Lucrurile trebuie sa se inrautateasca de-a dreptul, pentru ca oamenii sa ia atitudine si sa schimbe ceva. Perspectiva asta mi-a fost confirmata, anul trecut, cand am participat la un training in vanzari.
A fost un lucru cu care nu am putut sa fiu de acord la momentul respectiv, mi-a fost greu si imi este in continuare sa sa accept: ca sa vand ceva, trebuia sa inrautatesc situatia, sa arat potentialului client ca daca nu cumpara produsul/serviciul meu, viata lui n-ar mai fi fost la fel de frumoasa. Pentru mine a fost o confirmare a modului in care cu totii contribuim la inrautatirea vietilor noastre.
Creativitatea, un element tot mai rar in organizatii
Abordarea de a inrautati lucrurile sau a vedea partea rea a lor, duce la gresita convingere ca pentru a ne schimba trebuie sa existe o amenintare la adresa supravieturii noatre. Teoria schimbarii provocate de criza e foarte raspandita in organizatiile din Romania si nu numai. Insa este o suprasimplificare. Din ce in ce mai putini oameni cred ca pot schimba lumea in bine. Creativitatea a devenit o competenta foarte rara in mediul organizational, deoarece nu avem oameni antrenati care sa poata gestiona tensiunea creativa.
Ca si coach, am antrenat lideri si echipe pentru a capata experienta si know-how in gestionarea conflictelor si tensiunii creatoare necesare schimbarii, luand realitatea ca aliat si nu ca dusman.
O perspectiva profunda asupra realitatii e la fel de importanta ca o viziune clara. „Cei mai multi dintre noi avem obiceiul prejudecatilor inselatoare cand vine vorba despre perceptia asupra realitatii. Ne bazam mai mult pe concepte decat pe observatie”, spunea simplu Robert Fritz, un cunoscut consultant organizational din Statele Unite.
Toti ne temem, dar in acelasi timp, cautam sa facem schimbari in vietile noastre. Ajungem la maturitate abia atunci cand avem capacitatea de a fi sinceri cu noi insine si cu cei din jurul nostru.
„Un om creativ stie ca totul se realizeaza prin infruntarea constrangerilor. Fara constrangeri, nu exista creatie.”
Frecvent vad oameni care au adesea mari dificultati cand vine vorba despre viziune, fie ca sunt lideri, fie ca nu. De ce? Suntem foarte constienti de diferenta dintre viziune si realitate. “As vrea sa am afacerea mea, dar nu am bani sa o incep” sau “as vrea sa fac ceea ce imi place cu adevarat, dar trebuie sa imi platesc facturile” .... Diferentele acestea pot face ca o vizune sa fie nerealista si fantezista. Si sunt multi care actioneaza avand in minte aceasta idee.
O alta perspectiva este ca diferenta dintre viziune si realitate poate fi o sursa de energie. Daca nu ar exista nicio diferenta, nu ar exista nicio actiune catre viziune. Diferenta este sursa energiei creatoare. Un bun prieten, antreprenor, mi-a spus foarte plastic: “Cand mi s-a facut foame, am inceput sa fac bani in afacerea mea.”
Principiul tensiunii creatoare este principiul fundamental al maiestriei personale – forta care intra in joc in momentul in care constientizam diferenta dintre viziune si realitate.
Tensiunea ne conduce la sentimente puternice de frica, anxietate, descurajare, neincredere, tristete… Oamenii confunda emotiile cu tensiunea creatoare, ajung sa creada ca procesul de creatie inseamna sa fii tot timpul intr-o stare de anxietate si frustrare. Daca ne simtim descurajati in legatura cu viziunea noastra, care nu se implineste, avem tendinta sa usuram povara. Consecinta – diminuarea viziunii.
“Succesul inseamna sa poti merge seara la culcare cu sufletul impacat.”
Putem scapa usor de emotiile pe care nu vrem sa le traim, trebuie doar sa nu ne tradam pe noi insine, sufletul si viziunea.
In practica am vazut doua metode de a trai tensiunea: sa actionezi, pentru a aduce realitatea la inaltimea viziunii sau sa reduci viziunea la nivelul realitatii. O diminuare a viziunii nu reprezinta insa sfarsitul procesului. Mai devreme sau mai tarziu, apar noi presiuni si diferente dintre realitatea si viziunea diminuata – o spirala de consolidare a esecurilor in atingerea telurilor.
In organizatii, telurile se diminueaza frecvent din cauza tolerantei scazute la tensiunea emotionala. Nimeni nu vrea sa fie mesagerul vestilor proaste. Cel mai simplu este sa pretindem ca nu exista vesti proaste sau sa ne declaram victoriosi, redefinind standardele.
Dinamica tensiunii emotionale exista la toate nivelurile activitatii umane. Este o dinamica de compromis, este calea mediocritatii. Ne diminuam telurile atunci cand nu vrem sa traim emotiile asociate, dar atunci cand intelegem procesul si distinctiile tensiunii creatoare, viziunea devine o forta.
Oamenii creativi folosesc diferenta dintre viziune si realitate pentru a genera energia necesara pentru schimbare. Atunci cand putem gestiona tensiunile, putem gestiona si esecurile. Esecul nu este despre cat de prosti, neinsemnati sau lipsiti de putere suntem. Esecul e oportunitatea de a invata cat de aproape de adevar e imaginea noastra despre realitatea curenta, care sunt strategiile care nu functioneaza, cat de clara este viziunea.
Cred ca mediul de afaceri romanesc are nevoie de lideri vizionari care pot schimba lumea in mai bine si care sunt antrenati sa gestioneze tensiunea creativa.
