1. O crestere economica mai echilibrata
Cresterea economica determinata de intrari de capital care alimenteaza cererea interna creeaza o serie de vulnerabilitati, umfla sectorul non-tradable (*bunuri si servicii care nu pot fi tranzactionate international – n.r.), fiind in final un proces nesustenabil.In timp ce factorii de decizie nu pot si nu ar trebui sa impuna un anumit model de crestere la nivel micro, acestia nu detin foarte multe instrumente la indemana pentru a impinge evolutiile generale in directia corecta.
Romania a inregistrat in perioada 2003-2008 o crestere economica medie de 6,5% pe an. O mare parte din acest boom economic a fost determinat de catre procesul de “catching up”, reformele luate si de anticiparile ca tara va intra in Uniunea Europeana in 2007.
Deficitul de cont curent a urcat la un nivel nesustenabil de 13,5% din PIB in 2007, in pofida remiterilor puternice de la muncitorii romani din strainatate, care echivalau cu 4% din PIB. Totodata, rata de schimb reala s-a apreciat cu aproape 50% intre 2004 si 2007.
*Atunci cand o tara se afla intr-un proces de recuperare economic, de exemplu cum a fost Romania in perioada 2003-2008, se inregistreaza cresteri majore de productivitate, in special in industrie. Aceasta evolutie a condus la cresteri de preturi mai mari in segmentul non-tradable decat in sectorul tradable si la o apreciere a monedei nationale.
2. Mentinerea controlului asupra cresterii creditarii
Avansul rapid al creditului nu este doar principala cauza pentru o crestere economica dezechilibrata, ci netezeste drumul pentru imprumuturile viitoare cu probleme, complicand astfel revenirea din recesiune.Filtrele de protectie impotriva majorarii excesive a creditului necesita o combinatie de masuri macroeconomice si de supraveghere.
Coordonarea eficienta a autoritatilor de supraveghere este esentiala, in cazul in care grupurile bancare transfrontaliere sunt importante pentru sistemul bancar.
3. Descurajarea creditarii in valute straine
Cresterea creditarii in valute straine in perioada pre-criza a creat riscuri pentru banci si a limitat spatiul politicilor macroeconomice in timpul crizei. In anii de boom, cand ratele de schimb s-au apreciat datorita convergentei, riscurile asociate cu creditele in valuta nu au fost luate in serios.
In Romania, creditarea in sectorul privat a avansat in medie cu 50% pe an in perioada 2003-2008, cresterea fiind in mare parte determinata de catre imprumuturile in monede straine, promovate de subsidiarele bancilor din vest, care aveau acces la finantare ieftina de la bancile-mama.
4. Politica fiscala trebuie sa limiteze cresterea cheltuielilor bugetare
Rata cresterii cheltuielilor bugetare in perioada pre-criza in majoritatea tarilor a fost imprudenta.Cu venituri in urcare, guvernelor au cheltuit tot mai mult, ceea ce a condus la acumularea de deficite bugetare, intrucat statele nu au tinut cont ca aceste incasari sunt doar temporare.
Politica fiscala poate un juca un rol mult mai activ, prin constituirea de rezerve atunci cand veniturile avanseaza, in locul cresterilor salariilor bugetarilor sau a pensiilor.
Astfel, în perioadele de varf excedentele mici fiscale nu sunt suficiente, fiind necesare excedente mai mari.
In Romania, deficitul bugetar a urcat de la 2% din PIB in 2003 la 5% in 2008. Angajarile in sectorul public au crescut cu 24% intre 2004 si 2008.
Salariile in sectorul bugetar s-au majorat chiar mai rapid decat in mediul privat, crescand factura salariala cu 2 puncte procentuale din PIB in perioada analizata. Astfel, salariile bugetarilor au ajuns chiar mai mari decat cele din mediul privat.
Inclusiv pensiile au fost majorate de mai multe ori, culminand cu o crestere de 20% la jumatatea anului 2008, care a impins nivelul cheltuielilor cu pensiile cu 2 puncte si jumatate din PIB in plus fata de 2006.
