Despre gestiunea companiilor de stat sub asa-numitul "management privat" s-au spus si s-au scris multe lucruri, iar dupa un an si jumatate de la primele numiri, se desprind cateva concluzii importante. Deja acum putem opera cu cifre concrete, nu doar cu asteptari sau opinii care tin mai mult de ideologia fiecaruia.
O prima concluzie este ca nu doar salariile sau eventualele compensatii la demitere sunt sau ar trebui sa fie temele "cheie". Multi manageri si administratori chiar au condus la profituri in crestere, sau au redus pierderi ale companiilor.
Exemple recente:
- Compania Nationala de Aeroporturi Bucuresti - unde Consiliul de Administratie a fost demis fara nicio explicatie, de insusi Ministrul Transporturilor, domnul Dan Sova. CNAB a avut in 2013 un profit net de 72 milioane de RON (+35%), iar traficul de pasageri a crescut cu peste 8% anul trecut, primele luni ale acestui an aratand o continuare a trendului pozitiv.
- Cateva companii din energie au avut cifre de afaceri si profituri superioare - Transgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica - ultima din aceasta enumerare avand un CEO, domnul Stefan Bucataru, care si-a prezentat demisia din motive persoale, dupa profituri record in perioada post-criza: 200 milioane RON profit al Transelectrica in 2013, de peste 4 ori mai mare fata de anul anterior, potrivit Standardelor Internationale.
Alti manageri sau administratori, mai putini ca numar daca facem o statistica, au mimat reorganizarea. Un caz de actualitate este Complexului Energetic Oltenia, unde situatia este similara cu cea de acum 1-2 ani, compania fiind departe de profilul uneia care s-ar putea lista la bursa. Un altul este al celor recent plecati din conducerea Postei Romane, cu compensatii disproportionate fata de ineficienta lor.
Insa cine ar considera acum, retrospectiv vorbind, ca acesti manageri sau administratori au fost predominant "manati in lupta" de interese colaterale, contrare companiilor, ori de vreo o sinecura, ar trebui sa evalueze mai atent lista societatilor care si-au imbunatatit rezultatele in ultimele 18 luni. Ar putea constata ca in mai mult de doua treimi din cazuri, impactul managementului a fost unul pozitiv.
O alta concluzie este ca indiferent de rezultatele managementului, abordarea la Ministerul Transporturilor este aceeasi:
Revenind la cazul de la Compania Nationala de Aeroporturi Bucuresti, situatia este de neinteles daca operam cu criteriul eficientei. Ministrul Transportului demite conducerea in urma celor mai bune rezultate ale companiei. Acum vorbim despre domnul Dan Sova in postura de ministru, dar putea fi oricare din ultimii 3 - abordarea lor vis a vis de managementul profesionist fiind, mai mult sau mai putin, aceeasi. O retrospectiva a catorva momente este utila in acest sens:
- Doamna Ramona Manescu, in a ei prezenta pasagera la carma Ministerului, a avut intre altele de luat o decizie in timpul scandalului Tarom din toamna trecuta. A preferat sa demita Consiliul de Administratie condus de domnul Dan Pascariu, considerand ca imaginea Tarom trebuie aparata, iar compania sa fie tinuta departe de scandaluri. Ulterior, alte doua randuri de CA-uri au fost schimbate. Singura constanta este domnul Heinzmann, ramas in functia de Director Executiv. Tot in toamna, doamna Manescu sustinea ca vrea sa vada din partea managerilor un comportament precum la o companie privata. Problema era ca la CFR Marfa, dupa acea tentativa de privatizare, tocmai se discuta despre concedierea catorva mii de angajati, o decizie care s-ar fi luat cu siguranta in mediul privat, din moment ce CFR Marfa are cam de 3 ori mai multi angajati raportat la cifra de afaceri, comparativ cu locurile 2 si 3 de pe piata de transport feroviar. Iar doamna Manescu s-a opus public acestui demers, deci este neclar ce masuri similare celor din mediul privat dorea sa vada domnia sa.
- In timpul ministeriatului domnului Fenechiu, am avut esecul privatizarii CFR Marfa, societate care pe parcursul intregilor proceduri a mai pierdut niste procente din cota de piata. De asemenea, am mai avut o demitere fara justificare a unui Consiliu de Administratie - cel de la CFR SA, cu Directorul Executiv Dimitris Sophocleos, la inceputul anului 2013.
In concluzie, in majoritatea cazurilor problema nu a fost la manageri si administratori. Exceptiile scoase in fata catre public - Posta Romana, Complexul Energetic Oltenia unde CEO-ul este fost membru al unui partid, sau altele similare, nu modifica proportia intre rezultate bune vs rezultate slabe in 2013. Cativa dintre manageri au aratat ca pot aduce plusuri companiilor chiar si in aceste conditii. In mod constant, problema a fost la Minister sau la Ministere.
Revenind la momentul recent, nu cred ca are sens adresarea vreunei intrebari domnului Sova pentru a motiva demiterea conducerii Companiei Nationale de Aeroporturi Bucuresti, caci probabil nu ar raspunde.
