Octavian Radu: Printre filme cu Angelica, mamaliga, carti si Pink Floyd
La varsta de 4-5 ani, Octavian Radu, unul dintre cei mai cunoscuti oameni de afaceri romani si proprietarul RTC Holding, urmarea fascinat o serie de filme frantuzesti cu Angelica, interpretata de Brigitte Bardot. De exemplu, filmul “Angelica, marchiza ingerilor” era permis spectatorilor cu varsta peste 14 ani, insa Octavian Radu, insotit de matusa sa Virgi (cu zece ani mai mare) reusea sa intre la matineu pentru a urmari filmul preferat.“Pe Angelica o iubeam sincer si neprihanit, fara sa ma «identific» cu vreun personaj din anturajul ei. Mai tarziu, m-am «identificat» cu diversi indivizi, cel mai mult cu Rhett Butler (Clark Gable), indragostit (din nou «nemuritor») de Scarlett (Vivien Leigh). Am revazut de curand «Pe aripile vantului» si am fost surprins sa constat ce bestie imorala era Scarlett, nici nu vreau sa ma gandesc ce mi-a placut la ea acum 40 de ani", isi aminteste Radu.
Printre cartile preferate ale copilariei se numara “Moby Dick”, “Sorrel si fiul”, operele lui Alexandre Dumas si Karl May.
Si acum, la 50 de ani, incearca sa promoveze, fara succes insa, unul dintre felurile de mancare preferate – mamaliga – si ramane fidel muzicii celor de la Pink Floyd, chiar si in varianta ei mai moderna, cu Roger Waters. “I-am ascultat de sute de ori (de la banda de magnetofon acum 30 de ani la Blue Ray) si i-am vazut acum 4-5 ani la Budapesta si acum o luna, din nou, la Londra. Adolescenta mi-a fost insa marcata de grupul Phoenix, ale caror concerte nu le ratez nici astazi, dupa atatia zeci de ani”, spune Octavian Radu.
La capitolul scoala isi aminteste si acum cu drag de profesorul de limba si literatura romana Nicolae Saftu, chiar daca materiile favorite au fost matematica si fizica. “Saftu”, asa cum ii spuneau cu totii, li se adresa copiilor cu apelativul “domnul elev”, in vremea cand cuvantul “domnule” era interzis de catre activistii proletari. A invatat de la el respectul, povesteste Octavian Radu.
Orice joc de echipa ii era pe plac lui Radu. Sportul preferat era insa voelkerball (sau dodgeball), din care a invatat ca nu poti castiga singur un joc de echipa, iar cea mai buna colaborare este uneori mai importanta decat talentul individual.
Slide realizat de Alina Stan.
Valentin Ionescu, BVB: Copilarie cu indieni, cowboy si inghetata Delta
Valentin Ionescu, directorul general al Bursei de Valori Bucuresti, isi aminteste copilaria cu povestile despre razboaie si domnitori, spuse de bunicul sau, dar si cu experimentele fizice din bucatarie, finalizate cu cioburi sau un “mic scurtcircuit”. Istoria este un subiect care l-a pasionat de mic si care inca il fascineaza. “Bunicul meu a avut o contributie importanta in asta - obisnuia sa-mi spuna mereu povesti cu domnitori si razboaie, in vacantele la tara. De aici si colectia de indieni si cowboy , cu ajutorul carora faceam de cate ori aveam ocazia, strategii de lupta. Cred ca inca o mai am in podul casei”, povesteste Ionescu.
O alta faza a copilariei a fost dominata de pasiunea pentru fizica, concretizata in experimente cu resursele din bucatarie. In cele mai multe cazuri, acestea se soldau cu cioburi, pereti stropiti sau “un mic scurtcircuit”. Ionescu spune ca acea fascinatie pentru experimentele fizice i-au influentat viata in sensul ca a acumulat foarte multe cunostinte generale, ca sa poata intelege ulterior destul de multe lucruri.
Filmul preferat in copilarie era Huckleberry Finn. “Ca desene, ma uitam la ce se putea, mai ales ca nu erau multe variante atunci, dar daca prindeam ceva de Disney la televizor eram fericit”, a explicat directorul BVB.
Povestile copilariei au inceput cu Petre Ispirescu, urmat de "Cei trei muschetari" si mai toate cartile lui Alexandre Dumas.
“Tin minte ca era foarte greu sa poti cumpara o carte buna. La libraria Eminescu de langa Universitate erau cozi imense cand aduceau carti cunoscute”, isi aminteste Valentin Ionescu.
Amintirile dulci ale copilariei se leaga de inghetata Delta, “din vanilie cu invelis de ciocolata” sau celebrele vafe.
“De asemenea siropul natural cu sifon care se vindea la colt de strada era foarte bun. Cand intram intr-o cofetarie m -a uitam intodeauna dupa ecler, salamul de biscuiti sau charlota”, povesteste CEO-ul BVB.
Pe langa jocurile specific varstei, Ionescu obisnuia sa mearga la cluburile sportive si sa se inscribe la diferite discipline. “Bazele sportive pe vremea aceea erau bine puse la punct si era totul gratis. Am practicat mai multe sporturi, dar cel mai mult mi-au placut Canotajul si Artele Martiale (Judo si Aikido). De asemenea, obisnuiam sa inot de cate ori aveam ocazia”.
In adolescenta, formatia preferata era Depeche Mode, dar asculta si baladele rock cantata de Queen sau Metallica. “Intre timp muzica a mai evoluat, au aparut noi stiluri, dar ascult oricand cu placere muzica adolescentei”, explica Ionescu.
Printre actorii sai favorite se numara Marlon Brando, Robert de Niro sau Clint Eastwood. De asemenea, asculta cu placere muzica lui Ennio Morricone, care este pe banda sonora in filmele lui Eastwood.
Slide realizat de Diana Cioltei.
Ilinca Paun, Colliers: Fac business pe modelul jocului de baschet
In copilarie, Ilinca Paun, managing director al companiei de consultanta imobiliara Colliers, a fost un elev pasionat de matematica, dragostea pentru aceasta materie fiind insuflata de profesorul din gimnaziu, “domnul Ligor, pasionat pana la uitare de sine de actul de educatie”. Admiratia managerului pentru profesor se datora, in mare parte, talentului sau de “a scoate” matematicieni si din copii mai putini dotati in aceasta directie.“Credea in copii, investea si in cei mai putini talentati, ii incuraja sa iubeasca logica si sa isi dezvolte gandirea pe baza de constructie. Nu eram un geniu, dar rezultatele pe care le-am avut datorita lui mi-au dat multa incredere de sine, trasatura care daca nu se formeaza in anii de scoala, nu se mai formeaza niciodata”, povesteste managerul Colliers.
Ilinca Paun a fost sefa de promotie in generala si gimnaziu, cu nota 10 pe linie. “Eram fata cuminte care invata foarte bine si avea mult entuziasm. Liceul m-a razbunat putin, in prima ora de matematica am luat un 2. A fost un accident, dar oricum in cei 4 ani de adolescenta am investit mai mult in latura mea artistica, am cantat la chitara, am ascultat multa muzica si am facut mult sport”, spune ea.
Ca oricarui copil, Ilincai Paun ii placeau jocurile si isi aminteste cum era mereu campioana la “Frunza si castelul”. Printre jocurile preferate se numarau si “Hotii si Vardistii” si “Ratele si vanatorii”, jocuri dinamice, care se defasurau in aer liber.
“Nu prea stateam locului, de aceea sahul nu a fost favoritul meu. In adolescenta am facut toate sporturile: tenis, volei, patinaj si inot. Ca sporturi favorite pe care le-am practicat cel mai mult ar fi baschetul vara si skiul iarna. Am invatat baschet la 14 ani si imi petreceam multe ore in curtea liceului Tudor Vianu jucand sau tinand scorul pentru meciurile baietilor”, mai spune Paun.
Ea a fost in echipa de baschet a facultatii de arhitectura si, desi nu castiga prea des, sarbatorea fiecare partida cu mare bucurie. “Vreau sa fac business pe modelul jocului de baschet. Baschetul nu este un joc cu vedete individualiste, ele aducand un succes trecator. Este un joc in care echipa trebuie bine echilibrata, astfel incat competentele jucatorilor sa se completeze. Este un joc de strategie, nu de forta, iar rolul antrenorului este sa dea directia jocului”, explica managerul Colliers. Alta similaritate amintita de Ilinca Paun este importanta atmosferei, a culturii echipei. “Ca si in business, rolul antrenorului/managerului este de a-i motiva si a-i tine uniti, de a le da forta psihica in situatii dificile pe teren”, subliniaza ea.
Dintre lecturile copilariei, seria Ciresarii a fost cartea ce i-a marcat copilaria. “Povestile lor m-au inspirat si mi-au format modul in care privesc si azi viata. Ca o aventura pe care trebuie sa o traiesti cu optimism si curaj. Faceam concurs cu fratele meu, Radu, pe tema cartii. Mama ne citea o singura fraza din unul dintre volume si castiga cine ghicea din ce volum si ce capitol este. Uneori stiam si la ce pagina....”, isi aminteste ea. Mergand mai departe spre anii in copilarie, alte doua povesti dragi magerului, care le plac si fetelor sale sunt Alice in Tara Minunilor si Aventurile lui Guliver.
Nici desenele nu lipsesc din amintire directorului Colliers. Ii placea mult Maria Mirabela, mai ales muzica din film. Ilinca Paun se uita cu bucurie si la filmele cehesti si poloneze. “Cand se difuza Arabela, pe strazi era extrem de liniste, era un fel de Dalas al copiilor. Apoi, in '87, ne-am cumparat video player si viata s-a schimbat, ne-a invadat inimile Hollywood-ul”, afirma ea. Personajul sau preferat din desene ramane Pantera Roz. “E intotdeauna serioasa si cool totodata, nu prea o opreste nimic din drumul ei sau prostiile pe care incearca sa le faca, iar modul in care il enerva pe Inspector Couseau fara sa vrea mi se parea hilar”, mai spune Ilinca Paun.
Amintirile dragi ale copilariei includ si mancarea preferata, reteta pe care managerul Colliers incearca sa o invete, urmand traditia familiei. “Simt si acum gustul copilariei cand mancam orez cu lapte si cu scortisoara. Alt deliciu era placinta cu mere pregatita de mama, cea mai buna din lume. Bunica ne facea de aniversari acelasi tort, cu ciocolata si nuci caramelizate. Mama a invatat reteta, urmez eu la rand”, declara Ilinca Paun.
Slide realizat de Sorina Negrila.
Sergiu Mititelu: Fara nazuri la mancare si mult sport
Sergiu Mititelu, director general al Hochland Romania, ar revedea si acum cu aceeasi placere desenele animate cu Chip si Dale, Donald, Pluto, Tom si Jerry, Flinstones si Lolek si Bolek. Dintre filme ii vin usor in minte “Tarzan”, “Toate panzele sus”, “Pistruiatul”. La capitolul carti preferate lista este lunga. Ii placea sa citeasca, activitate pe care o practica si acum, desi nu a ajuns niciodata la performantele fratelui sau mai mare, care “devoreaza cartile, fiind un monument de cultura generala”. Totusi, Sergiu Mititelu trece pe lista sa “1001 de nopti”, “Legendele Olimpului”, “Ciresarii”, “Aventurile lui Tom Sawyer”, romanele de capa si spada sau seria de povesti scrisa de Jules Verne, in special “Calatorie spre centrul pamantului”.
In perioada copilariei, gusturile sale in ceea ce priveste mancarea au fost modelate de “doua bucatarese grozave” – bunica si mama sa. Printre felurile pe care le-ar manca “trei zile la rand” se numara puiul cu smantana, ciulamaua de ciuperci, borsul de cocos, ciocolata si cozonacul, toate preparate in casa. “Ultimele sunt specialitatea bunicii, provenind dintr-un satuc din Bucovina, acolo unde am descoperit alivanca sau nacinca”, spune Sergiu Mititelu.
Daca lista de carti preferate este consistenta, cea care cuprinde jocurile practicate cu drag in timpul copilariei este mult mai lunga - de-a v-ati-ascunselea, leapsa, frunza, lapte-gros, tara-tara-vrem-ostasi, poarca (cu bucati de pietre puse una peste alta si pe care trebuia sa le darami cu o minge), capace sau lanturi (pe timbre, capace de bere, servetele, surprize de guma sau PIF), fotbal, handbal, hochei pe gheata (fara patine), flori-fete-filme-sau-baieti, mers cu bicicleta, construit cazemate din crengi sau frunze sau din zapada iarna, sanius, catarat in copaci.
“Nu pot decat sa ma bucur pentru faptul ca programul la televizor era limitat la cateva ore pe zi, desi pe atunci mi-as fi dorit sa avem mai multe programe si mai multe desene sau filme pentru copii. Insa acest lucru a facut ca orele pe care astazi foarte multi copii le petrec in fata televizorului, computerului sau a jocurilor video, noi sa le fi petrecut in aer liber, la joaca”, isi aminteste Sergiu Mititelu.
De asemenea, sportul a fost una dintre activitatile practicate intens atat la scoala, cat si la cluburile sportive. Gimnastica, atletism, fotbal, handbal, polo, canotaj sunt doar cateva dintre sporturile care l-au atras pe actualul director al Hochland Romania.
“As spune ca am fost atras cu predilectie de sporturile de echipa si in cariera mea profesionala acest lucru a contat foarte mult. Fara o echipa, performantele tale individuale pot straluci pe termen scurt, insa ceea ce construiesti intr-o echipa buna, este durabil”, explica Sergiu Mititelu.
Patru profesori i-au marcat anii de scoala si liceu – cu doamna invatatoare Lungulescu a tinut legatura foarte multi ani dupa terminarea scolii, punandu-si amprenta asupra elevilor sai prin bunatatea, calmul si inteligenta sa. Au urmat in liceu dirigintele si profesorul de matematica - domnul Boerescu, profesoara de romana - doamna Marinescu si cea de fizica - doamna Draguta Serban.“Rigurozitatea si profesionalismul lor au facut ca dintr-o clasa de aproape 40 de elevi, peste 2/3 sa termine o facultate si sa isi croiasca un drum de succes in viata”, afirma Mititelu.
In materie de muzica, Sergiu Mititelu asculta aproape orice gen, mai putin manele si muzica tehno. Se declara in continuare “indragostit” de Beatles sau ABBA, Tina Turner (pe care a urmarit-o intr-un concert la Londra), Shania Twain sau Vonda Shepard.
Cum in copilarie nu isi aminteste sa fi vazut foarte multe filme straine, in inima sa au ramas foarte multi actori romani: Toma Caragiu, Gheorghe Dinica, Fintesteanu, Vasiliu-Birlic, Malaele, Marin Moraru, Dem Radulescu, Ileana Stana Ionescu, Radu Beligan. “I-am admirat in filme, la teatru. Stateam la coada de la 5 dimineata sa prindem bilete, iar la «Zbor deasupra unui cuib de cuci» am stat chiar de la 11 noaptea”, isi aminteste Sergiu Mititelu. Dintre cei straini, preferati raman Anthony Quinn, Dustin Hofmann, Jack Nickolson si Al Pacino.
Slide realizat de Alina Stan.
Ovidiu Sandor: Imi placeau constructiile din copilarie
Ovidiu Sandor, CEO al dezvoltatorului ModaTim Investment, a jucat in copilarie handbal, sport de echipa, iar mai apoi, badminton, mai putin cunoscut in acea perioada. “Am ajuns chiar la un nivel semi-profesionist. Acum joc tenis, insa mi-ar placea sa am ocazia sa practic squash-ul, sport de care m-am atasat in perioada petrecuta in Suedia”, povesteste managerul. Desi nu exista o legatura directa intre business si sport, Sandor considera ca sportul este ca si business-ul: ca sa castigi, trebuie sa fii pregatit, sa-ti intelegi adversarul si partenerii, sa poti reactiona rapid, sa lupti si sa muncesti ca sa ajungi la rezultate, insa neaparat cu rabdare si timp pentru a face performanta.
In ceea ce priveste lecturile, seful ModaTim a fost fascinat de lumea plina de mister din Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, carte pe care o va recomanda si copiilor sai cand vor mai creste si vor sti sa citeasca, in prezent baietelul si fetita sa avand aproape trei ani. “Cand am crescut ceva mai mare, pe la 13-14 ani, citeam romanele lui Alexandre Dumas, Cei trei muschetari sau Contele de Monte-Cristo. Tot in perioada aceea am descoperit cartile lui Jules Verne. Nu pot zice ca mi-au influentat copilaria, dar poate nu intamplator am absolvit o facultate tehnica si am ajuns antreprenor”, spune Sandor.
In gimnaziu, Ovidiu Sandor avea inclinatii spre matematica. Dragostea sa fata de geometrie s-a manifestat inca dinainte de a avea aceasta materie la scoala. “Construiam forturi din hartie inmuiata in aracet pentru serifii din plastic. Forturile aveau rolul de a-i apara de indieni, tot din plastic. Atunci, tatal meu m-a invatat teorema lui Pitagora, pentru a putea calcula latura unui triunghi in fortul cu pricina. Inca de pe-atunci imi placeau constructiile”, isi aminteste dezvoltatorul.
Mai tarziu, la liceu, si-a descoperit adevarata pasiune: calculatoarele. A urmat o perioada cu numeroase participari la olimipiade internationale si tabere de calculatoare. Studiile universitare au continuat in aceeasi directie, iar inclinatia pentru software persista, la fel tentatiile spre acea zona, precizeaza omul de afaceri. Anul trecut, Ovidiu Sandor a obtinut titlul de Doctor la Institutul Regal Tehnic din Suedia.
Tot de copilarie se leaga si amintirile despre filme si desene animate. “In copilaria foarte frageda, ma uitam cu placere la Veronica, imi aduc aminte ca aveam si un disc cu muzica din film, ceea ce ma facea foarte popular in randul colegilor de la gradinita. La desene animate aveam acces doar duminica, ma uitam impreuna cu sora mea. Ne placeau in special Ciocanitoarea Woody si Tom & Jerry”, afirma Sandor.
Slide realizat de Sorina Negrila.
Gilda Lazar: Basme, ore de muzica, bunici si unt cu mamaliga
Satul copilariei Gildei Lazar, in prezent director corporate affairs&communication al JTI Romania, se numeste Ogrezeni (judetul Giurgiu) si poarta aroma untului cu mamaliga, a tot felul de verdeturi (urzici, stir, stevie, untisor, loboda, macris, spanac), legume, varza si fasole. E locul unde sambata si duminica Gilda Lazar mergea la Florica lu’ Preda pentru a urmari Sfantul si Delfinul Flipper sau primii pasi ai omului pe Luna, intrucat casa bunicilor nu avea televizor si nici electricitate.La gradinita a fost Alba ca Zapada, cu rochita cusuta de mama sa, din hartie creponata. A ramas personajul favorit de poveste si chiar de viata.
“Am avut parte ulterior si de o mama vitrega, dar si de un print iubitor, chiar daca l-am gasit la aproape 40 de ani. Daca ar fi dupa mine, as infiinta o asociatie de consiliere a fetitelor care au fost sau urmeaza sa fie Alba ca Zapada, ba chiar si a Printilor. Recent, am sfatuit-o pe Sara, 5 ani, cum sa-l convinga pe partenerul ei de la gradinita, ca sarutul nu e doar o parte importanta a rolului, ci o chestiune de viata si de moarte pentru Alba ca Zapada si chiar pentru supravietuirea povestii”, povesteste Gilda Lazar.
Din “Basmele romanilor”, o culegere a lui Petre Ispirescu, ii citea strabunicul. Mai tarziu, cand a inceput sa cunoasca literele, umbla cu acea carte cu coperti negre peste tot, de ajunsese lumea din sat sa o strige “Ispir”, o combinatie ad-hoc intre Ispirescu si Shakespeare. Citea din carte seara, pe prispa casei, pana rasareau stelele. Si acum mai poate inca citi pana se intuneca de tot.
La Bucuresti Gilda Lazar mergea pe jos pana la scoala pentru a economisi banii de tramvai pentru carti – O mie si una de nopti, colectia Jules Verne sau Dumas. “Singura invidie care m-a incercat in copilarie a fost pentru biblioteca colegului meu Valentin, ai carui parinti erau profesori si care stransesera 800 de volume!”, explica aceasta.
Din meniul copilariei nu lipseau nici untul cu mamaliga, in timp ce carnea era o raritate – un pui pe saptamana, porc doar de Craciun. “Asa e si acum, doar ca am adaugat pestele, pe care nu-l puteam suferi in copilarie, in buna parte pentru ca nu stiam sa-l mananc”, spune Gilda Lazar.
Sportul nu a fost printre materiile sale preferate, cu exceptia unui trimestru cand a facut rugby. I-a placut si opera. “Si in rugby si in muzica de opera ai nevoie de forta, determinare, rezistenta, performanta, leadership si arta. In ambele poti fi flexibil pana la un punct, poti sa-ti incerci limitele, dar nu poti trisa”, crede Gilda Lazar.
Cativa profesori i-au marcat primii ani de scoala: profesorul de muzica Madru, care i-a tinut “discret si de la distanta” loc de mentor si tata, profesoara de matematica Postolache a invatat-o ce inseamna exigenta, de la profesoara de geografie Andrei a deprins eleganta, iar de la profesoara de chimie umorul si puterea de a rade de tine insuti.
In playlist-ul preferat se regasesc si astazi Magda Ianculescu, Arta Florescu, Virginia Zeani, Viorica Cortez, Maria Slatinaru, Eugenia Moldoveanu, Ileana Cotrubas.
“Am facut Canto si Arta dramatica la Scoala populara dar, pe vremea lui Ceausescu, cand era cate un singur loc la admitere, nu am indraznit sa dau la Conservator sau la Teatru. Am fost colega cu Irina Sandulescu Balan si Dan Puric. N-am ajuns soprana dramatica sau actrita, cum am visat, dar am tinut aproape de gen si de institutie”, explica Gilda Lazar.
JTI investeste de 12 ani in artele spectacolului - balet, teatru, muzica clasica - si are un parteneriat cu Opera Nationala Bucuresti. Din 2010, Gilda Lazar este si presedinta Asociatiei "Friends of Opera".
Slide realizat de Alina Stan.
Larisa Petrini: Mama imi facea galuste cu prune de fiecare data cand terminam o carte
Larisa Petrini, managing partner la Saatchi&Saatchi PR, ii indragea, in copilarie, pe Tom si Jerry. “Au ramas si azi in topul preferintelor mele, uneori spre disperarea baietelului meu care vrea sa mai diversifice din cand in cand”. Bambi e un alt personaj de desene animate indragit, mai ales ca prietenii din copilarie o porecleau asa.Cat despre carti, Larisa Petrini mentioneaza “Micul print”, o carte despre care spune ca i-a urmarit si copilaria, dar si viata de adult. “Cred in continuare in fenomenul «Micul Print» ca intr-o unealta magica cu care poti vedea lumea prin ochii unui copil dar in acelasi timp poti afla raspunsuri la intrebarile de adult”, spune ea. “Copil fiind, m-a fascinat povestea pentru ca ma teleportam intr-o lume in care nu existau limite si orice era posibil. Ca adult, gasesc intotdeauna printre paginile cu ilustratii, noi interpretari ale dilemelor pe care le am din cand in cand”.
Actrita ei preferata, pe care o considera si acum un reper, a fost Audrey Hepburn.
Mancarurile care ii amintesc de copilarie sunt zmeura, pe care o culegea impreuna cu bunicii, in vacante, si galustele cu prune, pe care mama i le pregatea de fiecare data cand termina de citit o carte. “Era premiul pe care ea avea grija sa mi-l dea, stimulandu-mi in acest mod placerea de a citi”, spune Petrini.
Cat despre sporturi, Larisa Petrini a inceput sa practice gimnastica artistica la patru ani, iar mai apoi scrima. “Gimnastica m-a dezvoltat armonios, iar scrima m-a ajutat ulterior sa ma disciplinez, sa imi respect adversarii si sa elaborez strategii focusandu-ma pe ceea ce este important, cu concentrare maxima si acordand atentie detaliilor”, spune ea.
In scoala generala materia preferata a fost limba romana, de unde crede ca i-a pornit si pasiunea pentru comunicare. Mai tarziu au atras-o filosofia si psihologia.
Slide realizat de Simina Mistreanu.
Anca Babaneata: De la urcatul in cires, la drumetii in jurul Brasovului
Ca orice alt copil, Anca Babaneata, CEO Platinum Asigurari, obisnuia sa urce in cires dupa fructe, sa se dea cu sania pe timpul iernii si indragea desenele animate. “Mi-aduc aminte ca ma uitam la Mihaela, iar cativa ani mai tarziu, nu ratam nici un episod cu Arabella si Rumburak”.De asemenea, “am multe amintiri, multe si frumoase, de la urcatul in cires dupa cirese coapte, stransul de zmeura si agrise, alergatul cu borcanul dupa fluturi si bondari, mersul cu bicicleta, datul cu sania iarna, gradinita...”, povesteste sefa Platinum.
Anca Babaneata s-a nascut in Brasov si locuind intr-o zona de munte, in familia sa drumetiile erau destul de frecvente. „Nu exista sfarsit de saptamana sa nu plecam cu rucsacul in spate cu totii undeva, in Poiana (Brasov), Postavarul, Piatra Craiului... sunt atatea locuri frumoase in jurul Brasovului. Acum am mai putin timp, insa doresc sa reiau aceasta activitate cu copii mei”.
Mirosul si gustul painii de casa facuta de bunicii sau matusile sale de la tara au ramas in memoria managerului. „Eram in stare sa mananc una intreaga singura, goala sau cu nuci”, spune ea. Acolo isi petrecea si vacantele. „Cu bunicii, la tara. Foarte frumoase amintiri, a la Ion Creanga”, unda alaturi de alti copii ii placea sa se joace „Tara, tara, vrem ostasi!”.
Cititul a fost prima si cea mai mare pasiune a sa. „Eram ca un burete. Sunt foarte multe feluri in care mi-a influentat cartea dezvoltarea personala”. Ca povesti, i-au placut intotdeauna cele despre calatorii initiatice, atat din mitologie cat si din romanele zilelor noastre. „Si acum recunosc ca imi plac proiectele noi mai mult dificile decat cele simple, provocarile, proiectele in care invat lucruri noi si totodata descopar multe despre mine si lumea care ne inconjoara”.
Prima zi de scoala a trait-o cu foarte multe emotie, deoarece spune ea: „era totul nou si ghiozdanul mare...”. A descoperit „ca o lume intreaga poate exista in spatele unor simple cifre” la orele de matematica din scoala generala acolo unde profesorul Asan „stia sa te motiveze si sa te faca sa te indragostesti efectiv de matematica”. I-au placut, de asemenea, geometria in spatiu si franceza.
Dupa scoala, sau in pauza, „o luam la pas rapid ca sa pot trece si pe la cofetarie”, pentru a cumpara batoane de ciocolata, povesteste ea.
Slide realizat de Marius Alexandru Stanciu.
Eliodor Apostolescu: De la Beatles, la Lady Gaga "din cand in cand"
Aduce in fiecare zi gustul copilariei pentru milioane de consumatori ai pufuletilor Gusto. Pentru Eliodor Apostolescu, unul din cei doi fondatori ai acestei afaceri de milioane de euro, nu pufuletii reprezentau dulciurile preferate ale copilariei, ci caramelele.“Orice desert care contine topping de caramel este din start favorit. Referitor la mancaruri, nu am fost niciodata mofturos, mancam orice imi pregatea mama. Tin minte totusi ca, prima data cand mi-a pregatit mancare de prune a fost si prima data cand nu m-am atins de mancare. Nu am putut, pur si simplu, de la prima inghititura am spus ca nu voi putea niciodata sa mananc asa ceva! Si de atunci nici ca a mai gatit mama vreodata acest fel de mancare”, povesteste Eliodor Apostolescu.
In schimb, “savura” intotdeauna comedia “Marea cursa”, actorii Tony Curtis si Jack Lemmon ramanand eroii preferati ai copilariei sale.
De asemenea, a recitit de nenumarate ori trilogia “Winnetou”, de Karl May, fara a se satura vreodata sa-l admire pe “viteazul razboinic indian”. “Cred ca acest roman mi-a setat primele valori si idei referitoare la prietenia adevarata, sufletul nobil sau natura si echilibrul ei”, spune Eliodor Apostolescu.
Baschetul a fost sportul care i-a educat spiritul de echipa, “extrem de util” in cariera sa de antreprenor. “Fiecare dintre noi avem calitati si defecte, de aceea ca si in sport, si in business descoperirea talentelor oamenilor si stabilirea lor pe postul potrivit asigura reusita. Am inteles si ca doar prin munca multa si efort sustinut si o echipa puternica, voi reusi sa ating performanta”, afirma Apostolescu.
Chiar daca in timpul scolii nu a avut nicio materie preferata, isi aminteste de un singur profesor care a reusit sa ii atraga atentia. In clasa a-V-a, domnul Ionita Vasile l-a motivat pe elevul Apostolescu sa nu lipseasca la nicio ora de istorie si sa invete de placere.
“Aveam abonamente la toate revistele de specialitate, mi-era foarte drag cursul lui si mi-am cultivat pasiunea pentru istorie pana acum, cand revista Historia este nelipsita din casa noastra”, isi aminteste creatorul pufuletilor Gusto.
In materie de muzica, in topul preferintelor raman legendarii Beatles, insa acum asculta intr-o mare parte a timpului si muzica romaneasca, de la cea populara la dance.
In ceea ce priveste actorul preferat, Eliodor Apostolescu raspunde fara ezitare – Alain Delon. “L-am admirat pentru ascensiunea in cariera, de la servitor, vanzator, a ajuns unul dintre cei mai apreciati si talentati actori ai tuturor timpurilor. Un mare exemplu de profesionalism, dedicare si talent. Voi revedea mereu cu multa bucurie The Talented Mr. Ripley, Il Gatopardo sau Zorro”, afirma Apostolescu.
Slide realizat de Alina Stan
