In ultimii ani, s-a incetatenit o practica in piata de capital din Romania , de a recomanda publicului investitor actiuni emise de catre societati precum DAFORA, CONDMAG sau ALBALACT, sub eticheta “Small caps” ( small capitalization).
In opinia mea o astfel de recomandare cred ca e nepotrivita pentru publicul investitor, fara experienta de cele mai multe ori, din mai multe motive.
Inainte de a enumera motivele trebuie spus insa ca genul acesta de recomandare se inscrie in tendinta unor investitori privati, profesionali sau nu, de a investi in astfel de companii listate pe pietele de capital dezvoltate deoarece estimeaza ca acestea pot aduce randamente mai mari decat companiile mari care inregistreaza ritmuri de crestere mai lente.
Insa ceea ce este potrivit pentru investitorul experimentat nu e potrivit pentru cel incepator, iar ce e potrivit pentru investitor privat poate fi nepotrivit pentru un fond deschis de investitii, cum e cazul de altfel cu aceste “Small caps”.
As spune ca o astfel de recomandare diseminata catre public poate fi considerata nepotrivita deoarece societatile romanesti enumerate, de cele mai multe ori, sufera de lipsa de lichiditate, iar investitorii lipsiti de experienta pot fi atrasi in aventuri care se pot transforma in cosmaruri.
O alta observatie ar fi aceea ca astfel de societati nu pot fi considerate “ small caps” dupa clasificarile consacrate in pietele dezvoltate de capital (precum cea americana).
Chiar daca la prima vedere ni s-ar putea argumenta ca o adaptare a criteriilor de clasificare la condiile pietei locale ar fi necesara, aceasta adaptare ramane in continuare inadecvata deoarece investitorii romani au acces oricand la oferta competitiva a altor piete, putand accesa de oriune in lume companiile potrivite cu profilul lor investitional.
De aceea spun ca in acest context, nu cred ca mai putem crea propriile clasificari jucandu-ne cu riscurile asociate unei investitii intr-o Mega cap, Large Cap, Mid Cap, sau Small cap.
Educatia investitorului roman ar trebui sa inceapa tocmai cu aceasta intelegere a potrivirii intre “profilul de risc al investitorului” si “marimea companiilor din portofoliu” , astfel incat atunci cand va folosi serviciile unui broker sau consultant de investitii sa poata evalua prestatia acestuia.
Pentru a nu mai lungi discutia, iata care este clasificarea consacrata in piata de capital din SUA, mentionand ca valorile sunt aproximative si ca pot diferi de la o casa de brokeraj la alta:
.jpg)
Dupa ce am stabilit cadrul de analiza al societatilor , bazandu-ne pe marimea capitalizarii bursiere, conform criteriilor consacrate in pietele dezvoltate, va propun sa trecem la inventarierea societatilor listate la Bursa de Valori Bucuresti:
.jpg)
Iata ca avem cateva surprize!
Una dintre acestea e precaritatea ofertei de emitenti cu adevarat mari dupa standardele consacrate in pietele dezvoltate.Avem doar 3 societati din categoria Mid caps- FP, SNP si BRD, cu indulgenta, la BVB. Indulgenta fiind legata de introducerea BRD in acest grup restrans al Mid caps-urilor romanesti.
Mult mediatizatul grup al “Small caps” cuprinde doar 5 societati : TLV, TGN, RRC, ALR, TEL, dintre care doua au o lichiditate anemica si pot fi considerate societati semi-inchise.
Iar grupul “Micro caps” numara 12 societati, avand capitalizari de piata cuprinse intre 52 mil. USD si 271 mil USD. Dupa cum puteti vedea, nici chiar iubitele noastre SIFs nu fac parte din categoria “Small caps”.
Asadar, revenind la problema de la inceput constatam ca societatile Albalact, Dafora si Condmag nu fac parte din categoria “Small caps” ci din cea a “ Nano caps” avand capitalizari sub 50 mil USD, fiind societati din categoria celor pentru care investitorii ar trebui sa primeasca avertismente cu privire la volatilitatea ridicata care le face mai riscante decat societatile cu o capitalizare de piata mai mare, si care le pot face nepotrivite pentru investitori incepatori, neexperimentati sau cu un profil de risc caracterizat prin aversiune la risc.
Riscul prezentat de catre aceste “Nano caps “ romanesti poate fi dat de catre lichiditatea redusa, spectrul falimentului (indatorare, competitie externa, ciclu economic) sau izolarea investitorului intr-o societate cu un actionar majoritar care nu respecta drepturile actionarilor minoritari.
