Traim vremuri interesante din punct de vedere economic si financiar zilele acestea. Monedele emergente inregistreaza o depreciere abrupta. Investitorii isi iau mainile de pe activele emergente. Ba chiar in sesiunea de inchidere a forumului de la Davos, reprezentantii bancilor centrale si alti lideri de institutii financiare si de afaceri au recunoscut existenta riscurilor din economiile emergente si pietele financiare. Sunt mai bune perspectivele acum decat in urma cu cativa ani? Ce tari pot castiga in acest context?
Putina istorie economica moderna: in urma cu 12 ani, Jim O'Neill, economist la Goldman Sachs, inventa si populariza conceptul de BRICS - Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud pentru a atrage atentia asupra oportunitatilor de castig pe care le ofereau cele patru mari economii emergente. In ideea diseminarii unor piete extrem de atractive pentru investitii si care ar putea deveni motorul economiei globale, acelasi Jim O'Neill a starnit agitatia la inceputul lui 2014, cand a vorbit despre perspectivele economiilor "MINT" - Mexic, Indonezia, Nigeria si Turcia.
In 2010, banca britanica HSBC promova alte sase tari cu un mare potential de crestere: trebuie urmarite mai ales tarile "CIVETS", Columbia, Indonezia, Vietnam, Egipt, Turcia si Africa de Sud. Aceste tari beneficiau in 2010, potrivit HSBC, de populatii tinere, de o structura economica diversificata si de un nivel ridicat al investitiilor straine directe. (vezi aici discursul sefului bancii, in care motiva potentialul tarilor CIVETS)
Epoca BRICS a luat sfarsit. Euforia anilor 2000 a disparut. Doar China mai marseaza puternic, insa multi economisti contesta sanatatea mediului de business privat, in timp ce Brazilia inca se mai confrunta cu urmarile recesiunii din 2009, iar Turcia, Africa de Sud si India au incetinit serios.
Saptamana trecuta am participat la Conferinta de Risc de tara organizata de Coface la Paris, unde economistii au discutat consecvent despre schimbarile de paradigma in plutonul tarilor emergente care se afla in cea mai buna forma economica. Potrivit Coface, tarile emergente vor fi influentate de o scadere a cresterii economice: tarile BRICS vor pierde anul acesta 2,4 puncte procentuale din avansul economic comparativ cu media perioadei 2000-2011. Aceasta erodare nu va avea loc doar din cauza unor scaderi ciclice, ci va fi fundamentata pe o serie de bariere care stau in calea dezvoltarii economice: consumul intern este prea ridicat pentru potentialul limitat al productiei locale, iar infrastrucutura se confrunta cu o serie de obstacole structurale. Mai mult, deficitele tarilor BRICS vor ramane inalte si rata cursului de schimb va ramane vulnerabila din cauza alegerilor care vor avea loc in 2014 in Brazilia, India, Turcia si Africa de Sud.
Economistii companiei Coface au intrat si ei in lupta care-i imparte pe economisti si pariaza pe tarile “CIPP” (Columbia, Indonezia, Peru si Filipine). Pana la urma, aceste liste de tari nu sunt relevante doar pentru ca fac deliciul publicului larg, ci reprezinta un reper pentru marile fonduri de investitii in cautare de plasamente, antreprenorii care pregatesc o extindere international ori pentru consultantii care asista juridic si financiar cele mai mari multinationale.
Ce face dintr-o tara emergenta una cu potential de dezvoltare? Yves Zlotowski, economistul-sef al grupului Coface, surprinde sase criterii pentru a identifica o economie emergenta sanatoasa: 1. O crestere economica puternica, stabila si constanta, 2. Un grad ridicat de diversificare economica, 3. Un stat sanatos, 4. Riscurile suverane, sub control, 5. O inflatie controlata si 6. Stabilitate politica si o stare buna a mediului de business.
In timp ce tari ca Peru si Columbia devin tot mai interesante datorita faptului ca au crescut in ultimii ani si au un potential de avans al indicatorului PIB/capita, pietele emergente traverseaza o perioada dificila. Investitorii manifesta ingrijorari privind efectele incetinirii cresterii economice a Chinei si deprecierea abrupta din ultimele zile a unor monede emergente, inclusiv lira turceasca.
Columbia si Peru, doua economii mari din America Latina, mai au un argument puternic: o poveste de convergenta economica bazata pe infrastructura (proiecte comune) si pe dezvoltarea institutiilor (rule of law, governance). O poveste a cresterii economice trebuie sa aiba legatura cu exporturile, iar orice tara emergenta careia ii este greu sa creeze o piata interna de calitate (asa cum este Peru ori Columbia sau, de ce nu, Romania) ar trebui sa priveasca preponderant spre pietele externe.
Trebuie sa intelegem ca economia mondiala seamana cu o jungla, in care competitia caracterizeaza raportul economiilor nationale: mii de gazele se trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca trebuie sa alerge mai repede decat cea mai inceata gazela. In fiecare dimineata, mii de lei stiu ca trebuie sa goneasca mai rapid decat cea mai greoaie gazela. Atat gazela cat si leul sunt constienti ca e vital sa invete neincetat sa alerge.
Aceasta parabola descrie legatura dintre dinamica celor mai relevanti indicatori care releva sanatatea unei economii si comportamentul animalelor din savana. Cum arata povestea economica a Romaniei prin care ne putem distinge in savana tarilor emergente? Coface ne avertizeaza ca economia va ramane pe o tendinta ascendenta in 2014, insa avansul se va tempera la 2,1%, intr-un scenariu de baza, pe fondul cresterii mai lente a exporturilor si revenirii greoaie a consumului. Intuitia imi spune ca ratam un tren important, o sansa de a intra pe lista scurta a tarilor emergente campioane.
