Energia eoliana este avantajata
“Reticenta investitorilor este direct proportionala cu numarul de certificate verzi”, spune Robert Ghelasi (foto), directorul departamentului de energie al casei de investitii Capital Partners, facand referire la avantajul pe care legea promovarii energiilor regenerabile il da producatorilor de energie eoliana. Este vorba despre Legea 220/2008, modificata prin Legea 139/2010, care inca nu se aplica pentru ca nu a primit avizul Comisiei Europene. Oficialii de la Bruxelles inca nu s-au lamurit daca facilitatile prevazute de lege ar putea duce la supracompensarea investitorilor care au accesat fonduri europene si care ar fi dublu compensati prin sistemul de certificate verzi (documente emise de Transelectrica). Sistemul prevede ca pentru fiecare megawatt-ora (MWh) livrat, producatorul primeste, in functie de tipul de energie verde, un anumit numar de certificate verzi, tranzactionate apoi pe Operatorul Pietei de Energie Electrica din Romania (OPCOM).
Astfel, legea spune ca pentru fiecare MWh livrat se acorda, pana in 2017, doua certificate verzi pentru energia eoliana, valoarea minima a unui certificat fiind de 27 de euro, iar cea maxima de 55 de euro. Pentru energia obtinuta din surse precum biomasa, hidro, biogaz si geotermala, producatorul primeste trei certificate verzi. Cel mai mare "scor" il are energia solara, pentru care producatorul obtine sase certificate verzi.
Daca se va ajunge la concluzia supracompensarii, atunci numarul certificatelor verzi acordat pentru un MWh ar putea fi redus. De aici provine reticenta investitorilor si creditorilor, care nu pot estima un flux de lichiditati si nici recuperarea investitiei in conditiile scaderii valorii certificatelor verzi odata ce Romania isi va atinge obiectivul de pondere a energiei regenerabile in totalul consumului brut (24% pana in 2020).
“Mai devreme sau mai tarziu, legea va fi aplicata incepand cu cea de-a doua jumatate a anului acesta. Diferentele sunt foarte importante pentru ca in cazul in care se decide supracompensarea, atunci proiectele de vant sunt cele mai avantajate fata de cele solare, care depind de cat de multe certificate verzi sunt”, explica Ghelasi. In plus, bancherii ar fi preferat sistemul feed-in-tariff (preturi fixe), care confera investitorilor confortul de a sti exact cati bani vor obtine in urma productiei de electricitate si in cat timp isi vor recupera investitia.
Dupa o experienta de 17 ani in sistemul bancar, Ghelasi s-a alaturat de curand casei de investitii Capital Partners, in functia de director al nou-infiintatului departament de energie. Cel mai lung mandat al sau a fost la Alpha Bank, acolo unde din 2002 a dezvoltat, de la zero, businessul de energie, intr-un moment in care economia romaneasca era impovorata de acumularea de arierate, iar sistemul energetic era puternic afectat.
“In cei opt ani de experienta la Alpha Bank am originat, impreuna cu echipa, finantat si gestionat credite in sectorul energetic cu o suma totala de circa 400 milioane de euro, cele mai mari tranzactii fiind facute intre anii 2006 si 2008”, povesteste Robert Ghelasi intr-un interviu acordat Wall-Street.ro.
Cea mai mare tranzactie pentru care a lucrat Ghelasi a fost cea in care Alpha Bank a finantat cu 190 de milioane de dolari Electrocentrale Bucuresti in 2007. La Alpha Bank, Ghelasi a fost coleg timp cu trei dintre fondatorii Capital Partners – Andrei Diaconescu, Victor Capitanu si Vlad Busila. “Am ales sa trec de la commercial banking la investment banking pentru ca aici (la Capital Partners – n. red.) aria de activitatea este mult mai larga fata de sectorul bancar comercial”, spune Ghelasi, explicand ca in cazul casei de investitii “clientul nu pleaca fara solutii de finantare”.
Vezi in slide-ul urmator care sunt solutiile de finantare pentru un "proiect de vant".
Cum trebuie sa arate un proiect de vant pentru a fi bancabil?
Pentru proiectele care depasesc 30 de milioane de euro, “solutia” inseamna creditul luat de la o banca internationala, in conditiile in care institutiile financiare comerciale din Romania au fost, pana acum, destul de reticente in privinta investitiilor in sectorul eolian. Asta si pentru ca domeniul in sine este relativ nou. La sfarsitul lui 2009, in Romania erau instalati doar 14 MW eolieni, iar 2010 s-a incheiat cu circa 460 MW (200 de turbine eoliene instalate), capacitate suficienta pentru a furniza energie unui numar de 400.000 de gospodarii.“Daca pentru proiectele lor nu au equity (capital – n. red.) suficient ca sa obtina finantare, noi gasim o solutie de tip mezanin (imprumut de tip mezanin – n. red.) care sa completeze equity-ul, astfel incat proiectul sa devina bancabil”, spune Ghelasi. Daca nu se poate aplica solutia de tip mezanin, atunci formula finala este gasirea de equity investors si chiar iesirea totala din business.
Capital Partners este interesata de proiecte mari in domeniu, cu valori ale investitiilor de 50-100 de milioane de euro, pentru care solutiile sunt bancile internationale. “Perioada de aprobare pentru un proiect de o anvergura mai mare cu finantare internationala este cu mult mai mica decat daca am merge cu un proiect mai restrans pe piata locala”, spune directorul departamentului de energie, care explica si ce conditii trebuie sa indeplineasca "proiectul de vant” pentru a primit OK-ul institutiei creditoare.
Este vorba, in primul rand, despre calitatea clientului, adica o foarte buna reputatie, apoi despre fezabilitatea, adica bancabilitatea proiectului, iar in cazul productiei de energie foarte important este si contractul de preluare (off-taker-ul), cel care preia energia. “Trebuie sa fie un client cu o anumita bonitate, cu care sa se incheie un contract pe termen lung, astfel incat sa fie acoperita perioada de rambursare a creditului”, potrivit lui Robert Ghelasi.
Cat despre proiect in sine, banca se uita prima data la locul de implementare (Dobrogea este destinatia cea mai buna pentru investitiile in vant), distanta pana la statia electrica, accesibilitatea drumurilor (este de preferat un teren plat, fara denivelari), viteza si distributia vantului, numarul net de ore de functionare pe an, securizarea terenului (procedura de obtinere a autorizatiilor necesare) si stadiul in care se afla procesul de obtinere a autorizatiilor necesare pentru a fi pusa in functiune ferma.
“Din discutiile cu finantatorii, in momentul de fata, ca un proiect de vant sa fie bancabil, trebuie sa aiba un bun flux al lichiditatilor, iar pentru o perioada 8-10 ani este fezabil numai la un equity de 30-35%. Bancile solicita proiecte care trec si cu un certificat verde, si cu doua”, mai spune directorul de la Capital Partners.
Ghelasi sustine ca avantajate sunt companiile mari de utilitati care isi dezvolta propriile proiecte in sectorul energiei regenerabile si care pot oferi garantii ca vor prelua productia de energie. Un mic producator nu are aceasta capacitate de negociere. “Preluarea energiei de catre compania-client este cea mai buna formula pentru banca, de aceea sunt preferate companiile mari, ale statului sau in cadrul carora statul este actionar”, conchide partenerul Capital Partners.
Afla din slide-ul urmator cat costa o ferma de vant.
Investitia in vant: cat si unde?
In 2011, vor fi instalati 700 MW eolieni noi, deci investitiile vor ajunge la peste 1,1 miliarde de euro, urmand ca in urmatorii doi ani sa fie instalati alti peste 2.800 MW in total. “Regiunea Dobrogei este suprasaturata, iar liniile existente vor fi supraincarcate, mai ales ca acolo este si centrala de la Cernavoda. In plus, exportul nu este posibil pentru ca Bulgaria are propriile ferme. Investitorii au inceput sa ocoleasca aceasta regiune si se orienteaza spre zona Moldovei, Bihor, Caras-Severin”, puncteaza Robert Ghelasi. Pentru fiecare megawatt, investitia medie este de 1-1,5 milioane de euro, iar in 12 ani se recupereaza investitia, adica la jumatatea perioadei in care turbinele eoliene se afla in valabilitate (20-25 de ani).
Romania are cel de-al doilea mare potential al energiei de vant in Europa. La reteaua nationala de transport al energiei electrice se pot conecta capacitatati de 3.500 – 4.000 MW, potrivit Transelectrica, operatorul national al retelei de transport al electricitatii. Potentialul Romaniei este de 14.000 MW eolieni instalati, dar proiectele depasesc aceasta valoare.
Pe langa potentialul de vant, Romania mai are si avantajul unui timp scurt de obtinere a autorizatiilor de constructie (14 de luni versus 42 de luni, cat este media europeana), dar si marele dezavantaj al unei legi in domeniu care este tergiversata. O alta problema este legata de posibila aparitie a unui exces de certificate verzi, care va duce la coborarea pretului pana la pragul minim.
“Mecanismele pe baza carora functioneaza certificatele verzi nu au fost studiate. Autoritatile nu au fost preocupate pana acum sa vada ce se intampla dupa ce Romania isi va atinge cota, pentru ca pana acum diferenta intre cota obligatorie si productia de energie verde a fost asa de mare, incat nu s-a pus aceasta problema”, mai spune directorul din cadrul casei de investitii.
“In 2010, erau facute solicitari pentru proiecte cumuland o capacitate de 23.000 MW, care insa niciodata nu vor instalati si conectati la retea din cauza capacitatii limitate a Transelectrica. Alte proiecte nu se vor conecta la retea, ci la distribuitori, pe cand unele nu vor gasi finantatori”, explica Robert Ghelasi.
Citeste in slide-ul urmator ce sector al energiei regenerabile este chiar mai atractiv pentru investitori decat energia eoliana.
Un nou El Dorado al investitiilor in energia verde?
“Noul sector pe val va fi cel al microhidrocentralelor pentru ca in cazul lor costurile ajung la 2 milioane de euro pentru un megawatt, dar randamentul, comparativ cu cel al investitiilor in vant, este mult mai mare”, spune Robert Ghelasi.Astfel, daca pentru vant vorbim despre un randament de 25%, in cazul microhidro, el porneste de la 45% si ajunge la 75%. “Daca legea iese in forma actuala (139/2010), energia hidro va avea 3 certificate verzi la un cost de 2-2,5 milioane de euro per MW, dar la cel mai bun randament. In plus, sustine partenerul de la Capital Partners, investitorul are la indemana, chiar in locul unde se fac excavatiile necesare amenajarii microhidrocentralei, materii prime precum balastru, nisip si pietris.
“Vorbim in cazul energiei hidro despre un randament de trei ori mai mare decat cel al proiectelor de vant, la un cost care nu este cu mult mai mare (2-2,5 milioane de euro versus 1,5 milioane de euro)”, apreciaza Ghelasi.
Investitorii in energia eoliana si-ar putea indrepta mai mult atentia spre sectorul microhidrocentralelor. Un exemplu este distribuitorul si furnizorul de electricitate CEZ. La inceputul lunii ianuarie, cehii de la CEZ, care dezvolta un parc eolian de 600 MW in zona Dobrogei, o investitie de 1,1 miliarde de euro, au cumparat patru microhidrocentrale in zona Caras-Severin de la combinatul siderurgic TMK-Resita. Capacitatea totala a microhidrocentralelor este de aproximativ 18 MW.
In prezent, investitiile cele mai mari in sectorul hidro au fost anuntate de Hidroelectrica, cel mai mare producator de energie din Romania, care are planuri pentru hidrocentrale mari, si nu microhidrocentrale (cu o capacitate de pana in 20 MW).
In ce investeste Hidroelectrica, cel mai mare producator de energie electrica:
• 1 hidrocentrala de la Tarnita-Lapustesti: 1 miliard de euro;
• 1 centrala hidrologica pe raul Olt (25 MW): 71 milioane de euro;
• 11 centrale hidro pe raul Buzau (110 MW): 325 de milioane de euro;
• 10 hidrocentrale pe raul Aries (30 MW): 246 de milioane de euro;
• 19 centrale pe raul Somes (60 MW): 623 de milioane de euro;
• 2 centrale pe raul Siret: 100 milioane de euro;
• retehnologizarea unor centrale de pe lacurile Stejaru, Vidraru, Retezat.
Citeste editorialul semnat de Robert Ghelasi:
De ce nu va fi energia regenerabila (eoliana) o noua bula speculativa
