Web 2.0 este expresia tipica a societatii globale ciudate in care traim azi: fara sens si totusi plina de intelesuri, democratica dar fara alternativa, apartinand tuturor fara ca cineva sa o inteleaga cu adevarat. Daca intrebi pe cineva ce e web 2.0, mai nimeni nu va cunoaste raspunsul, desi il folosim cu totii, zilnic, fara sa ne dam seama.
Si atunci, de ce ne este atat de greu sa definim web 2.0? Tim O’Reilly a materializat acest concept acum 3 ani, dupa care s-a straduit mult sa explice ce inseamna si, dupa parerea mea, nu a reusit cu adevarat inca. Web 2.0 este “Internet-ul ca platforma”, in definitia sa cea mai ingusta.
Dar ce era Internet-ul inainte de a fi o “platforma”? La inceput a fost “preistoria” Internetului cu aplicatii militare, Arpanet, etc. A urmat primul ciclu de viata al Internetului, in principal ca o miscare de sus in jos (download) iar acum suntem in a doua etapa cand a aparut si efervescenta miscarii inverse, de jos in sus (upload). Camera web si Ajax au fost probabil cele mai importante doua elemente constitutive ale noului tip de miscare pe Net, cel “de jos in sus”, miscare ce a generat la randul ei web 2.0. Ajax, ca si web 2.0, este arhetipal pentru noua arhitectura Internet: fara setul de tehnologii web care permit crearea de aplicatii interactive eficiente, nu ar fi existat nici web 2.0, nici miliardarii adolescenti ai Internetului de dupa “bubble burst” (de exemplu Steve si Chad, baietii de la YouTube).
De fapt, web 2.0 reprezinta in ansamblu esenta modificarilor profunde, revolutionare, care au avut loc pe Internet in ultimii ani. Si pentru ca vorbim de revolutii, zilele trecute am vazut o stire despre recentul atac al unei grupari teroriste in SecondLife.com. Desi era vorba de un “atac virtual” intr-o lume virtuala, vestea m-a ingrozit: pare clar ca si acolo a patruns anarhia specifica oricarei democratii tip web 2.0. Nu era mai bine pe vremea lui, sa-i spunem, “web 1.0”, cand tot ce faceam era sa cautam informatii pe Internet, nu incepusem sa trimitem spre Internet toate frustrarile, injuraturile sau mizeriile noastre personale (mai cunoscute sub acronimul de UCC, user-created-content)? Vinovatul pentru acest atac terrorist si pentru toate injuraturile de pe Net? Web 2.0, bineinteles.
Fara a dramatiza situatia, sunt vesti bune, dar si rele, in posibilitatile oferite utilizatorului de catre web 2.0, uneori fara cel mai mic discernamant sau filtru: unde sunt vremurile bune cand daca injurai pe cineva, lucrurile se terminau in mod cavaleresc cu un duel la marginea orasului sau macar cu o bataie in mahala, iar cel mai tare isi castiga dreptatea prin lupta cinstita? Azi, din spatele paravanului Internet, toti neghiobii si frustratii injura de mama focului pe oricine, iar acest mediu Internet funciarmente democratic, devine astfel din pacate si paradisul persoanelor cu serioase handicapuri de educatie si morala, care se pot exprima plenar numai intr-un asemenea mediu, ascunsi in spatele unui “nick”. E suficient sa cititi comentariile si post-urile din orice site: luarile de pozitie sunt extreme de radicale, iar tensiunea offline creste, pentru ca oamenii care citesc toate aceste comentarii mizerabile, se radicalizeaza, la randul lor.
Si totusi, web 2.0 a creat si lucruri extraordinare. In primul rand, gratie lui web 2.0 avem Wikipedia! Incepand de la Wikipedia “noi suntem Internet-ul”! Eu am ales Wikipedia ca exemplu demn de urmat, desi exista multe alte site-uri notorii pentru conceptul web 2.0 “noi suntem Internet-ul”: MySpace, CyWorld, YouTube sau SecondLife.
Daca niciunul dintre numele acestea nu va spune nimic i) consultati un specialist si ii) oricum nu va ingrijorati, in curand veti fi cu siguranta familiar cu majoritatea lor, e doar o chestiune de timp! Dar acestea sunt false exemple, pentru ca sunt gandite pentru profitul investitorilor si nu pentru a oferi informatie utilizatorilor, deci insasi ideea generoasa a lui web 2.0 este pervertita (Internetul nu mai e o “platforma”, ci “un grup de interese”, ca sa folosesc o expresie consacrata). Deci ele abdica de la spiritul web 2.0 desi in principiu, daca vrei sa ai success cu un asemenea site, web 2.0 sau nu, trebuie sa oferi utilizatorilor ceva care sa aiba valoare, insa chestiunea “valorii” este relativa, deoarece si Internet-ul are (si chiar din plin) produse subculturale, adica “manelele” si “telenovelele” sale. YouTube iti ofera pe post de UCC niste cacofonii video ridicule care au insa zeci de milioane de vizionari: tot americanul (si in curand probabil “tot romanul”) pare sa fi schimbat telecomanda televizorului pentru tastatura de calculator si consuma acum cu entuziasm acest continut de proasta calitate pe Internet, dupa ce in ultimii 20 ani l-am gasit pe canapea in fata televizorului consumand acelasi tip de junk-content (doar ca cel putin productiile TV costau mult mai multi bani).
Il mai tineti minte pe grasanul afon care canta “mae-ahi, mae-aho” in fata calculatorului cu niste casti pe urechi si care i-a consacrat definitiv pe baietii de la Ozone si melodia lor “dragostea din tei” (sau cam asa ceva)? Gary Brolsma este numele lui si azi el e mult mai cunoscut pe Net decat cei de la Ozone (a continuat sa posteze asemenea cacofonii video pe YouTube, toate cu milioane de vizionari!). O mica dovada a faptului ca orice este posibil in web 2.0, dar de multe ori acest “orice e posibil” inseamna ca un continut de cea mai joasa calitate face o excelenta audienta pe Internet. Si invers e valabil, din pacate! Eu raman la Wikipedia, sperand totusi ca oamenii vor reveni cu picioarele pe pamant si vor intelege ca Internet-ul, mai ales in exprimarea lui ca web 2.0 (si poate in cativa ani ca web 3.0?) este o unealta extraordinara, cu siguranta cea mai importanta unealta creata vreodata de om, dar care trebuie utilizata cu grija…
