Sunt companiile romanesti o democratie completa?
Cea mai simpla definire a democratiei o descrie ca o forma de organizare si de conducere politica a societatii care proclama principiul exercitarii puterii de catre popor. In analiza democratiei, cele mai importante criterii luate in calcul sunt cel al majoritatii, criteriul guvernarii de catre popor si cel al cetatenilor, adica elementul in cel mai inalt grad distinctiv pentru o democratie. Pe fondul unei recesiuni democratice si economice pe plan mondial, sunt multinationalele o democratie completa? Dar companiile locale, mai exact, sunt angajatii elementul in cel mai inalt grad distinctiv pentru o companie?
“Companiile nu sunt democratii. Pur si simplu. Nici cele multinationale, nici altele. Democratia e un model foarte limitat de conducere. In conducerea societatii nu am gasit unul mai bun. In conducerea organizatiilor am gasit. Filozofic vorbind, problema democratiilor e ca ele nu pot fi mai bune decat constituenta lor”, explica Adrian Stanciu (foto), Managing Partner al Human Synergisics Romania, cu o experienta manageriala de peste 15 ani.
Adrian Stanciu, cofondatorul firmei de consultanta si training Ascendis, crede ca inteligenta, talentul, curajul nu sunt apanajul majoritatii, ci al minoritatii, motivul pentru care democratia este cel mai bun sistem de conducere sociala fiind acela ca nu am gasit unul mai bun. Istoric vorbind, Stanciu considera ca cele mai bune rezultate le-au produs dictaturile luminate, nu democratiile. “Din pacate, dictaturile sunt rareori luminate, iar in timp dictatorii tind sa o ia razna. De aici nevoia de democratie. Chiar si in contexte democratice au realizat lucruri mari liderii care au reusit sa-si atraga simpatia maselor fara sa cada in populism”, afirma cofondatorul Ascendis.
In demersul sau de a demonstra ca multinationalele nu sunt o democratie completa, Adrian Stanciu, fost country manager al companiei Xerox, spune ca, in conducerea organizatiilor, constituenta care trebuie satisfacuta e prin definitie limitata (actionari) si adeseori foarte limitata, astfel incat este mult mai usor de gasit o forma de organizare si conducere care sa evite limitarile democratiei. “Ca in orice autocratie ierarhica, rezultate bune dau cei care isi tin "supusii" aproape si pot obtine maximul de la ei. Mai mult decat atat, in organizatiile moderne e nevoie de o conducere luminata care implica angajatii si le maximizeaza potentialul”, enunta Stanciu.
Mai mult, acesta afirma ca managementul prin frica produce paralizie si lipsa de responsabilitate, asa cum a demonstrat-o perioada comunista. Relativa ordine si coerenta pe care o genereaza e de fapt o forma de stagnare pe care organizatiile moderne nu si-o mai permit, mai ales intr-o lume care se schimba de la deceniu la deceniu.
Pe foarte scurt, concluzia lui Adrian Stanciu este ca firmele sunt autocratii luminate, cele mai bune chiar meritocratii, in care democratia functioneaza doar la nivelurile cele mai de varf. “Cu alte cuvinte, singurele pozitii care se aleg prin vot sunt cele din Consiliul de Administratie. Poate nu ar fi o idee rea nici pentru conducerea societatii”, sugereaza Stanciu.
Robert Maxim, Ensight: Este mai usor sa faci ce vrei intr-o companie romaneasca
In orice analiza socio-politica a democratiei, opiniile sunt impartite, aceasta abordare existand si in analiza Wall-Street privind democratia in mediul de business autohton, prin consultarea managerilor de multinationale, directori de firme romanesti si consultanti in management. Robert Maxim (foto), Managing Partner Ensight Management Consulting, crede ca orice companie, indiferent de talie sau acoperire geografica, poate functiona optim doar pe baza unui set de reguli, principii si "legi" interne pre-definite. “Intrucat acestea nu sunt puse in discutie decat in situatii cu totul exceptionale, rezulta ca ideea de democratie completa este greu aplicabila intr-un context organizational, fie ca vorbim de sectorul public, de cel privat sau de non-gurvernamental. Orice organizatie este o prin definitie o democratie incompleta”, afirma Robert Maxim.
Chiar daca sunt o democratie incompleta, care este nivelul de democratizare a firmelor din Romania, comparativ cu alte companii din strainatate, in opinia unui lider din piata de consultanta in management?
Robert Maxim opineaza ca, la nivel de organizatie, companiile romanesti sunt mai "democratice" pentru ca sunt mai putin standardizate, iar regulile raman in mare parte nescrise si, implicit, foarte interpretabile.
“Este mai usor sa «faci ce vrei» intr-o companie romaneasca. Acesta este insa cel mai adesea un fals avantaj sau o oportunitate gresit exploatata”, spune Maxim, care adauga ca, in companiile multinationale, gradele de libertate ale individului sunt mai limitate, insa de cele mai multe ori mecanismele organizationale sunt astfel setate, incat o «cantitate» mai mica de libertate poate produce rezultate cu impact mult mai mare.
Analizand argumentele politologilor care spun ca pe glob democratia este in recesiune, Robert Maxim considera ca recesiunea democratiei coreleaza destul de puternic cu perioadele de declin economic. “In acest sens, da, am putea spune ca si mediul de afaceri international tinde sa devina mai putin democratic pe masura ce problemele globale impun masuri «centralizate» de redresaj si reechilibrare”, enunta Maxim.
Concluzia generala a lui Robert Maxim este ca asistam la un declin al autoritarismului la nivel managerial in mediul de afaceri romanesc, acest lucru datorandu-se in mare masura importului, direct sau prin imitatie, de modele manageriale din afara.
Cum vede un expat democratizarea firmelor romanesti
Potrivit unui studiu Deloitte, Romania are mai putine companii in Topul 500 din Europa Centrala pentru anul 2007 (30 fata de 32, in topul anterior), ceea ce inseamna ca multinationalele domina mediul de business autohton. Astfel, este oportun sa aflam cum este vazuta democratia in companii de catre un manager expat de multinationala care activeaza si in Romania.Shah Rouf, CEO Aviva Grup Romania, considera ca orice companie condusa de un comitet numit de consiliul de actionari are un model democratic, iar in Romania, structurile administrative ale corporatiilor sunt intr-un stadiu de dezvoltare incipient in comparatie cu cele din tarile mari.
“Exista argumente destul de puternice pentru a afirma ca o firma multinationala este o «democratie», in primul rand datorita structurii administrative ale corporatiilor in care conducerea este numita si majoritatea deciziilor sunt supuse aprobarii unui electorat ales/format din actionarii companiei”, spune Shah Rouf.
Cu o experienta larga pe piata din Marea Britanie, seful Aviva Romania crede ca electoratul este intr-o schimbare continua si votul este dominat de “alegatorii” institutionali. “Acestea sunt doua dintre atributele care ne indreptatesc sa putem face o comparatie intre o multinationala si ceea ce marjoritatea dintre noi considera a fi o democratie”, adauga Rouf, care subliniaza ca au existat numeroase modificari in rolul conducerii unei multinationale prezente pe mai multe piete internationale si ca a existat un efect pozitiv de "democratizare" in termeni de informatii pe care le pun la dispozitie sau modul in care sunt numiti membrii consiliului de conducere de catre actionari.
“Deciziile de zi cu zi sunt cele mai importante elemente care nu definesc procesul democratic. Argumente similare sustin aceasta teorie cand vine vorba despre companiile locale care sunt conduse de un consiliu de administratie numit de actionari”, opineaza Rouf.
Shah Rouf vede democratia politica exact ca pe un concept mult mai raspandit acum decat in secolul trecut, cu atat mai mult cu cat in anumite zone oamenii inca se lupta sa mentina un mediu economic si politic stabil. De asemenea, Rouf considera ca democratia la nivelul mediului de business este intr-un trend ascendent, in mare parte datorita beneficiilor pe care o structura de business sanatoasa le aduce si apoi datorita transparentei rolurilor si responsabilitatilor pe care le are conducerea companiei in relatia cu actionarii.
Andrei Cretu, A.T. Kearney: Democratia in mediul de business nu inseamna libertate totala
Principiile organizatorice pe care se bazeaza democratia nu sunt perfecte. Astfel, Andrei Cretu, consultant in cadrul cunoscutei companii de consultanta A.T. Kearney, crede ca, la fel ca si in cazul democratiei social-politice, democratia in mediul de business nu trebuie confundata cu o libertate totala si propune un model ideal, in care aceasta ar trebui sa functioneze ca rezultat al construirii unei organizatii orientate spre inovatie.
“In acest sens, exista doi pasi pe care o companie locala sau multinationala ar trebui sa ii parcurga. In primul rand, aceasta trebuie sa treaca printr-un proces de transformare organizationala, menit sa instaleze infrastructura necesara unei functionari optime”, explica Andrei Cretu.
Pentru aceasta, crede Cretu, existenta liderilor si a leadership-ului este o conditie esentiala. “Liderii (nu managerii) pot schimba un mediu astfel incat sa ofere «inovatorilor» libertatea necesara dezvoltarii propriilor initiative. Pentru ca barierele culturale sa fie inlaturate, iar structurile necesare interactionarii si inovarii sa fie puse la punct, controlling-ul si managementul in sensul de administrare nu sunt suficiente”, adauga Andrei Cretu.
Al doilea pas, mai spune Andrei Cretu, presupune optimizarea proceselor conexe. La fel ca si in cazul fluxurilor legate de procesele de achizitii, marketing sau alte functii cheie ale companiilor, fluxurile aferente inovatiei sau "democatiei productive" se pot optimiza de-a lungul intregului proces (de la stimularea si colectarea noilor idei - potential generatoare de profit viitor - si pana la transformarea acestora in proiecte menite sa transforme in realitate ideile si sa maximizeze ROI-ul (Return on Investment)).
“Sustin cu putere instaurarea unei democratii intr-o companie in sensul implementarii unei culturi a inovatiei”, afirma Cretu, care mai considera ca, la un nivel superior fata de imbunatatirea continua (o practica ajunsa in Occident o conditie sine qua non pentru orice companie care se respecta, si din nefericire o moda implementata intr-un mod superficial in Romania), o astfel de "democratie" este absolut necesara pentru a putea face fata consolidarii din anumite industrii si a nevoii de diferentiere aferente, precum si "comoditizarii" unor sectoare.
Astfel, companiile pot identifica mult mai rapid noi directii strategice capabile sa indrume compania spre o crestere profitabila si sustenabila in acelasi timp.
Cristian Ionescu, Coface: Multinationalele importa stilul de leadership, iar firmele romanesti sunt dependente de cultura de leadership a fondatorului
Cristian Ionescu, director general al Coface Romania, afirma ca, la nivel international, sunt foarte putine companiile care sunt democratii complete, cele de tip „coercitiv” fiind mult mai numeroase. Desi multe multinationale cuprind in cadrul valorilor publice pe care le afiseaza ca parte a culturii organizationale incurajarea initiativei, dreptul la opinie, participarea la luarea deciziilor etc., foarte putine au creat parghiile necesare monitorizarii si asigurarii acestor procese participative, astfel incat exista o discrepanta mare intre viziune si realitate.“Principalele obstacole vin atat dinspre cei ce conduc, dar si dinspre cei ce sunt condusi. Sunt putini adevaratii lideri care conduc prin crearea unei viziuni, energizarea si motivarea echipei, alinierea obiectivelor personale ale fiecarui angajat catre obiectivul colectiv, si crearea unui mediu deschis si performant”, spune Cristian Ionescu, unul dintre cei mai reputati specialisti din Romania in managementul riscului de credit.
Majoritatea celor ce ajung in pozitii manageriale, enunta Ionescu, au fost promovati in aceste functii pe baza succesului obtinut prin prisma rezultatelor si deciziilor proprii, a performantei individuale. De aceea le este foarte greu sa inteleaga de ce trebuie sa renunte la stilul coercitiv de leadership, bazat pe comportamentele care au stat la baza succesului lor.
Seful Coface Romania citeaza studii academice asupra multinationalelor care demonstreaza ca un stil de leadership bazat pe articularea unei viziuni si directii clare, consultarea angajatilor in stabilirea strategiei, persuasiunea angajatilor de a urma directia dorita, explicarea ratiunii viziunii, crearea de standarde si monitorizarea performantei fata de viziune, conduce la o performanta net superioara.
Ionescu observa cum aceste companii ating rezultate in medie cu 30% mai bune, creand un mediu inovator si fiind printre cele mai apreciate companii.
Pe baza recentei experiente de executive learning la INSEAD, una dintre primele scoli de business europene si mondiale, Cristian Ionescu a observat cum, in ceea ce-i priveste pe angajati, cultura nationala sta la baza internalizarii democratiei, mai exact, in cultura asiatica (Japonia, Coreea de Sud), angajatii asteapta ca managerul lor sa le indice exact directia si ce trebuie facut si se simt in nesiguranta daca sunt consultati in luarea deciziilor.
In ceea ce priveste companiile din Romania, si Cristian Ionescu crede ca acestea se bazeaza in principal pe “importarea” stilului de leadership de la compania mama (in cazul companiilor internationale), cele cu capital romanesc fiind dependente de cele mai multe ori de cultura de leadership a fondatorului sau a unui manager ce a fost format in cadrul unei multinationale.
“Gradul de penetrare a democratiei in mediul de business romanesc este redus, si inferior altor medii de business. La noi, spiritul de initiativa este redus la nivelul angajatilor, probabil tributar si unei educatii orintate spre executie si nu atat de mult pe schimb liber de idei si participare. Iar atunci cand indraznesc, au initiativa si gresesc, de cele mai multe ori sunt penalizati”, enunta seful Coface Romania.
Cristian Ionescu contrazice politologii care spun ca pe glob democratia este in recesiune. “Legatura dintre democratie si recesiune este fortata. Este adevarat ca democratia sta la baza prosperitatii si a unui nivel de trai ridicat”, spune Ionescu, care crede ca este insa gresit sa judecam legitimitatea democratiei prin prisma ciclicitatii economice.
Pe termen lung democratia este singura care s-a dovedit a fi capabila sa asigure mediul potrivit inovatiei, dezvoltarii tehnologiei si depasirii limitelor existente. Seful Coface Romania da exemplul Chinei, tara care cunoaste cresterea economica actuala, prin imbinarea de elemente democratice si renuntarea la planificarea centralizata.
Silviu Enache: O multinationala este ca o familie mixta
Silviu Enache, presedinte al casei de brokeraj KD Capital Management, considera ca, asa cum democratia nu trebuie confundata cu anarhia, lipsa de organizare creand haos in orice companie, asa si organizarea stricta nu trebuie confundata cu tirania. “De multe ori se considera ca o organizare prea stricta diminueaza flexibilitatea si limiteaza initiativa, eu consider ca o organizare eficienta este chiar un ajutor pentru inovatie”, crede Enache.Seful KD Capital Management spune ca modelul de functionare al unei companii democratice trebuie analizat inca de la crearea acesteia: cand se porneste afacerea si se infiinteaza compania, se stabilesc si principalele regulamente de organizare, apoi se selecteaza personalul care in momentul cand accepta postul subscrie si la reglementarile (legile) interne ale companiei.
Reglementarile interne pot fi imbunatatite pe parcurs, depinde de vointa liderilor acelei democratii. Liderii sunt de obicei conducatorii celor doua forte: managementul – reprezentantul actionariatului si forta de munca – liderul de grup sau de sindicat.
“Aceasta interactiune intre cele doua forte ar trebui, in mod ideal, sa conduca la atingerea obiectivelor actionariatului prin forta angajatilor, oferindu-le acestora din urma o recompensa (pecuniara si sociala) corecta in concordanta cu eforturile depuse”, adauga Silviu Enache.
Privind lucrurile foarte concret, Enache remarca cum pana nu demult in Romania o persoana trebuia ca la semnarea unui contract de munca sa “inghita” clauze abuzive, acum cererea de specialisti de pe piata de munca face ca angajatii sa fie cei care pun conditiile, dar acesta presiune se limiteaza de cele mai multe ori doar la aspectul pecuniar, partea cu democratia este uitata.
Seful KD Capital Management crede ca un indicator important in democratizarea unei companii este atentia pe care aceasta o acorda dezvoltarii departamentului de resurse umane. “Acest departament este cel care are rolul de a stabili si monitoriza principalele reguli ale democratiei dintr-o companie. Daca resursele financiare de motivare a unui angajat sunt limitate, cele de ordin social sunt nelimitate. Un mediu de lucru pozitiv cu o stabilitate si incredere reciproca poate fi un factor decisiv in pastrarea angajatilor cu potential ridicat, facand ca acestia sa nu fie tentati sa “emigreze” in alte democratii mai evoluate”, spune Enache.
Silviu Enache compara o multinationala cu o familie mixta, in care unul dintre soti, liderul (de regula liderul) este cetatean strain (din punct de vedere cultural), iar celalalt sot este de cetatenie romana, iar acest mix poate genera un dialog cultural, sau in cazurile negative - conflicte culturale.
Astfel, minusurile care pot afecta nivelul dialogului la care participa angajatul (sotul) roman intr-o multinationala (familia) se pot datora: deficientelor de comunicare intr-o limba straina, frustrarilor datorate civilizatiei (familiei) din care provine: scandalurile de coruptie care ne macina societatea, nivelul cultural, saracia etc.
"La mentinerea unei imagini negative despre noi ca si popor mass-media contribuie din plin, promovand intens scandalurile si topurile negative si rusionoase in care Romania ocupa locuri fruntase. Aceasta tendinta de autovictimizare afecteaza psihicul profesionistului roman care in aceasta competitie din multinationale poate pleca de la inceput cu un handicap”, crede Enache.
“In opinia mea, companiile locale, in marea lor majoritate, sunt «democratii originale» care depind foarte mult de profilele culturale ale actionariatului si ale managementului. De regula, printre criteriile care stau la baza recrutarii angajatilor intr-o companie se numara si compatibilitatea culturala, chiar daca acest factor nu este recunoscut intotdeauna ca fiind un criteriu oficial”, mai spune Silviu Enache.
Avem o cultura a sindicatelor?
Pornind de la criteriul de analiza a democratiei care spune ca cetatenii, in cazul nostru, angajatii, sunt elementul in cel mai inalt grad distinctiv, se naste o dezbatere despre rolul sindicatelor in Romania, din punctul de vedere al democratizarii firmelor romanesti? Avem o cultura a sindicatelor?“Din pacate, cultura sindicatelelor noastre este invechita. Sindicatele sunt controlate de individualitati care isi impun in general agenda proprie si nu cea a colectivului pe care il reprezinta”, crede Cristian Ionescu, care adauga ca gradul rudimentar al democratizarii acestora le transforma in mijloace de manipulare si obtinerii de avantaje proprii pentru cei ce le conduc.
Adrian Stanciu crede ca sindicatele sunt o forta revoluta, iar in Romania sunt de-a dreptul retrograde. “Sindicatele au aparut in anii industrializarii societatii, cand inventarea proceselor moderne de manufactura a generat milioane de someri si a facut irelevante abilitatile individuale, punand astfel o putere uriasa in mana angajatorilor, putere de care ei au profitat. Era 1848, atentie...”, spune seful Human Synergisics Romania.
Astazi, toata lumea, practic, se confrunta cu o criza de talente si cu mutarea puterii de la angajator la angajat, explica Stanciu, sugerand ca ar trebui legislatie care sa protejeze angajatorii, nu angajatii.
“Sindicatele sunt caduce, se ocupa in general de binele liderilor si, datorita organizarii lor democratice, sunt incapabile sa tina pasul cu schimbarea. Orice organizatie democratica care trebuie sa supravietuiasca intr-o lume nedemocratica devine retrograda, pentru ca trebuie mereu sa satisfaca majoritatea membrilor sai. In felul asta ea se ocupa mai mult de politica decat de afaceri si de progres. Sindicatele sunt, azi, dupa parerea mea, o frana a societatii”, afirma Stanciu.
Verdictul fostului sef de la Xerox Romania este ferm: este momentul sa intelegem ca organizatiile nu au drepturi colective, ci doar individuale, si ca meritocratiile nu au nevoie de sindicate.
Consultantul Robert Maxim considera ca sindicalismul este o cultura foarte puternica in unele organizatii din Romania, insa acesta nu este un lucru bun in sine intrucat cazurile de politizare a miscarilor sindicale pe care le-am vazut dupa '90 pot trezi reticente destul de intemeiate fata de acest tip de exprimare sociala. “Oricum, existenta acestor forme de organizare a intereselor sociale ramane o componenta de baza a unui mediu de afaceri democratic si sanatos, in care putem imagina o structura optima de distributie a puterii intre actorii implicati”, spune seful Ensight Management Consulting.
Si Silviu Enache crede ca activitatea sindicala din Romania si-a pierdut din credibilitate datorita unor lideri sindicali care au dezarmat public de la cauzele sindicale, trecand de cealalta parte a baricadei: afaceri, politica.
“Oricum, un sindicat care actioneaza ca antreprenor mi se pare o gluma, ori la noi sunt frecvente aceste cazuri, spune Enache, care considera ca domeniul privat va avea un cuvant greu de spus si in acest domeniu, iar sindicatele din sectorul financiar-bancar au expertiza si au dat chiar dovada ca stiu sa actioneze intr-un dialog cu patronatul.
Seful Aviva Romania, Shah Rouf, constata ca, asa cum companiile au evolutat de-a lungul anilor, la fel au facut si sindicatele, legislatia si realitatile economice diminuand puterea sindicatelor. De asemenea, drepturile de baza pentru care majoritatea sindicatelor s-au luptat sunt integrate acum in legislatia Uniunii Europene si lipsa muncii calificate si a talentelor demonstreaza ca o negociere eficienta nu este suficienta pentru a obtine un salariu mare.
“Domeniul nostru de activitate este cel al serviciilor financiare, unde nu exista o cultura a sindicatelor foarte puternica. Dar exista reprezentanti ai angajatilor prin care ne asiguram ca toate cererile si nemultumirile angajatilor ajung la noi, exista studii anuale confidentiale (la nivel de grup) cu privire la munca din fiecare companie si feedback prin intermediul forumului anual european”, enunta Shah Rouf, care afirma ca rezultatele acestui studiul au un impact direct asupra salariului pe care il primeste directorul general.
Declin sau ascensiune a manager-autoritarismului in companiile din Romania?
Managerii au un rol crucial in dezvoltarea valului democratic dintr-o companie, iar discutia despre o posibila ascensiunie a manager-autoritarismului in companiile din Romania naste opinii diferite.“Nu cred ca putem vorbi despre asa ceva, chiar dimpotriva. Ce e clar insa e ca plecam de la niveluri mari de autoritarism, dar fenomenul e in scadere, nu in crestere. Ce e in crestere e puterea angajatilor de a se opune exceselor autoritare si de a cere respect si medii de lucru in care sa se poata exprima”, afirma Adrian Stanciu.
Acesta constata ca, desi climatul e din ce in ce mai bun, el e din ce in ce mai criticat, pentru ca asteptarile oamenilor se schimba mai repede decat realitatea, insa, un lucru bun pentru ca produce schimbare.
Totusi, Adrian Stanciu spune ca intalneste dintotdeauna si aude zilnic exemple de autoritarism in cadrul firmelor din Romania, insa mai important este cat de des auzim de culturi si comportamente constructive, integrative, care maximizeaza performanta. “Si auzim din ce in ce mai des”, continua seful Human Synergisics Romania.
Nici Cristian Ionescu, seful Coface Romania, nu crede ca putem vorbi de o ascensiune a manager-autoritarismului in ultima perioada. “Autoritarismul in firmele romanesti este la fel de ridicat ca intotdeauna. El a existat si va exista mereu si se manifesta cu preponderenta in companiile de familie si cele de tip antreprenorial”, explica Ionescu.
Totusi, nici pentru Cristian Ionescu nu exista zi in care sa nu auda asemenea exemple. “De multe ori si mie mi se intampla sa fiu tentat sa impun o decizie fara sa consult toate partile implicate. Democratia este obositoare, consumatoare de energie si timp. Exercitiul democratic necesita multa disciplina si credinta ca este singura alternativa care asigura un succes durabil pe termen lung”, nuanteaza Ionescu.
La fel, Shah Rouf crede ca prezenta unor procese pe baza carora se iau deciziile reduc ideea autoritarism cand vorbim despre un manager si astfel ne asiguram ca rolurile si responsabilitatile sunt clare si transparente, sunt monitorizate si raportate. “Cu toate acestea, in deciziile de zi cu zi pe care un manager trebuie sa le ia in mediul sau de lucru nu putem sa vorbim despre un proces democratic”, adauga CEO-ul Aviva Romania.
Silviu Enache considera ca multe dintre companiile nationale din regiune, deci si din Romania, din punct de vedere al organizarii, se situeaza la nivelul unui despotism feudal, cu efectele neplacute: nepotisme, vasalitati sau intrigi. “De regula, acestea sunt afaceri care au crescut o data cu piata, dat fiind ca sectorul respectiv a fost «pe crestere», dar sunt convins ca o criza serioasa pe industria respectiva va genera o crestere riguroasa a competitivitatii, care va cerne companiile bune de cele mai putin bune”, spune Enache, care are o estimare pentru viitor: cei care vor reactiona – inclusiv organizational - pentru a diminua posibilele pagube vor avea sanse sa reziste competitivitatii, ceilalti vor intra in recesiune si probabil vor disparea de pe piata.
Robert Maxim crede ca asistam la un declin al autoritarismului la nivel managerial in mediul de afaceri romanesc, iar acest lucru se datoreaza in mare masura importului, direct sau prin imitatie, de modele manageriale din afara.
In orice afacere exista o serie de nivele de decizie si fiecare individ are acces in mod diferentiat la ele, in functie de competente, experienta si grad de implicare (investitie financiara) in afacere. “Este perfect normal sa fie astfel. Democratia este un model foarte potrivit in generarea unor ipoteze si solutii creative, dar destul de impropriu luarii unor decizii strategice. Imaginati-va cum ar fi sa ne bazam decizia de lansare a unui nou produs pe votul celui care il impacheteaza sau ii lipeste eticheta. Intr-o organizatie, democratia depinde foarte mult de subiectul discutiei”, incheie seful Ensight Management Consulting.
