Intr-o zi linistita de duminica, elvetienii ne ofera o lectie simpla de economie: cresterea salariului minim pe economie este o masura eminamente anti-economica si complet anti-mediul de business. Ei au respins, prin referendum, proiectul de a avea cel mai mare salariu minim din lume, de aproape 3.300 de euro pe luna. Acesta este rezultatul consultarii directe a cetatenilor organizata astazi, potrivit sondajelor prezentate dupa inchiderea urnelor (76,3% sunt impotriva).
Probabil ca multi cititori ar argumenta ca este nesanatos sa comparam un salariu de mii de euro cu 200 de euro, cat va fi salariul minim in Romania de la 1 iulie 2014. Este total gresit sa facem, totusi, diferente intre valori cand judecam logica economica din spatele unor masuri politice. Caci cresterea salariul minim pe economie tocmai asta reprezinta: un obstacol in calea cresterii sau lansarii de afaceri noi.
Antreprenorul este, practic, obligat sa plateasca un nivel minim de salariu angajatilor sai, fara nicio legatura cu realitatile din piata.
Care sunt, de fapt, efectele economice ale acestei interferente a statului in economie?
Fundamentata pe argumente economice utilitariste (bunastarea angajatilor va creste), politica salariului minim afecteaza anumiti angajati prin cresterea somajului. Ma voi referi aici doar la o anumita categorie de persoane afectate de impunerea salariului minim: tinerii. In Occident, indeosebi in Statele Unite, se discuta foarte mult despre “The Millennials”, generatia Y, formata din tinerii nascuti intre 1980 si 2000. Acest grup de tineri care incearca sa invinga cat mai repede criza actuala, ar trebui sa devina un segment prioritar pentru guvernantii de pretutindeni. Din contra! Tocmai acest grup sufera cel mai mult ca urmare a reactiei antreprenorilor la cresterea salariului minim.
Fara dubii, cresterea salariului minim duce la somaj si motivul pentru care tinerii vor suferi printre primii este acela ca ei formeaza categoria celor mai putin experimentati, cu cele mai reduse competente si aptitudini si implicit cu cea mai mica performanta in activitatea economica.
Mecanismul prin care se intampla acest lucru este simplu: crearea somajului in masa este obtinuta prin inaltarea salariul minim pe economie, in timp ce reducerea somajului este obtinuta prin desfiintarea acestuia.
Elvetienii au inteles astazi un lucru fundamental: “salariul mimin pe economie muta resursele din buzunarele celor care raman in somaj fortati de un stat care impune antreprenorilor un nivel minim de salarizare al angajatilor pentru a-si pune in aplicare ideile de afaceri pe care le au in buzunarele celor care sunt angajati cu forme legale in afacerile care se incapataneaza sa reziste legal in mediul ostil in care opereaza.”
Pentru o mai buna intelegere a subiectului, am selectat sapte articole relevante despre “pacatele” salariului minim scrise de economisti si jurnalisti romani.
