Scoala vietii lipseste din CV-uri

Ce-si doreste un tanar, la angajare? Mai putin un loc de munca unde sa invete, pentru mai tarziu. In alegerea postului primeaza remuneratia neta (nimeni nu se gandeste si la costurile angajatorului reflectate in suma bruta care, daca se aplica corect legea, inglobeaza impozitele si taxele pentru beneficiile in natura acordate lunar). Marea problema o constituie lipsa din CV-ul depus la angajare a experientei practice initiale, punctul de inceput al cercului vicios ce diminueaza sansele celor fara carte de munca la interviurile pentru posturile dorite.

Din perspectiva angajatorului, orice experienta intr-o companie cu procese complexe este la fel de importanta ca un curs teoretic absolvit cu diploma (scrisa pe hartie ce impresioneaza, si semnata cu initiale ce trimit la dictionarul englez-roman).

Acum, cand facultatile abunda in cursuri cu denumiri moderne care, de multe ori, nu fac decat sa reimpacheteze continuturi prafuite folosind forme usor vandabile, iar aplicatiile practice ale cunostintelor se reduc la (pseudo)angajari pe timp de vara finalizate in adeverinte bune doar de pus la dosar, dupa ce s-a pierdut vremea cu munca de receptie (in cel mai bun caz), studentii ar trebui sa inteleaga ca un loc de munca stabil in timpul facultatii (eventual cu ½ de norma) este o componenta obligatorie a educatiei pentru succesul dorit mai tarziu. Nu este important numai salariul, educatia costa bani oriunde in lume. Orice student care are posibilitatea de a intra intr-o organizatie mare, chiar pe usa de la subsol, trebuie sa considere aceasta oportunitate, precum intratul la o facultate de stat pe locuri neplatite.

Dupa angajare, ceea ce trebuie sa faca permanent este sa intrebe: “cu ce pot sa va mai ajut?”. Meseriile se fura, iar oricare dintre ele are un schelet flexibil pe care il simti, mai mult decat il inveti. Pricipala calitate a invatarii prin decizie in timp real consta in oportunitatea de a interactiona cu rezultanta deciziilor in grupuri reale (feed back-ul este un bumerang, te ingenuncheaza daca nu esti pregatit sa preiei impactul si, de cele mai multe ori, cel mai nou in grup plateste oalele sparte). Totul are un inceput si, cu cat mai devreme “incasezi lectia responsabilitatii asumate”, cu atat mai rapida este imunizarea.

Sunt unii parinti de moda veche, cu mentalitati de tipul “copilul trebuie sa studieze, sa mearga la scoala, nu sa-si piarda vremea cu munca de jos de unde nu invata nimic”. Mitul universitatii, pilula de intelepciune, a disparut odata cu globalizarea, iar cei care inteleg asta sunt invingatorii de maine.

Daca, la noi, “street smartness-ul” are conotatii peiorative, alimentate de tiparnitele de diplome false ale SRL-urilor invatarii, pentru occidentali street smartness este un punct forte intr-un CV. Nu exista diplome in street smartness, experienta practica a locurilor de munca anterioare unui interviu sunt argumente forte in accesarea listei scurte.

In acest sfarsit de saptamana, la o masa intr-un restaurant din Paris, am fost surprinsa de un tanar roman, Marius din Timisoara, ce conversa fluent in 5 limbi straine, de o politete profesionala de neintalnit la restaurantele noastre de 5 stele, din tara.

Curioasa, l-am intrebat de cata vreme lucreaza in Franta. Am aflat ca isi plateste o facultate privata de specialitate in constructii, ca munceste de 6 ani pentru ca sa se poata intoarce acasa cu cunostinte de ultima ora care sa-i asigure un post de top management.

Dupa discutiile plangaciase si fara finalitate pe care le tot aud despre exodul tinerilor, Marius m-a facut sa inteleg ca Romania are o mare sansa. Tinerii inca mai cred in educatie, desi noi ne-am straduit consecvent, in ultimii ani, sa le demonstram contrariul.

Setari Cookie-uri