Din telecomunicatii la o ferma cu 400 de capre in Giurgiu
Pana in anul 1989, Iulian Micu a lucrat in cadrul Directiei de Telecomunicatii din Bucuresti. Anii ’90 au reprezentat pentru el o perioada in care a testat mai multe idei de afaceri – de la o firma de transport pana la un atelier de confectii tamplarie PVC si aluminiu. Concurenta din partea marilor producatori, care afisau o oferta de pret mai avantajoasa si beneficiau de utilaje mai performante, l-a determinat sa puna punct. “Atunci m-am gandit ca tot mancarea reprezinta o afacere de baza. De mancare nu se poate lipsi nimeni. Am vrut initial sa incep o microferma de struti. Un prieten mi-a oferit posibilitatea de a folosi ferma pe care o detinea si asa am ajuns aici. Intre timp m-am reorientat catre o ferma de capre si oi, chiar daca nu aveam experienta in zootehnie”, explica Iulian Micu.
Ferma este situata la granita judetelor Giurgiu si Teleorman, la 60 de kilometri de Bucuresti, pe un teren de 12 hectare, unde se gasesc noua grajduri si o suprafata arabila.
A inceput cu un numar de 400 de capre si 400 de oi si o investitie initiala de 100.000 euro. Primii ani au fost “dezastruosi”, isi aminteste Micu. Asociatul sau a decis sa renunte la afacere dupa sase luni, iar cu banii obtinuti din livrarea laptelui catre diversi procesatori nu reusea sa acopere nici macar costurile pentru furaje. A fost chiar pe punctul de a vinde afacerea, in urma cu trei ani.
Insa, odata cu obtinerea aprobarii pentru vanzarea de lapte crud de capra clientii au inceput sa apara. Alaturi de cativa membri ai familiei, Iulian Micu a realizat o campanie de informare in Bucuresti pentru a prezenta avantajele produselor pe baza de lapte de capra si pentru a-si promova afacerea. Astfel, timp de doua luni a impartit in fiecare sector al Capitalei pliante informative.
In prezent, laptele produs in ferma La Caprina ajunge la peste 1.500 de clienti prin livrarea la domiciliu. Chiar daca nu comanda in permanenta, sunt realizate zilnic intre 70 si 100 de livrari, principala piata de desfacere fiind Bucurestiul. Comenzile sunt plasate telefonic sau pe site-ul fermei La Caprina.
“De anul trecut si pana acum numarul clientilor s-a dublat fara sa mai facem campanii de promovare. Avem cereri si din afara Bucurestiului, chiar si din Brasov, Constanta sau Craiova”, spune Iulian Micu.
Gama de produse cuprinde laptele de capra, branza de tip telemea sau cas si urda, iar planurile vizeaza diversificarea portofoliului prin lansarea iaurtului de capra. Un litru de lapte de capra este comercializat la pretul de 5 lei, potrivit lui Iulian Micu.
Ferma beneficiaza si de o unitate de procesare, cu o capacitate de pana la 2.000 de litri pe zi, o sala de muls, o sala de branza, camera cu crinte pentru maturare si camera de depozitare dotata cu aer conditionat. Transportul de la sala de muls catre sala de branza se face prin circuit dublu.
Pentru anul viitor, proprietarul La Caprina intentioneaza sa achizitioneze, din Franta, inca 150 de capre, pretul unui astfel de exemplar ridicandu-se la 450 de euro.
Branza de capra din Valcele, pe mesele din Ungaria, Cehia si Slovacia
La 53 de ani, Ovidiu Spinu, de profesie medic veterinar, a reusit sa transforme ceea ce parea la o prima vedere doar un vis intr-o afacere cu o cifra de afaceri care ar putea atinge anul acest un milion de euro.Ideea unei afaceri cu produse din lapte de capra a aparut in urma cu zece ani, in timp ce se afla in casa unor prieteni din New York.
“Fiica lor mai mica terminase studiile si spre disperarea parintilor tinea mortis sa se apuce de o ferma de capre si sa fabrice branza de capra. Asa am aflat ca branza de capra si ferma de capre sunt «trendy» si ca in lumea civilizata nu exista restaurant sau magazin care sa nu ofere branza de capra. Se pare ca exista pe plan mondial o euforie legata de capra asa cum la noi au mai fost cateva legate de nutrii, struti sau melci. Eu studiasem un an in Franta, la Nantes in zona in care exista o traditie aproape sacra a branzei de capra si fusesem deja sensibilizat. La noi terenul era inca virgin in acest domeniu si ajuns acasa am inceput sa visam”, povesteste Ovidiu Spinu.
Pana in anul 2007 au investit aproximativ 350.000 de euro in fabrica pe care o detin la Valcele, suma care a fost suplimentata intre timp cu 150.000 de euro pentru dezvoltarea capacitatii de productie si diversificarea portofoliului. Dupa primele 12 luni de functionare cifra de afaceri atinsese 200.000 de euro.
Fabrica LaColline colecteaza intre 2.000 si 3.000 de litri de lapte pe zi de la cateva ferme din judetul Cluj si zonele invecinate - Alba, Mures, Salaj si Maramures - toti crescatorii de capre avand peste 200 de animale. “Doua dintre ferme sunt moderne, cu animale de import, muls mecanic si furajare stiintifica. Celelalte sunt organizate in sistem traditional, adica pasunat cat e ziua de lunga, avand insa atentie la igiena mulsului si calitatea laptelui”, explica proprietarul LaColline.
In unitatea de productie din Valcele lucreaza in prezent 12 angajati, urmand ca pana la finalul anului sa fie recrutate inca doua persoane.
De ce a ales acest model de afacere? Ovidiu Spinu sustine ca in Romania exista suficient lapte de capra, iar potentialul de dezvoltare este enorm. “Laptele de capra nu este supus cotelor si altor restrictii impuse de Uniunea Europeana. Argumentele forte tin de biologia speciei: capra se inmulteste rapid, este matura sexual la 7 luni, fata in medie 1,6 iezi/an si produce mai mult lapte/kg corp decat vaca”, afirma Spinu.
Cea mai mare problema in primii ani de functionare a reprezentat-o fiscalitatea. “Taxe peste taxe: de autorizare, functionare, analize, avize, verificari care puse laolalta ajung la sume greu de imaginat”, spune Ovidiu Spinu.
Cu toate acestea, potentialul unei astfel de afaceri ramane ridicat, atat pe plan intern, cat si extern. Astfel, in ciuda faptului ca a dublat productia in fiecare an, proprietarii LaColline fac fata cu greu cererii interne si a comenzilor venite din Ungaria, Cehia si Slovacia. Intre 30% si 50% din productie merge la export. In cifre, LaColline vinde aproximativ 15 tone pe an in Ungaria. Maghiarii prefera sortimentele presarate cu piper sau cu ierburi din care nu trebuie sa lipseasca mararul. In Cehia si Slovacia producatorul a intrat in supermarketuri in aceasta primavara, printre sortimentele preferate numarandu-se branza pudrata cu praf de carbune si platourile party.
Pentru acest an, LaColline intentioneaza sa isi dubleze productia, investind in echipamente si in diversificarea portofoliului. Astfel, compania va lansa branza de capra cu mucegai alb “La Colline Blanche”, un Camembert de capra de forma cilindrica si Kefirul de capra. Bugetul de investitii se ridica la 150.000-200.000 euro.
Platesc oricat pentru marfa de calitate mai mult un slogan decat realitate
Potrivit lui Ovidiu Spinu, industria locala a produselor din lapte de capra este “la inceput”, insa prezinta potential.“Sunt numai cativa producatori care abordeaza acest segment, grosul venind inca din import. In viitor, cred ca produsele din lapte da capra autohtone isi vor castiga treptat locul pe piata. Din pacate mult lapte de capra se amesteca cu cel de oaie sau vaca si isi pierde identitatea. Acest lucru ar trebui sa inceteze iar produsele 100% de capra - francezii le numesc foarte frumos «Pure Chevre» - ar trebui promovate si vandute la un pret preferential, ca ceva pretios”, crede Spinu.
Costurile de productie pentru un kilogram de branza de capra sunt cu 50% mai mari decat in cazul unui kilogram de branza de vaca.
Cu toate acestea, exista zone precum Israel, Austrialia, Africa de Sud, SUA sau Canada in care pretul “aproape nu conteaza cand calitatea este deosebita”. “In toate aceste tari publicul cere aceste produse la restaurant, in supermarket dar si in pietele fermierilor locali. La noi «platesc oricat pentru marfa de calitate» este mai mult un slogan decat o realitate”, afirma Ovidiu Spinu.
Interesul pentru aceasta zona de activitate este demonstrat si de investitori precum Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, care a anuntat ca va deschide pana la finalul anului, la Zimnicea, o ferma cu 2.000 de capre. Investitia se ridica la 4 mil. euro, fiind sustinuta in proportie de 50% din fonduri europene.
