Sau de ce scutirea de la impozitare a profitului reinvestit trebuie luata in serios.
Experienta celor aproape 17 ani de cand am de-a face zi de zi cu fenomenul fiscal m-a facut sa fiu circumspect de fiecare data cand autoritatile anunta cu surle si trambite reduceri de taxe sau facilitati fiscale. Drept pentru care iau actul normativ, analizez textul, citesc in amanunt, caut diavolul care se ascunde in detalii. Pentru ca aproape de fiecare data intentia buna se dovedeste a fi un bumerang care se intoarce si loveste in moalele capului contribuabilul naiv care indrazneste sa isi faca iluzii!
Am sa amintesc aici doar doua cazuri, unul in 2009 cand ultima scutire de impozit a profitului reinvestit s-a dovedit a fi o bomba cu ceas de care nu s-a atins aproape nimeni: asa-zisa facilitate iti interzicea sa amortizezi investitia pentru care beneficiai de scutire, iar in cazul in care dupa expirarea duratei de viata a investitiei, decideai sa distribui ca dividende profitul initial reinvestit, ajungeai sa platesti pe langa impozit, dobanzi si penalitati care depaseau lejer in valoare asa-zisa facilitate.
Al doilea exemplu, venit tot intr-un an electoral, are ca subiect TVA-ul la incasare (am scris despre el in detaliu aici), care a generat probleme mari anumitor contribuabili vreo doi ani de zile, pana cand la insistentele mediului de afaceri si ale consultantilor a devenit optional.
Acum, la putina vreme dupa sarbatorile de Pasti, guvernantii nostri ne-au facut un cadou: o noua reglementare privind scutirea de la plata a impozitului pe profitul reinvestit. L-am privit cu reticenta, scanand paragrafele pentru a identifica ”viciile ascunse” cum spun avocatii, punandu-l in paralel cu vechile reglementari si cautand punctul nevralgic. Cu surprindere am constatat insa ca reglementarea e bine scrisa si poate fi de real folos celor care isi doresc sa o puna in aplicare.
Nu vreau sa ma hazardez, astept si publicarea normelor de aplicare (sper sa apara pana in toamna cand ar fi primul termen de plata al impozitului ce ar putea beneficia de facilitate), dar deocamdata reglementarea pare datatoare de sperante.
Cum ar trebui sa functioneze?
Daca o firma obtine profit si decide sa investeasca in echipamente tehnologice (pentru specialisti - cele din subgrupa 2.1 a catalogului de mijloace fixe), primeste scutire de impozit pe suma investita, pana la limita profitului contabil realizat in perioada fiscala respectiva.
Profitul astfel investit este blocat intr-un cont de rezerve unde va ramane cel putin jumatate din durata de viata a echipamentului in care s-a investit (sau cel putin 5 ani in cazul bunurilor cu durata de viata mai mare de 10 ani).
Pe aceasta perioada firma poate sa amortizeze echipamentul (beneficiind de deductibilitatea fiscala a amortizarii) ceea ce inseamna ca pe perioada investitiei are la dispozitie o dubla deducere.
La momentul in care a trecut jumatate din durata de viata a bunului (sau dupa 5 ani ) asociatii / actionarii pot decide distribuirea ca si dividend a profitului care a fost initial reinvestit. La acel moment, sumele respective vor fi supuse impozitului pe profit, dar fara plata de dobanzi si penalitati de intarziere.
Asadar, in sfarsit o facilitate care are ”cap si coada” si care pare sa fie cu adevarat folositoare celor care vor intr-adevar sa faca treaba. Si daca mai amintim aici si alte lucruri bune aparute anul acesta precum facilitatile fiscale pentru holdinguri, posibilitatea reportarii cheltuielilor de sponsorizare nedeductibile sau posibilitatea de a opta pentru TVA-ul la incasare, am putea sa spunem ca se mai intampla si lucruri bune in fiscalitatea romaneasca.
Desigur, putem avea in vedere si reversul medaliei (care ne arata acciza crescuta la combustibil sau ”taxa pe stalp”), deci nu putem afirma ca a inceput sa curga lapte si miere. Dar pana una-alta iepurasul pare sa ne fi adus un cadou frumos, dar care, atentie, expira la finele anului 2016. Ar fi pacat sa il lasam pierdut prin iarba!
Succes!
