Astazi este o zi mare pentru cei care cred cu tarie in infrastructura creata de stat din bani publici obtinuti din taxarea populatiei ori, mai rau, prin practicarea inflatiei sau expansiunea creditelor. Expandeaza guvernul cantitatea de bani pentru a-si finanta proiectele publice? Articolul de fata nu isi propune sa raspunda acestei intrebari, insa faptul ca Romania are cea mai ridicata inflatie din UE, de 4,4%, ar trebui sa ne dea de gandit.
Ziua de 14 iunie este importanta pentru guvernantii pasionati de taierea panglicilor: chiar la aceasta ora are loc inaugurarea noului pod peste Dunare, de la Calafat-Vidin. Participa premierul Victor Ponta, guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu (cel care semna acordul Romaniei cu Bulgaria pentru construirea podului pe vremea cand era prim-ministru, in martie 2000), premierul bulgar si comisarul european pentru politica regionala, Johannes Hahn, proiectul fiind finantat din fonduri ISPA.
Ma concentrez succint asupra proiectului inaugurat astazi cu surle si trambite, construit pe un acord semnat in urma cu 13 ani, ale carui costuri se ridica la aproape 300 milioane de euro. Cat despre cat vor scoate din buzunare soferii pentru plata, iata ca guvernul a stabilit (evident, fara vreun calcul economic sanatos, caci nu exista competitie privata) taxele pentru trecerea peste podul de la Calafat-Vidin.
Ma preocupa mai mult viitorul infrastructurii din sudul tarii, care iata ca va ramane tot in mainile statului si, implicit, pe cheltuiala cetateanului care plateste de trei ori pentru un pod de doi kilometri (prin impozitele care finanteaza o parte din bugetul la care contribuie guvernul, prin fondurile europene, care sunt tot bani proveniti din taxele percepute romanilor care au fost colectate la bugetul statului si apoi distribuite catre “pusculita” UE si, in final, prin taxele de 10-20 euro platite pentru traversarea Dunarii). Ei bine, am aflat astazi ca Bulgaria si Romania vor sa construiasca un al treilea pod peste Dunare, intre Silistra si Calarasi. Cele doua state vor cauta modalitati variate de finantare a proiectului, folosindu-se de fondurile structurale ale UE, Programul de cooperare transfrontaliera si Strategia Dunarii.
Daca vei deschide televizorul la aceasta ora, ii vei urmari la toate posturile de stiri pe ambasadorii investitiilor publice in infrastructura, insa putini iti vor explica, spre exemplu, cum statul distorsioneaza piata constructiilor prin proiectele sale ori cum fondurile gestionate de guvern isi pun amprenta asupra unor bunuri capitale care probabil ca ar fi utilizate mai bine in alta parte. In consecinta, apreciez ca am
gasit cel mai bun moment sa lansez o dezbatere deschisa prin propunerea ca al treilea pod peste Dunare sa fie administrat exclusiv privat pe baza incasarii unor tarife platite de utilizatorii finali. Au existat si inca mai sunt inaugurate astfel de proiecte la nivel international. Cat de profitabila este investitia in podul Calafat-Vidin? Este corecta din punct de vedere economic taxa de 113 lei, cat vor plati soferii de masini cu mai mult de 23 locuri pe scaune? S-ar rezolva problema traficului aglomerat, daca, spre exemplu, un antreprenor ar construi un pod privat si ar veni in piata cu un tarif pentru orele de varf? Va conduce un pod privat la un aer mai curat? Vom avea o diminuare a costurilor drumurilor? La aceste intrebari vom avea raspuns doar daca vom crea competitie privata prin scoaterea statului din ecuatia drumurilor, prin construirea unui al treilea pod privat, de dragul exemplului, chiar peste Dunare. Cum scenariul sa vedem posesori privati de drumuri este utopic, ne raman doua lucruri simple: sa dezbatem aici ideea podului spre libertate si sa ne gandim la aceasta optiune de fiecare data traversam noul pod Calafat-Vidin. Bineinteles, daca veti fi intr-una din cele peste 100.000 de vehicule care ar urma sa traverseze anual podul Calafat-Vidin.
Ziua de 14 iunie este importanta pentru guvernantii pasionati de taierea panglicilor: chiar la aceasta ora are loc inaugurarea noului pod peste Dunare, de la Calafat-Vidin. Participa premierul Victor Ponta, guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu (cel care semna acordul Romaniei cu Bulgaria pentru construirea podului pe vremea cand era prim-ministru, in martie 2000), premierul bulgar si comisarul european pentru politica regionala, Johannes Hahn, proiectul fiind finantat din fonduri ISPA.
Ma concentrez succint asupra proiectului inaugurat astazi cu surle si trambite, construit pe un acord semnat in urma cu 13 ani, ale carui costuri se ridica la aproape 300 milioane de euro. Cat despre cat vor scoate din buzunare soferii pentru plata, iata ca guvernul a stabilit (evident, fara vreun calcul economic sanatos, caci nu exista competitie privata) taxele pentru trecerea peste podul de la Calafat-Vidin.
Ma preocupa mai mult viitorul infrastructurii din sudul tarii, care iata ca va ramane tot in mainile statului si, implicit, pe cheltuiala cetateanului care plateste de trei ori pentru un pod de doi kilometri (prin impozitele care finanteaza o parte din bugetul la care contribuie guvernul, prin fondurile europene, care sunt tot bani proveniti din taxele percepute romanilor care au fost colectate la bugetul statului si apoi distribuite catre “pusculita” UE si, in final, prin taxele de 10-20 euro platite pentru traversarea Dunarii). Ei bine, am aflat astazi ca Bulgaria si Romania vor sa construiasca un al treilea pod peste Dunare, intre Silistra si Calarasi. Cele doua state vor cauta modalitati variate de finantare a proiectului, folosindu-se de fondurile structurale ale UE, Programul de cooperare transfrontaliera si Strategia Dunarii.
Daca vei deschide televizorul la aceasta ora, ii vei urmari la toate posturile de stiri pe ambasadorii investitiilor publice in infrastructura, insa putini iti vor explica, spre exemplu, cum statul distorsioneaza piata constructiilor prin proiectele sale ori cum fondurile gestionate de guvern isi pun amprenta asupra unor bunuri capitale care probabil ca ar fi utilizate mai bine in alta parte. In consecinta, apreciez ca am
gasit cel mai bun moment sa lansez o dezbatere deschisa prin propunerea ca al treilea pod peste Dunare sa fie administrat exclusiv privat pe baza incasarii unor tarife platite de utilizatorii finali. Au existat si inca mai sunt inaugurate astfel de proiecte la nivel international. Cat de profitabila este investitia in podul Calafat-Vidin? Este corecta din punct de vedere economic taxa de 113 lei, cat vor plati soferii de masini cu mai mult de 23 locuri pe scaune? S-ar rezolva problema traficului aglomerat, daca, spre exemplu, un antreprenor ar construi un pod privat si ar veni in piata cu un tarif pentru orele de varf? Va conduce un pod privat la un aer mai curat? Vom avea o diminuare a costurilor drumurilor? La aceste intrebari vom avea raspuns doar daca vom crea competitie privata prin scoaterea statului din ecuatia drumurilor, prin construirea unui al treilea pod privat, de dragul exemplului, chiar peste Dunare. Cum scenariul sa vedem posesori privati de drumuri este utopic, ne raman doua lucruri simple: sa dezbatem aici ideea podului spre libertate si sa ne gandim la aceasta optiune de fiecare data traversam noul pod Calafat-Vidin. Bineinteles, daca veti fi intr-una din cele peste 100.000 de vehicule care ar urma sa traverseze anual podul Calafat-Vidin.
