2 / 15

Salarii respectabile pentru medici si profesori

Cu doar doi ani in urma, epidemia de Ebola facea ravagii in Africa de Vest, dand nastere spaimei ca se va raspandi spre Europa si intreaga lume. Doua erau insa ideile principale: epidemia a prins radacini in regiuni cu un grad ridicat de saracie si servicii de sanatate foarte reduse. Intotdeauna, pentru gestionarea oricarei crize medicale la nivel national, ne intoarcem fata catre autoritatile statului - nu spre sectorul privat. Cu toate acestea, in Romania, insuficienta finantare a institutiilor medicale publice, le-a redus acestora in ultimii ani capacitatea de a face fata situatiilor critice, precum in recentul caz Colectiv.


Neincrederea in sistemul public de sanatate si in rezultatele sale (corelate si cu disfunctiuni pe piata medicamentelor) conduce la o decredibilizare a institutiei ca atare. Calitatea sistemului medical nu emerge de la sine, nu cade din cer, ci este o rezultanta a interactiunii dintre persoana si sistem, dintre individualitate si comunitate, dintre prezent si viitor. Din punct de vedere procesual, este nevoie sa conservam experienta verificata si bunele practici.


Platim un pret foarte ridicat pentru aspiratia noastra fata de ideea unui sistem privat de sanatate si pentru neputinta politicienilor de a face mai mult ca sa reducem inegalitatea dintre salariile medicilor la stat si salariile din privat. Pentru un medic este altfel mai "eficient" sa lucrezi "profesional" la privat decat in sistemul public, intotdeauna subfinantat. Dar, criza de la Colectiv ne-a reamintit si de importanta guvernarii si a societatii civile. Nu spre sectorul privat ne intoarcem pentru a controla raspandirea unei boli. Pana si fanaticii dreptei, care vor sa desfiinteze institutiile statului, tot spre sistemul public se intorc in caz de criza.


De asemenea, in sistemul de invatamant, profesia de dascal este devalorizata material si simbolic, iar abandonul scolar si nerealizarea scolara devin din ce in ce mai evidente. Probabil, cel mai important motiv pentru lipsa egalitatii de sanse in societatea a tinerilor este educatia: atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ. Bineinteles, mai sunt si alte forte in joc, dintre care unele isi incep influenta chiar inainte sa ne nastem. Sansele de succes in viata ale unui copil depind mai intai de educatia si de venitul parintilor lui.


Ceea ce economistii numesc "capital uman" - investitia in oameni (elevi, studenti, dar si dascali) reprezinta o cheie a cresterii economice pe termen lung. Educatia ca si sanatatea populatiei, genereaza economii de scara. Pentru a fi competitiv in secolul curent, trebuie sa ai o forta de munca inalt educata, sanatoasa, cu studii avansate si profesori si medici bine platiti. In loc de aceasta, noi ne periclitam singuri viitorul ca natiune. Rar se intampla ca aceia pusi sa conduca educatia sau sanatatea sa aiba si competentele necesare; amatorismul predomina in foarte multe situatii. Reformele reincep cu fiecare guvernare, iar ceea ce este trasat de cineva ca strategie este inlocuit, fara a se astepta rezultatele unei schimbari sau inovari.


Pressmaster / Shutterstock

Inapoi la articol

Setari Cookie-uri