Investitiile straine in Romania: o perspectiva strategica (2)

Exista cateva explicatii relativ simple pentru care Romania ramane in urma atunci cand vine vorba de investitii straine. Prima dintre ele are legatura cu fiscalitatea, un domeniu cu impact direct si imediat asupra calculelor investitorului. Asa cum au aratat numerosi experti credibili (Gabriel Biris sau Valentin Lazea sunt numai doi dintre acestia), atractivitatea cotei de impozitare relativ mici (16%) devine mai putin relevanta atunci cand povara fiscala generala este una semnificativa.

Faptul ca un intreprinzator privat are de platit nu mai putin de 39 de taxe si impozite diferite, ca trebuie sa suporte a saptea cea mai mare cota a asigurarilor sociale din UE, sau ca trebuie sa bugeteze 83 de bani in plus fata de fiecare leu pe care un angajat il primeste in mana, constituie argumente care cantaresc greu in decizia investitionala a unei companii multinationale sau fond de investitii. O mai buna colectare a TVA (in prezent de doar 52%, cea mai slaba din UE, atunci cand vecinii bulgari colecteaza 85%) ar putea contribui la usurarea poverii fiscale pe care este nevoit sa o suporte mediul privat. Insa pentru a ajunge aici, am avea nevoie de institutii publice puternice si eficiente, ceea ce, dupa cum vom vedea, nu este cazul.

Slaba capacitate administrativa, birocratia excesiva sau puternica perceptie de coruptie din partea mediului de afaceri extern sunt factori citati atat de des incat au devenit locuri comune. Merita totusi mentionat ca Bloomberg, motivand plasarea Romaniei pe un submediocru loc opt in topul atractivitatii pietelor din Europa de Est si Asia Centrala, citeaza coruptia ca principalul factor care diminueaza atractivitatea tarii noastre.

Un handicap distinct, dar corelat cu cel prezentat mai sus, il constituie slaba predictibilitate a mediului legislativ si de reglementare. Nu cred ca este necesar sa merg mai departe de exemplul notoriu al politicii privind dezvoltarea energiei verzi, care a semanat cu o reteta de manual pentru un ciclu boom/bust.

O alta problema structurala deriva din slaba adaptare a sistemului educational la nevoile reale ale pietei muncii. Scoala romaneasca ramane, din pacate, o fabrica pe banda rulanta de someri cu diploma. In fine, daca ne referim la starea infrastructurii de transport, am avut ocazia sa vad din interior, in perioada cand am fost secretar de stat in ministerul de resort, cat de defazata de restul Europei este Romania atunci cand vine vorba de planificarea si executia unui program de modernizare a principalelor rute de transport.
Nu trebuie sa ne mire, prin urmare, ca, atunci cand tragem linie, ne regasim pe locul 76 in plan global la competitivitate, sau atunci cand indicele care masoara usurinta de a face afaceri (ease of doing business) ne situeaza constant, din 2008 pana astazi, sub media UE.

Dincolo de cifrele oficiale privind investitiile straine, Romania ramane asadar o piata care este inca departe de a-si indeplini potentialul. Aflati in competitie cu tarile din regiune, suntem ca un maratonist care alearga cu greutati legate de picioare. Strategia de atragere a investitiilor straine trebuie sa vizeze, in primul rand, eliberarea acestor greutati.

Apoi, Romania trebuie sa invete sa-si cultive avantajele competitive, deloc de neglijat. Suntem a doua piata ca marime din Europa Centrala si de Est, iar costurile cu forta de munca raman relativ scazute fata de competitorii nostri. Pozitionarea geostrategica poate constitui in continuare un atu, indiferent de riscurile majore evidentiate in preambulul acestei analize. In egala masura, concentrarea de expertiza in sectorul IT, buna cunoastere a limbilor straine de catre angajati, dar si elemente punctuale precum calitatea retelelor de internet de mare viteza, constituie atuuri pe care trebuie sa invatam sa le integram intr-un brand de tara si sa le promovam credibil si fara complexe pe pietele externe.

Setari Cookie-uri