Ceea ce se intimpla cu Bursa de Valori de vreo trei-patru luni incoace imi da inca un argument ca mai avem mult pina sa ne facem bine.
In orice tara a lumii civilizate, catre care politicienii nostri aspira la modul declarativ pe toate posturile de televiziune, bursa este hirtia de turnesol cea mai sensibila a sanatatii unei economii nationale. Cind stranuta Bursa de la Londra, de la Paris sau de la Frankfurt, ca sa nu mai vorbim de New York, toata clasa politica si toti factorii de decizie economica intra in alerta.
La Bucuresti insa, mioritici, incompetenti si, inevitabil, indiferenti, oameni cu un cuvint greu de spus, incepind cu seful statului si continuind cu o intreaga pleiada de amploiati debusolati de la CNVM, dau cu gura in public, schimba si ajusteaza reglementari peste noapte, promoveaza si retrag instructiuni intr-un dans al inconstientei financiare rar intilnit in istoria capitalismului mondial. Intr-un mediu atit de sensibil si delicat cum este piata de capital, grobienii factori de decizie romani au intrat cu bocancii si incearca sa-i smulga firele de par cu manusa de box. Daca ar fi procedat la fel in domeniul bancar, s-ar fi creat un scandal urias, dar pentru ca e vorba de bursa, pare ca nu conteaza.
A fost de ajuns un apropos voalat al presedintelui Basescu si imediat functionari constiinciosi ai autoritatii de reglementare au facut exces de zel propunind limitarea drepturilor de detinere la sif-uri, restrictie naucitoare pentru toti investitorii de buna credinta din Romania si de peste hotare. Ce sa mai spun de confuzia totala creata si intretinuta de Ministerul Finantelor in jurul modalitatii de impozitare a cistigurilor de capital. Dar de incoerenta reglementarilor referitoare la delistari?
Tot acest ping-pong legislativ si fiscal a transformat nevinovata Bursa -una dintre institutiile-cheie ale oricarei economii capitaliste- intr-o gaura neagra ai carei principali perdanti sint, ca intotdeauna, micii investitori.
Ceea ce nu reusesc sa inteleg insa cu nici un chip este unde sunt aparatorii Bursei, oamenii seriosi, lucizi, cu capul pe umeri, care sa-i scuture din amorteala atit pe politicienii indiferenti, cit si pe functionarii incompetenti, afirmind raspicat rolul coplesitor al pietei de capital in bunul mers al tarii? De ce tac cu seninatate Presedintele Bursei, administratorii sai, marile companii de brokeraj?
De ce nu ia pozitie Guvernatorul Isarescu, ingrijorat pe buna dreptate de avansul creditarii bancare: oare BNR nu are interesul ca Bursa -singura sursa alternativa de finantare capabila sa preia presiunea din sistemul bancar- sa functioneze optim si sa fie protejata de incompetenta agresiva a unora dintre factorii de decizie ai momentului?
In ce gaura se ascunde mult mediatizata Asociatie a Investitorilor Minoritari -sau asa ceva- si ce face, in afara de a-si da cu stingul in dreptul cind vine vorba de masuri reale de protectie a investitorului de buna credinta.
Aceasta tacere mortuara ajuta de fapt propagarea opiniei larg raspindite ca Bursa este teritoriul exclusiv al smecherilor si speculantilor. Lipsa de reactie a organismelor si jucatorilor pietei de capital, tacerea lor complice cinta prohodul celei mai curajoase intrupari a capitalismului modern: bursa de valori.
La ora la care scriu acest editorial, Bursa incheie prima zi usor pe verde dupa saptamini intregi de scadere dramatica. Tare mi-e teama insa ca, in absenta unei actiuni energice a tuturor factorilor implicati, cresterea de azi e doar ultima zvicnire inaintea intrarii Bursei Romane intr-o lunga agonie, spre marea satisafctie a nostalgicilor de linga noi, fericiti sa aplaude in sfirsit decesul celui mai puternic simbol al capitalismului de pretutindeni.
