ce ati invatat in 2012?
(1) Insolventa poate fi un instrument politic.
Mai multe companii mari nu si-au mai putut plati datoriile in 2012 si au fost nevoite sa ceara insolventa, iar o parte dintre acestea au incetat definitiv activitatea. Spre deosebire de insolventele din mediul privat – discrete, eficiente, urmate de restructurari financiare si operationale care au dus la imbunatatirea operatiunilor, cele ale companiilor controlate de stat au fost doar unelte ale bricolajului electoral. Sa luam doar exemplul Hidroelectrica, cea mai mare companie aflata in insolventa. Compania intrata in insolventa la 20 iunie a devenit vector de imagine pentru guvernanti si va ramane neorganizata financiar si operational atata timp cat la “butoanele” contractelor colective de munca vor fi apropiati ai antreprenorilor politici. Spre deosebire de Hidroelectrica, un instrument politic si de manipulare, in mediul privat avem exemple adevarate de restructurare. Sa luam doar un exemplu mai vechi, din 2009: Leonardo, un studiu de caz prin care am vazut ce inseamna un proces de restructurare. Fara sa compar un mamut din energie cu cel mai mare retailer de incaltaminte, am vazut cum Leonardo a trecut rapid printr-un proces de restructurare ce a vizat in cele din urma supravietuirea pe termen scurt a companiei si imbunatatirea starii lichiditatilor pentru plata datoriilor urgente. Gasim alte exemple de restructurari si insolvente finalizate eficient pentru antreprenorii economici in acest articol.
(2) Consultantii sunt eficienti in mediul privat, iar la stat sunt batjocoriti.
Am analizat foarte atent proiectele consultantilor financiari si ale bancherilor de investitii in 2012. Din punctul meu de vedere, sa fii angajatul oamenilor politici (sa fii birocrat) se aseamana cu a lucra impreuna cu institutiile statului, ca subcontractor, consilier sau partener de afaceri. Practic, te transformi intr-un birocrat, te vei diferentia de un non-birocrat prin faptul ca activeaza intr-un domeniu in care este irealizabil sa apreciezi roadele muncii unui om in termeni monetari. Asa cum scria Ludwig von Mises in lucrarea „Birocratia”, ”ceea ce primeste natiunea pentru aceasta cheltuiala nu poate fi apreciat in bani, oricat de important si de valoros ar fi acest output. Aprecierea lui depinde de libertatea de actiune a guvernului”. Unde vreau sa ajung? Va propun inca un studiu de caz concret. In plina campanie electorala, guvernul incapabil sa duca la capat o privatizare a pus esecul exclusiv pe umerii consultantilor: “nu vom mai apela la serviciile consultantului PricewaterhouseCoopers” pentru viitoarele procese de privatizare deoarece acesta a recomandat gresit ca la licitatia de vanzare a Oltchim sa fie acceptat oricine. Altfel spus, consultantii au fost neprofesionisti. Despre ce companie de consultanta vorbim? Ca o sfidare pentru birocratul roman, consultantii aratati cu degetul (PwC) au intermediat trei din cele mai mari si de succes tranzactii private incheiate in 2012: I. Deal-ul Metair Investments - Rombat II. Achizitia grupului EnergoBit de catre Innova Capital si BERDsi III. Preluarea International Business Transport de catre israelienii de la Taavura. De altfel, tranzactii foarte relevante intr-o piata de M&A tot mai anemica.
(3) Guvernantii detesta privatizarile, solutia care elimina arieratele, importa capital si tehnologie.
Cu riscul de a fi acuzat de consecventa fata de anumite procese economice care nu se vor intampla prea curand, o spun din nou cat se poate de limpede: 2012 ramane un an in care guvernantii au facut acrobatie cu decizii anti-piata libera. Fie ca la sefia guvernului a fost Mihai Razvan Ungureanu, cu al sau insucces de la Cupru Min, ori Victor Ponta cu balbaielile de la Oltchim, guvernantii ne-au invatat cum sa mentii in proprietatea statului active cu pierderi lunare de milioane de euro. Cum arata, de fapt, argumentul guvernantului care refuza sa ia mana de pe gaurile negre ale bugetului public? “Privatizarea nu trebuie sa fie un obiectiv in sine. Avem si alte variante de lucru.” Am vazut optiunile de lucru in ultimii cinci ani, am auzit zilele astea si din gura eternului ministru Varujan Vosganian: “Nu vom mai privatiza resursele, ci vom cauta parteneri pentru asociere.”
(4) Mecanismul fraudelor financiare include si institutii ale statului.
Asa cum constata Cristian Tudorescu in open-ed-ul publicat recent, 2012 a fost un an plin de provocari pentru pietele financiare. Si ce provocari! Anul care se apropie de final a scos la iveala probleme de natura fraudei in sectorul bancar, iar pentru aria plasamentelor financiare a adus in prim-plan cazul Sima. Ambele cazuri s-au produs sub ochii ori cu semnatura institutiilor de stat. Prima situatie a infatisat hazardul moral institutionalizat dat de “stampila” etatista si protectoare a unui fond de garantare a creditelor si de girul supravegherii bancii centrale, iar al doilea caz a demonstrat cum institutiile etatiste de reglementare (in cazul de fata, CNVM, comisia care supravegheaza piata de capital romaneasca) sunt incapabile sa protejeze interesele investitorilor, asa cum o poate face doar institutia pietei libere.
(5) Un faliment are si explicatii economice: esecul Mic.ro.
Una dintre cele mai importante stiri ale anului in mediul de business a fost, fara indoiala, falimentul Mic.ro. Ca multe evenimente din viata lui Dinu Patriciu, acest moment a fost analizat si intors pe toate fetele. Pe mine m-a interesat exclusiv esecul antreprenorial al miliardarului, astfel incat am cautat alaturi de colegii mei adevaratele explicatii de piata ale insuccesului unui proiect de retail: capital pentru investitii si operatiuni insuficient, management al categoriilor de produse defectuos, o imagine inconsistenta la nivel de grup, etc. Consider ca intr-o societate in care povestile de afaceri sunt abordate din perspectiva politica ori de tabloid, ar trebui sa avem mai multe articole si evenimente in care sa ne fie prezentata si psihologia esecului in business.
(6) Bancile centrale au fost foarte puternice anul acesta. Din pacate!
Bancherii centrali si-au aratat muschii si in 2012: Fed ne ameninta ca achizitioneaza obligatiuni de 40 de miliarde de dolari pe luna, Banca Japoniei extinde constant programele de achizitii de active financiare, Banca Centrala Europeana ne linisteste ca este pregatita sa cumpere obligatiuni ale tarilor din zona euro cu probleme financiare. Cu ce cost? Cine plateste, de fapt, factura “tiparnitei” de bani? Au fost scrise tratate de economie care au raspuns acestor intrebari, iar un adevar este tot mai evident: lumea mondiala va continua sa simta recesiuni economice atata timp cat bancile centrale isi mentin monopolul asupra emisiunii de moneda.
(7) Politica “bate la fund” mersul economiei.
Stabilitatea este factorul cel mai important al dezvoltarii economice rapide si de durata. Mugur Isarescu, cel mai bun comunicator din Romania in opinia mea, a spus-o fara inconjur vara aceasta: “Gura bate fundul. (..) Cine nu stie sa dialogheze poate sa mearga acasa si sa nu ne scoata pe noi din casa.” Dar si asa, stabilitatea politica nu este suficienta fara prima conditie din cele susmentionate. Asa cum spunea fostul presedinte al bancii centrale din Polonia, Leszek Balcerowicz, in timp ce “dintr-o combinatie de stabilitate politica si politica economica defectuoasa se obtine Coreea de Nord, dintr-o combinatie de stabilitate politica si politica economica justa se obtine Coreea de Sud.”
Cu siguranta, mai sunt si alte lucruri economice si de business pe care le-am invatat anul acesta: mediocritatea in atragerea investitiilor straine, lectii frumoase de pe urma unor tranzactii ale antreprenorilor romani, pacaleala fondurilor europene, lipsa listarilor de pe piata de capital si multe altele. Dau mai departe cuvantul cititorilor, astfel incat sa completam impreuna un bilant cu argument obiective, bazat pe ce s-a intamplat in economie in 2012. Care au fost principalele evenimente economice si de business de anul acesta? Ce ati invatat in 2012?
