Tinand cont ca opinia publica este extrem de inflamata pe subiectul Rosia Montana, trebuie sa incep articolul printr-un disclaimer. Printre randurile de mai jos nu se ascunde un mesaj impotriva celor care protesteaza fata de contractul Rosia Montana, ci, din contra, este o incurajare la adresa lor pentru ca protestele sa fie extinse si in favoarea unor probleme primordiale ale societatii, cum ar fi sanatatea.
Iar dreptul la viata este poate cel mai natural si important drept al cetateanului.
Aparent, criza financiara a schimbat multe in ceea ce priveste mentalitatea si abordarea tinerilor fata de politica, politicieni si coruptie. Dupa ce la protestele de iarna trecuta, numarul tinerilor revoltati fata de clasa politica a surclasat numarul celor de peste 50 de ani, veteranii miscarilor sociale, contractul cu Rosia Montana a adus in strada preponderent tineri sub 40 de ani.
Nu doar ca prospetimea si emanciparea noii generatii de protestatari a reusit sa puna pe ganduri politicienii, pentru ca acesti alegatori vor mai vota cel putin 40-50 de ani, dar in acelasi timp impulsul si vitalitatea acestor tineri ar putea schimba viitorul societatii.
Avem sansa ca prima generatie ce nu a cunoscut comunismul, alaturi de tinerii care si-au trait adolescent in era Iliescu, sa schimbe in sfarsit ceva in societatea romaneasca. Avem sansa sa schimbam modul in care ne privesc politicienii, modul in care comunica, modul in care fura si modul in care investesc banii publici. De ce sa nu incepem insa cu cele mai stringente probleme?
De ce nu ai vrea tu, absolventule de ASE, Politehnica, Constructii, Jurnalism sau Limbi Staine, sa protestezi fata de “deportarea” voluntara din sistemul medical romanesc?
Probabil ca dupa facultate primesti un salariu de minim 2.000, care iti permite sa te tratezi in sistemul privat, sau ajungi sa lucrezi intr-o corporatie care iti plateste un abonament la o astfel de clinica.
Poate ca viitorul sanatatii in Romania este o problema cu bataie lunga, la care nu are sens sa te gandesti acum. Inca sunt medici in Romania care sa iti acorde asistenta in caz de nevoie, desi spitalele sunt mult prea aglomerate, iar ciubucul trebuie sa functioneze pentru “a mentine in viata” si acei medici care au decis sa ramana in tara.
Insa, ce se va intampla cand timpul va expira, pentru ca, potrivit Federatiei Europene a Serviciilor Publice, circa 3% dintre medicii romani iau in fiecare an calea strainatatii si pana la 10% dintre asistente.
La un asemenea ritm si tinand cont ca 80% dintre tinerii absolventi de medicina sunt pregatiti sa faca acelasi pas, ce se va intampla in 10 ani?
Tot respectul pentru tine protestatarului, pentru faptul ca te opui vanzarii unui colt de tara, pentru faptul ca strigi “Jos coruptia” sau pentru ca iti ceri binemeritatele piste de biciclete, dar nepasarea cu privire la o problema atat de importanta, chiar daca una cronica, in care societatea romaneasca se complace de 20 de ani, iti va afecta poate mai mult viitorul, sanatatea si bunastarea.
Niciodata in istorie o societate nu a putut progresa si cetatenii nu au putut sa atinga bunastarea daca sistemul medical nu a fost performant. Al nostru este de ani de zile in moarte clinica.
La fel ca in cazul proiectului Rosia Montana, dezastrul din sistemul de sanatate romanesc incalca Constitutia, mai exact articolul 22 care sustine dreptul la viata.
ARTICOLUL 22
Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.
Teoretic, pedeapsa cu moartea este interzisa, dar ar fi intersant de stiut cati bolnavi de cancer au murit ca urmare a blocajului de la inceputul anului in cazul achizitiei de citostatice.
Cate persoanele au protestat ca urmare a acestei situatii? Probabil ca prea putine. Oricum, cei care se confrunta cu astfel de probleme nu mai au timpul, puterea si determinarea sa protesteze impotriva sistemului.
Insa, noi, tinerii care protestam cu ardoare impotriva unui proiect de exploatarea a unui zacamant aurifer avem puterea sa ne opunem si acestei nedreptati.
Poate ca Rosia Montana a fost doar picatura care a umplut paharul, dupa cum spun chiar protestatarii, insa daca acum paharul a dat in clocot, de ce nu atacam si problemele esentiale ale societatii.
Chiar daca proiectul Rosia Montana va fi aprobat, cand efectele asupra mediului sau asupra sanatatii se vor observa, probabil delimitate la zona afectata, ar putea sa nu mai conteze pentru societate ca intreg: peste 10 ani, cei mai buni medici ai nostri vor fi demult plecati, clinicile private vor fi singura solutie pentru a primi un diagnostic si un tratament civilizat, asta pentru acei dintre noi care vom face suficient de multi bani, iar cazurile de malpraxis sau de nepasare in spitalele de stat vor fi la ordinea zilei incat pana si televiziunile nu se vor mai inghesui sa le prezinte.
In timpul in care televiziunile inca mentin breaking news-uri despre copilul muscat de caini in Bucuresti, foarte putine au relatat pe larg despre protestul medicilor de saptamana trecuta care ameninta sa evolueze inspre o greva generala.
Cerintele doctorilor sunt simple si probabil aceleasi de peste 20 de ani: salarii mai mari, conditii de munca mai bune si in general o finantare mai buna a sistemului medical, pentru retehnologizare si perfectionarea cadrelor medicale.
Probabil foarte multa lume blameaza medicii si sistemul medical pe ansamblu pentru faptul ca spaga a devenit sistemica, insa putini isi pun problema cum ar fi sa traiesti cu un salariu de 1.400 lei, BRUT, pe luna cand de abia ai inceput rezidentiatul.
De-a lungul anilor, medicii au protestat si au facut greve in reptate randuri, insa dintr-un motiv care imi scapa nimeni nu s-a raliat cauzei lor si nu au reusit niciodata sa creeze acel tipping point care sa duca la tranformari de amploare in sistemul medical.
Eu cred ca merita sa protestam si pentru aceasta cauza, mai ales ca ministrul Nicolaescu a promis 6% din PIB la Sanatate abia din 2016, in mod “surprinzator” acesta fiind un an electoral.
