Imparatul Diocletian
Diocletian a domnit in perioada 384-305 inainte de Hristos si s-a confruntat cu ceea ce istoricii numesc criza secolului trei. Instabilitatea din imperiul Roman a condus la cheltuieli militare excesive, inflatie si un posibil dezastru economic.Pentru a stopa declinul economic, Diocletian a imbunatatit calitatea monedelor si a dat un edict cu privire la preturile maxime pentru a tempera inflatia. De asemenea, el a reformat sistemul fiscal prin crearea unui registru al taxelor platite, permitand astfel o mai usoara colectare a sumelor datorate.
Sursa foto: Wikimedia Commons
Henry VII din Anglia
Regele Henry al 7-lea a domnit intre 1485 si 1509 si s-a confruntat in Anglia cu disolutia sistemului feudal. Mai mult, dupa Razboiul Rozelor trezoreria Angliei era aproape goala.Pentru salvarea tarii de la dezastru economic, regele Henry a separat veniturile statului de cele ale casei regale, a emis moneda noua si a standardizat greutatea monedelor. In acelasi timp, conducatorul Angliei a reglementat salariile si preturile si a introdus patentele.
Sursa foto: Wikimedia Commons
Otto Von Bismarck
Cancelarul Otto Von Bismarck (1871-1890) a fost nevoit sa conceapa o politica economica care sa se potriveasca cu cerintele unei Germanii unificate, fiind obligat in acelasi timp sa faca fata unei crize economice globale in 1873.Lunga Depresiune, dupa cum a fost numita ulterior, a fost prima data dupa 1950 cand economia in rapida industrializare a Germaniei a incetinit.
Ca raspuns la contractia economica, Bismarck a ajustat tarifele comerciale si a introdus politici de asistenta sociala care garantau pensii si asigurari de somaj.
Sursa foto: Wikimedia Commons
Napoleon al-III-lea
Napoleon al 3-lea a condus Franta intre 1852-1870, perioada care a fost marcata de constrangerile Congresului de la Viena (1815). La mijlocul secolului 19, statele Europei incepusera procesul de industrializare rapida, iar Franta trebuia sa tina pasul cu ele.Meritul lui Napoleon III in acest proces a tinut de liberalizarea comertului, care a devenit principala prioritate a politici economice. Totodata, el a relocat fabricile in jurul fortei de munca potentiale si chiar a transmutat muncitorii in zonele industrializate.
Sursa foto: Wikimedia Commons
Sir Robert Peel
Sir Robert Peel a condus guvernul britanic intre 1834-1835 si 1841-1846. In 1841, Peel a preluat conducerea in mijlocul unei recesiuni, in care Trezoreria avea un deficit de 7,5 milioane de lire. In acelasi timp, increderea in sistemul financiar era la cote minime, asemeni comertului international.In acest context, Peel a reintrodus impozitul pe venit si a incurajat liberalizarea comertului. Cea mai importanta masura luata de Peel a fost abrogarea unei legi care interzicea importul de grau, tinand cont si de foametea din Irlanda.
Sursa foto: Wikimedia Commons
Ferdinand II de Aragon si Isabella I de Castilia
Ferdinand al doilea (1479-1516) si Isabella de Castilia (1474-15014) au reusit sa unifice Spania prin casatorie si sa impuna loialitatea fata de monarhie. Cei doi lideri au reusit sa creasca economia Spaniei prin explorarea Americii de Sud si imperialism. Cu resursele obtinute din coloniile sud-americane, Spania a devenit o putere de temut in Europa. Cei doi monarhi l-au sustinut pe Cristofor Columb sa intreprinda o calatorie privata.
Sursa foto: Wikimedia Commons
Otto cel Mare
Otto cel Mare a condus Sfantul Imperiu Roman intre 936-973 , fiind prima persoana care si-a asumat titlul imperial al Sfantului Imperiu Roman din ultimii 40 de ani.In ceea ce priveste politicile economice, acestea s-au bazat in mare parte pe noroc, ca urmare a descoperirii unui mare zacamant de metale pretioase in Saxonia in 938. Resursele i-au permis sa finanteze imperiul si sa inabuse revoltele.
Sursa foto: Wikimedia Commons
Cancelarul Gustav Stresemann
Gustav Stresemann a fost cancelarul Germaniei in 1923, an in care hiperinflatia a facut ravagii, in urma politicii nesabuite de a crea bani pentru a onora plata datoriilor de razboi. Moneda germana era atat de devalorizata incat oamenii ardeau efectiv saci de bani pentru a se incalzi.Stresemann a introdus o noua moneda pentru a stopa hiperinflatia si, in 1924, pe cand era ministru de externe a negociat reducerea datoriilor de razboi.
Sursa foto: Wikimedia Commons
