Saptamana trecuta am avut ocazia sa evaluez cateva zeci de proiecte de afacere propuse de tineri absolventi. Primul lucru pe care l-am constatat a fost acela ca multi dintre tineri (25-35 ani) nu mai au curajul sa viseze, in sensul plonjarii in spatiile nefamiliare. Lipsa de curaj nu se datoreaza, din nefericire, fricii de necunoscut, pentru ca, in acest domeniu, frica este buna; ea te determina sa inveti sa te pregatesti pentru a infrunta neprevazutul. Omul are o capacitate infinita de a se replia in fata necunoscutului pentru ca, apoi, sa-l converteasca in instrumente pentru cucerirea unor noi spatii. In spatele insiruirilor construite mai formal sau mai putin formal, (revenind la proiectele in discutie) se vedea o completa lancezeala a mintii.
Este perfect adevarat ca drumurile batatorite de altii si procedeele de tip copy-paste folosite la redactarea lucrarilor de diploma, ii tin astazi departe pe tinerii invatacei de salile “morbide” de lectura ale bibliotecilor universitatilor noastre (ce nu figureaza pe listele performantelor academice). Un lucru uita, insa, absolventii nostri: ca teoria nu-i ca practica. Daca slalomul printre examene se rezolva cu accesarea site-ului www.referate.ro si, cateodata, si mai rau, cu instrumente financiare neconventionale, slalomul printre interviurile pentru un job platit asa cum viseaza fiecare nou-nascut expulzat cu diploma din uterul universitar, se termina, pentru foarte multi, cu o defulare pe un forum a carui singura calitate este agresivitatea insiruirii de cuvinte fara nici o norma gramaticala. Ca sa poti sa scrii un proiect trebuie sa ai, neaparat, o idee inovatoare, sa vezi undeva, la orizont, acel loc unde vrei sa ajungi si, mai ales, sa crezi ca poti, si esti apt, sa nadusesti pana acolo. Daca ideea este a ta, si nu este doar un moft de trecut in CV, atunci partea de “bucatarie”, care inseamna analiza impactului a ceea iti propui sa faci asupra proceselor economice care se deruleaza deja in piata, costurile, investitiile si, evident, in final, profitabilitatea sunt doar raspunsuri logice la intrebarile pe care ti le pui singur atunci cand incerci sa asterni pe hartie traseul: de AICI pana ACOLO.
In timp ce un manager angajat pe o pozitie de raspundere mai mare sau mai mica risca, cel mult, sa-si piarda slujba si, eventual, sa risipeasca ceva mijloace fixe ce nu-i apartin, un antreprenor risca sa piarda, prin superficialitatea cu care porneste la drum, resursele financiare pe care le are, sau mai des, pe care nu le are, inca. El pune in pericol evolutia profesionala si financiara a angajatilor sai si, daca este pionier intr-un domeniu, submineaza increderea pietei in acel tip de produs (cum s-a intamplat cu comertul online si e-learning-ul, acum un deceniu).
Peste numai 2 luni, vom fi si noi, romanii, ejectati din “uterul tranzitiei” intr-o lume pe care o percepem acum doar filtrata de stirile in limbaj PFL (politic – foarte - lejer) unde speram sa supravietuim dupa modelul: copy - de pe serverul lor - paste in rasnita noastra. Dar asta nu va merge decat pentru cei care s-au hranit, sanatos, la minte cand erau conectati la cordonul ombilical al mamei mater.
