Cum ajungem la o zi mai buna

Cea mai nociva iluzie este aceea ca, intr-o societate (si o economie) mare, complexa si bulversata ca cea de azi, actiunile voastre individuale si punctuale nu conteaza deloc. Cea mai importanta realizare este ca schimbarile „tectonice” nu se nasc decat din astfel de actiuni, atunci cand o masa critica de oameni (sau de companii) se hotarasc sa faca ceva impreuna, simultan.

Mediul de afaceri ar trebui sa fie in avangarda societatii, alaturi de stiinte si arte. Antreprenori se cheama aceia care vor sa miste lumea din loc, s-o duca inainte si s-o faca un loc mai bun, pentru ei si pentru cei din jur. Modul lor de gandire si capacitatea lor de a avea o viziune si de a o transforma in realitate nu e fundamental diferita de munca unui cercetator stiintific sau de cea a unui scriitor.

N-avem destui antreprenori in Romania. Ne trebuie mai multi. Nu vad nimic mai important de facut pentru cei care citesc randurile acestea decat largirea clasei antreprenoriale romanesti. Nu doar prin participarea la o conferinta sau inscrierea intr-un club profesional, ci printr-un efort continuu, impletit in munca de zi cu zi si facut nu un an-doi, ci pana la sfarsitul vietii active.

Lucrez pentru ziua in care tinerii nostri sa-si doreasca mai mult sa-si porneasca propriile lor afaceri decat sa lucreze in multinationale. Vreau sa aiba intotdeauna ambele optiuni, dar s-o prefere pe prima. Iar dac-o aleg pe a doua, vreau sa-si doreasca sa ajunga in varf, la nivel global si sa nu se multumeasca cu a fi sefi peste un cotlon linistit, unde nu se intampla multe in afara zilei de salariu.

Lucrez pentru ziua in care romanii vor putea iesi din saracie facand ceva aici, nu pe malurile Mediteranei, salahorind la fratii nostri latini mai norocosi. Capsunarii si ingrijitoarele de batrani au ajuns acolo din disperare, nu din fandoseala. Si au pus din greu umarul la salvarea economica a acestei tari, strangand din dinti si tinand capul in pamant. Pana acum, tara n-a prea facut multe ca sa-i salveze pe ei, sa le ridice fruntile si sa le aline copiii traumatizati, lasati singuri in urma.

Dar ziua asta de care tot scriu aici n-o sa cada din cer. Daca voi ajunge sa o vad cu ochii, ea va veni din cauza unei paturi minoritare, dar active social, care va iesi in fata, isi va face auzita vocea si va impune schimbarea. Prin revolutie, adica. Nu va iesi din vreun referendum, indiferent de pragul lui de validare. Nici din vreo dezbatere parlamentara, pentru ca aceasta institutie democratica a fost demult deturnata si pervertita intr-o masina de sanctionat furtul si inselaciunea.

Ca sa ajungem la ziua aceea, noi, antreprenorii de azi, trebuie sa fim varful de lance al schimbarii sociale. Disper atunci cand vad cat de dezbinati am fost si inca mai suntem. Disper atunci cand vad cat de pasivi si cat de supusi suntem cand puterea politica, de orice culoare a fost ea din ’90 incoace, mai comite o ineptie economica. Nu poate face Guvernul fata evaziunii sau fraudei? E incapabil sa colecteze taxele existente? Atunci, nu-i asa, e mai bine sa aplice una noua firmelor si persoanelor care inca n-au sucombat financiar. Si atunci, nu-i asa, contribuabilii trebuie sa taca, sa-nghita si sa plateasca. Eventual, sa mai si infiinteze milionul de locuri de munca promis de aia care vin cu taxele.

Pe bune? Cata vreme veti mai accepta starea asta de lucruri? Cat o sa mai dureze pana va luati si voi lumea in cap si va duceti sa deschideti un butic sau un atelier pe alte meleaguri, intr-o tara unde statul nu ia pielea de pe voi ca sa va ingrijeasca la batranete sau ca sa va educe copiii, apoi pleaca cu ea, lasandu-va pe toti cu ochii in soare? Uitati-va in jur. Oamenii s-au trezit. S-au saturat si s-au trezit. Oamenii ies in strada pentru ca vor sa poata respira in propria tara. Pentru ca se incapataneaza sa nu mai plece din Romania si sa nu mai plece nici capul. Ies fara sa fie adusi cu autocarul sau spaguiti cu sacosa cu faina si zahar. O fac din convingere personala, pentru ca stiu ca viitorul lor depinde de fiecare dintre ei si de ceea ce fac ei azi, sau de ceea ce nu fac.

Dar voi, voi de care depind atatia in jurul vostru, voi care aveti vise mai mari decat un simplu job si o viata linistita, voi cei care v-ati rupt salele si neuronii ca sa construiti afaceri mari si mici in ciuda liotelor de franari si lipitori care v-au stat in fata, voi ce faceti? Cum puneti presiune, in masa, asupra statului, pentru ca el sa devina mai corect si mai eficient in cheltuirea banilor pe care vi-i ia?

Azi, nu maine.

Setari Cookie-uri